5,849 matches
-
chiar gelozia acelor principi față de generalii lor sau față de auxiliari, pe care nu voiau să-i aștepte, de frică să nu împartă gloria cu ei; din toate timpurile, acest fapt a fost cît se poate de potrivnic intereselor lor. O groază de bătălii au fost pierdute din acest motiv și, adesea, micile gelozii au făcut mai mult rău suveranilor decît numărul copleșitor și avantajele dușmanilor. Fără îndoială că principele nu trebuie să facă războiul doar cu trupe auxiliare, dar el însuși
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
au adăpostit nu numai În casă și În beciul de sub ea, ci și În șură și Într-o pivniță de sub podeaua grajdului. Auzea deasupra boii și vacile mugind, dînd din copite și pișîndu-se Îmbelșugat. — Domnu’ Weisz, Încerca tata, vremurile de groază de altădată s-au terminat, Hitler s-a dus În mă sa, Szálasi a sfîrșit În ștreang, numai porcul de Horthy a apucat să moară-n patul lui... Ehei, adăuga bătrînul, dacă punea mîna pe el Armata Roșie mai aveam
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
admitem că o inteligență de pe Syrius... De ce tocmai Syrius? Pentru că ascensiunea lui pe cer dă semnul revărsării Nilului. Se și credea de fapt că steaua atrage spre sine apele ce ies astfel din albie și dau să se Înalțe. De groaza distanței, nu apucă decît să se reverse. Picătura asta de lumină poate fi cauza belșugului. Vine așadar o rațiune de pe Syrius, așa, ca o rază ce dezlănțuie Nilul, mă ia de bărbie și mi se uită Înăuntrul țestei. Nu o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nici un duh pitonic, ci a fost o revelație sigură (revelatio certa)”. Vremea a trecut. Când șeaț a născut un fiu, părinții s-au temut și au început să se gândească la ce vor face cu dânsul. și fiindcă le era groază să-l omoare, dar nici nu voiau să-l crească pe cel care urma să le distrugă neamul (destructorem sui generis), punându-l într-un coș împletit (fiscella), îi dau drumul pe mare. Valurile mării l-au împins până la o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
decât câteva săptămâni sau câteva zile. Dormeau, mâncau, dar nu se uitau unii la alții și nu-și vorbeau. Poate ca să nu se audă de sus ! își spunea copilul. Și de ce s-ar fi uitat unii la alții ? Ca să vadă groaza în ochii celorlalți ?! Îi ajungea frica lui !... Știa că se născuse cu un picior mai scurt, fetița vecinului era oarbă, dar așa cum erau, părinții aveau grija lor și-i ascundeau ori de câte ori oamenii aceia în cenușiu treceau ca să-i ia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cioburi... moloz înăuntru, dar vedeau din nou lumina ! După atâta timp... Tata se clatină, copilul crezu că o să cadă pe scări... Dar urca. Încet, dar urca... pas cu pas... Copilul, după el. Când ajunse sus, își stăpâni un țipăt de groază. Acolo nu mai era nimic de văzut. Pustiu. Cenușiu, cât vedeai cu ochii. Ici și colo, ruine, cenușii și ele, pe care soarele asfințitului lăsa dâre sângerii... Porniră încotro vedeau cu ochii. Câte un ciot de copac sau o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
știe de când în buzunar ? Doar și firimiturile alea de pâine stăteau uitate acolo... Ei, asta e ! Răbdare, mi-am spus. Răbdare, să vedem unde ajungem. Doar n-o să rămână în pustiu !" Și am așteptat... am tot așteptat... Acu' mi-era groază nu cumva să cad, că acolo rămâneam. Și m-aș fi uscat sub soare și pe piatră, chiar degeaba ! Mă țineam cât puteam de talpa sandalei. Ce bine că l-am găsit pe ăsta ! Chiar merge ceva mai încet, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
altceva nu ești în stare ! N-ai făcut nimic niciodată decât vorbe și vorbe ! Adică, latri ! N-ai mușcat pe nimeni, n-ai sărit la bătaie, cu noi nu te joci... Cred că lupii fug de tine, așa, numai de groaza să nu te audă urlând sau când te-apuci tu să sapi de nu te mai oprește nimeni, le dai cu praf în ochi ! De ce-i mai fi fiind și tu câine la stână, asta nu știu... Nu era rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să-L văd din nou. Dacă adorm. Mergeam pe deal, dar somnul nu venea. Nici regele nu venea. Venea, în schimb, odată cu seara, liniștea aceea plină de lacrimi, care sfâșie sufletul și te lasă istovit și gol și plin de groază pe dinăuntru. Așa o fi când mori, îmi spuneam... De atunci nu-L mai văzusem. Dar las' că știu eu ce am de făcut. Unchiu-mio și cu vecinu' Cleopa pleacă mâine din Ierusalim. I-am auzit vorbind și au zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lase moartea să se apropie de El! Cine s-o creadă?! Și totuși, chiar când spusese asta, cerul se făcuse deodată ca o mare de sânge și bucatele prinseseră gust de sânge... Parfumul de nard umpluse încăperea, dar, odată cu el, groaza se strecura cu degete de gheață... ca răsuflarea unui mormânt rece care se deschide... De asta au plecat și oaspeții, care încotro. El S-a ridicat fără un cuvânt, s-au ridicat și cei care-L însoțeau... S-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
picioarele se mișcau greu, erau amorțite... m-am prăbușit la picioarele Lui și când m-am uitat la El, în ochii aceia care erau doar viață și bucurie, mi-am văzut moartea dintâi și am mai văzut ceva... mi-e groază să povestesc... am văzut trupul Lui, atârnat pe o cruce, plin de sânge, chipul Lui, plin de sânge, L-am văzut pe El însuși, mort... și mai ales ochii Lui, fără seamăn de frumoși, ochii Lui, lumina însăși, stinși... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se apucă de cosit fânul în zorii zilei, tânărul își ridicase brațele și cu o singură mișcare dibace învârtise coasa prin aer. Harșșșt!... În lumina lunii, oțelul coasei licărise ca un fulger și se abătuse peste cei trei. Restul fusese groază și tăcere. Marele comunist Guiț, luat prin surprindere și parcă nevenindu-i să creadă că putea fi adevărat, căzuse ca secerat, fără să mai apuce să scoată nici un scheunat. Ceilalți doi, treziți pe loc din beție, avuseseră totuși prezența de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
privit prin binocular și ceea ce a văzut i-a dat sudori reci. Undeva, spre centrul mănunchiului de nervi, artere și vene, a apărut o imagine ciudată, o intersecție anormală între mai multe fire greu indentificabile. Ceea ce a descoperit atunci cu groază, fără să înțeleagă prea bine semnificațiile, se petrecea nu în capul unei paciente oarecare, ci a unicului lui copil de numai trei ani. La această amintire, sudori la fel de reci ca și atunci îl năpădesc și se lasă să cadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în sus și mă țineau de mâini." Kakaia devușca, iot foi mati ?" Unul din militari a dispărut deîndată și a revenit târând-o pe Minodora de o mână. Ochii ei mari, ochii lui Simion alungiți spre tâmple, îmi căutau cu groază ochii. Numai în adâncul lor m-au privit în răstimpul ce părea fără sfârșit în care omul cu chip de câine și-a isprăvit netrebnicul du-te-vino între coapsele mele imobilizate. Subalternii lui nu au pregetat să urmeze pe loc pilda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mii de pagini despre nebănuita bestialitatea care poate sălășlui în om. Gândesc însă că experiențele personale, precum ale mele, sunt plusul de autenticitate din care oamenii ar trebui să învețe. Pentru noi încercare grea a început odată cu voiajul în trenul groazei, poate de unde pentru că până atunci nu îmi imaginasem că pe acest pământ omul poate fi supus la asemenea degradare. Trei săptămâni. Atât a durat drumul. Nu aveam nici o idee despre locul spre care suntem transportați, nu aveam nici o provizie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și juriști cu bube în cap și cu gânduri ascunse. De aceea an de an se impunea câte o curățenie generală. De ce ați fugit din Nord?!? Nu cunosc amănunte deoarece la plecare aveam numai cinci ani. Îmi amintesc doar de groaza generală, graba tatălui, lacrimile mamei, de plânsul surioarelor mai mari și de bucuria celor mici că se duc la plimbare sub coviltirul ce-i apăra de vremea câinoasă a începutului de primăvară cu burniță și lapoviță din belșug. La părăsirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
către interiorul Țării. Frumos spus ziaristule! Și aproape impresionant... Dar eu te-am întrebat de ce ați fugit din Nord... Nu mă interesează poveștile tale de posibil ziarist ce-și arată talentele! Și eu am răspuns că de frică și de groază, ca o lume întreagă cu casa pe roate... cunoscându-i bine pe ocupanți încă din '40. Ce ocupanți?! Eliberatori, tovarășu'! Și mai zici că ești ziarist, sau mai bine zis vrei sa ajungi ziarist... Exact! Eliberatori... Acesta este și punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ferești de prieteni!... l-a concediat tovarășa, ci ciupindu-și delicat verigheta de pe inelarul stâng. Vrăjmașii poporului Numai ce directorul Școlii primare din Arini a anunțat prezența la adunarea populară a tovarășului căpitan Sacaliuc, că toată suflarea a încremenit de groază în lavițele înghesuite în sala de clasă, transformată în cămin cultural. Fără îndoială că această stare de spirit este explicabilă până în cele mai mici detalii de vreme ce tovarășul era deja arhicunoscut prin satele vecine ca vajnic susținător al tuturor demersurilor oficiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu două-trei perechi de cătușe agățate, la vedere, de centura lustruită, alături de tocul pistolului, desigur încărcat, pe care îl pipăia cu un gest-reflex pentru impresie și presiune morală deopotrivă asupra auditoriului. Firește că acesta nu putea fi altul decât musafirul groazei, anunțat cu surle și trâmbițe încă din ajun, tovarășul căpitan Robert Sacaliuc. * * * Odată ce i s-a dat cuvântul, sala a amuțit. În afară de bătăile inimilor și de respirația celor ce au umplut sala până la refuz, nu se mai înregistra nicio mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
permite atâta risipă pe seama muncii clasei muncitoare. Economii, tovarăși, cât mai multe economii! Și șuturi, tovarăși, cât mai multe șuturi la partea dorsală către munca productivă, utilă societății! La hei-rup, mapiștilor, la șut! și l-a cuprins un sentiment de groază că urmează el însuși să fie șutat către acele direcții de pierzanie. Da, fără îndoială, i‑a venit rândul!.. Nepot de popă... i-ar sta de minune la șaibă! Cu aceste gânduri sumbre, a intrat pe furiș în apartament și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să clevetească împotriva stăpânirii și a puterii deopotrivă. Și nu se sfiesc să spună fățiș că sfârșitul relelor și belelelor este cât se poate de aproape. Vezi, Dinule-tată, să nu te tragă în poză și pe tine, că mă ia groaza de pe lume când mă gândesc la situația noastră... Dacă toți s-ar gândi numai la pielea lor, atunci, cu siguranță am suporta umilința încă patruzeci și cinci de ani. Dar treaba-i bine chibzuită, Vetucă! De mâine ne mutăm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
l-a receptat, spre tihna Mălinei... * * * Tulnicăresele și buciumăresele au slobozit știre îngrijorătoare cum că întreaga Huțulie va fi călcată de acel Balaur nemilos care a făcut ravagii acum un veac prin pădurile de la miazănoapte și soare-apune. Așa că frica și groaza au cuprins toată suflarea huțulească ce a și început pregătirile pentru o confruntare nemaivăzută, ci doar amintită arar de oamenii cu plete cărunte și unse cu unt din belșug, care au văzut urmele monstrului cu limbi de foc pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ajungă în baloții din hambare înainte de a fi spulberată de vânturile dinspre Golf, precum s-a întâmplat de mai multe ori în anii din urmă, când albii au refuzat să iasă la muncă pentru salariul acela de mizerie sau al groazei, cum îl numeau. Nu numai de salariu era vorba, ci și despre munca aceea istovitoare de zi-lumină și despre condițiile nemaipomenit de grele în care se lucra. Că până și îmbucătura de pâine tot pe rând trebuia s-o iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Proaspăta liceană s-a liniștit totuși din momentul în care și-a dat seama că printre călătorii din față nu se afla nici un elev care să prezinte vreun risc pentru o eventuală poreclă. Până la destinație, s-a tot gândit cu groază ce ar putea să însemne pentru ea ca, în loc de Vasilica, colegii s-o numească Chiroșca!.. Până să le demonstreze ea cine-i șeful la învățătură, ar fi fost obligată să suporte asaltul acelor tineri care fac parte din lumea rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mi-aș fi dorit să mă chircesc în acel colț al tabloului, dacă Hristos n-ar fi rostit, cu doar câteva clipe înainte, cu o sublimă resemnare, cuvintele fatale: "Unul dintre voi mă va trăda!" Tabloul, devenit un teritoriu al groazei, furiei, revoltei și durerii apostolilor, este încărcat de electricitate. Un apostol singur pare ceva mai puțin îngrijorat. Pare. Of, Doamne, ce mult aș da să nu știu că Iuda este trădătorul! Dar vreau să fiu așezată acolo, ca și cum n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]