2,509 matches
-
și beți de furie Plugul vremurilor și grapa cea de aur191 cu greu drum își croiesc prin cîmpuri 15 De sînge închegat; sămînță cea nemuritoare pentru măcel este hrănita. Taurii lui Lúvah, foc respirînd, mugesc pe pajiști care ard În jurul groaznicului Orc, a' cărui crunte mădulare azvîrlă roșu fum și foc, De care Urizen nu se apropié, ci se-așeză pe-o stîncă Și cărțile își rîndui în juru-i, cu Pizma și tristețe gîndindu-se la Orc. 20 Urlînd și hăcuindu-și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
asemuiește cu acest plai ce arde. Cu siguranta te-mbăiezi în rîuri de-ncîntare, pe cîmpuri înverzite Umblînd cu bucurie, prin luminoase-Întinsuri dormind pe nori strălucitori 65 Cu viziuni de încîntare, atît de gíngașe, încît turbarea înzecit Ți-o răscolesc cu groaznică dorința lanțul să ți-l smulgi și furios să urli Și-n beznă ca să uiți de chinul tot și părăsit de orișice nădejde repaosul să-l afli. Au temelia bucuriei ți-este chinul pe care alții pentru tine-ndură196?" Orc răspunse
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
stînci peste tine se rostogolesc, desi puhoaie se revarsă, și deși vînturi negre precum marea Te spintecă-n bucăți, deși în jurul gleznelor sîngele-ți curge, 85 Picioarele de stîncă tare prinzîndu-ți-le înghețate, totuși aspră ta pana Scrie minunile Viitorimii cu teamă groaznică de viitor. Grozav mă minii în străfunduri, căci iată că de stîncă tare picioarele și mîinile-mi Sînt pironite, altminteri vrăjmășia și-ura mi-ai simți În ale omului boli toate căzînd asupra frunții tale sure blestemate". 90 Urizen răspunse: Citește
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
90 Urizen răspunse: Citește cărțile mele, și explorează Constelațiile-mi, Întreabă-mi Fiii și ei te-or învăța să porți Război. Întreabă-mi Fiicele, care-,n întunecatele-afunzimi, afurisite, Frămînta pîine-a Suferinței la aspră mea porunca; căci eu sînt Dumnezeul Acestei groaznice ruine. Nălțați-vă, O, Fiicelor, la aspră mea porunca!" 95 Sfărîmînd Stîncile, Eleth și Uveth se nălțară, si Ona se nalta 197, Grozavnice cu vasele de fier, ce le purtau Prin aerul întunecos; cartea de fier o luară și așezat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
jos. Ca să aduceți Umbră lui Enitharmon sub minunatul nostru arbore, Încît să se Destrame Los că fumul și să nu mai fie, 115 Trageți-o-n jos pe Enitharmon la Spectrul lui Urthona, Și lui dați-i domnie peste Los, groaznică umbră. Siliți pe cei săraci cu o Coaja de pîine să trăiască, prin dulci și blînde meșteșuguri. Zîmbiți cînd se încrunta, si încruntați-vă cînd ei surîd; și cînd un om arată palid De cumpătare și de truda, spuneți-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pizmuitor, trist meditînd și-ascunsa groază o văzu Semeața văpăind înalt și cu dispreț rîzînd de al iluziei izvor, Dar (Urizen) izvorul propriei iluzii nu-l știa, ci însuși se credea a fi singur făptuitorul 160 Tuturor Experiențelor rătăcirii prin groaznicul Abis. Știa că slăbiciunea se-ntinde-n lung și-n lat, știa Că-nțelepciunea în înălțimi și în străfund ajunge; de-aceea îl făcu pe Orc, Silit în chip de șarpe, să se întindă și să urce peste copacul tainic
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ajunge; de-aceea îl făcu pe Orc, Silit în chip de șarpe, să se întindă și să urce peste copacul tainic. Să urce îi îngădui, pentru că el să poată face toate chipurile omenești 165 De voia să ca să asculte, dar groaznică urmare n-o știu. Los șezu-n ploi torențiale a' lui Urizen privind pe recea Enitharmon. Tristele sale cugetări țîșnesc în jos către picioarele-i, zămislind Ouă, care sorocul atingîndu-și, Se crapă peste vînturi deschizîndu-se deasupra copacului de Taină. Enitharmon
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Nori de Jale în Elementele rătăcitoare Unde tu, înfiorîndu-te cu bucurie, fermecătoare strălucind că vară, Te-odihnești în desfătare, rumena cînd sînt plecat, de frumusețe-nvăpăiată, Rece și palida în suferință cînd m-apropii, de frica Frunții și-a ochilor mei groaznici tremurînd, buzele tale că trandafiri în primăvara se-ofilesc. 190 Cum ai scăzut! strugurii tăi care-n al verii vast Belșug se revărsau, Închiși în purpurii mici învelișuri, de-abia îmbobocesc și mor. Ai tăi măslini care turnau ulei peste
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aidoma unor săgeți trase de cete ale Sorții". Astfel în noapte Los se vaită, neauzit de Enitharmon. 210 Căci Umbră lui Enitharmón pe arborele Tainei coborî. Spectrul văzu cum Umbră tremura peste-ale sale stînci întunecoase Sub arborele Tainei, care în groaznicul Abis În aprigă durere să înflorească începu, dînd muguri care se zbăteau În chinurile facerii; și-acuma, florile căzînd, ivitu-s-au 215 Strălucitoare fructe de culori multe și-avînd otrăvuri felurite, Urgii ascunse-n globuri sclipitoare ce lăstărit-au peste
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Deasupră-ți, și-ngrozitorul Orc haotic drum croitu-și-a de tine despărțindu-se; Dar următoarea-ți bucurie va fi în dulce amăgire, 230 Și nașterea-i, în amețire 202, somn și-amăgiri dulci ale lui Vala". Umbră lui Enitharmon răspunse: "Groaznică Umbră, Te-ai așezat deasupra dulcelui meu prunc să îl păzești că nu cumva Pe maica să s-o sfîșie lăsînd-o vînturilor cerului? De fructu-acestui Arbore încîntător sînt îmbătata și nu pot de-îmbrățișarea ta 235 Să fug, altminteri, fii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ei cîndva iubit, acum doar Umbră, ea însăși tot o umbră, De vorbă stînd vremi peste vremi printre-ale Arborelui crengi. 315 Astfel se sfătuiră ei prin fumurile-amețitoare ale Tainei Pînă ce umbră lui Enitharmón, gravidă în adîncuri dedesubt, Născu o groaznică minune. În timp ce Enitharmon țipă Și tremura, prin Lumile ce se aflau deasupra plînse Los, cumplitu-i suflet fost-a-nfricoșat De-ale lui Enitharmon țipete, de zvîrcolirea ei, dar ochii lui să vadă nu puteau 320 Pricína cruntei sale suferințe, căci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Los lua în brațe Spectrul, întîi că pe un frate, 340 Apoi că pe alt Sine, uimit și primind fire omenească, scăldat în lacrimi, Smerindu-se, la pofta să de Stăpînire Renunțînd. "Nicicînd nu vei putea îmbrățișa pe dulcea Enitharmon, groaznice Demon, Pînă cînd Cu Spectrul tău nu fi-vei contopit, trupul acela muritor Prin cazne și durere Mistuindu-l, si revenind prin nimicirea Șinei 207 345 La viață Veșniciei; să fii încredințat, sînt sinea ta aievea, Deși de tine astflel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
au Perechi, de-aceea umblă după pradă Și nu au hrană vieții. Să le Creăm Perechi, 410 Căci fără trup Creat Năluca-i Moarte Veșnică". Los tremurînd răspunse: "Acum povară aprigei căințe-o simt. Nu tremura așa, Enitharmon, de teama groaznicelor porți Ale sărmanei tale Inimi frînte. Te văd ca pe o umbră veștejindu-te Parcă-n afară Existenței; dar iată! privește! primește mîngîiere! 415 Întoarce spre năuntru Ochii 213 și-acolo pe Mielul Domnului privește-l Învesmîntat în hainele de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Enitharmon, umbros refugiu în fața mîniosului război, Dulce răspas e sînul tău cel diafan 215 sufletelor care plîng Ale acelor victime sărmane ale bătăliei; acolo ele dorm în întuneric fericit; Din viața noastră se hranesc; noi sîntem victimele lor. Simt 440 Groaznică dorința să plăsmuiesc chipuri părelnice cu trup în care morții Să poată-n fața noastră să trăiască în palatele și în grădinile noastre ale trudei, Pe care-acum, deschise-n Centru, noi le privim în zare întinzîndu-se Și-alcătuind o lume
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
îi rîndui și pe Preotese, învesmîntați în măști de fiara, Inspirînd taină; și ei purtară torțe: amețitoare fumuri În jurul Templului rostogolescu-se; și luat-au Soarele arzînd că pară peste Los 30 Și, cu mașinării imense jos rostogolindu-l, siliră sfera Groaznică. Soarele, împurpurîndu-se precum un leu feroce-n lanțuri 224, Se coborî la sonul instrumentelor care-înecară huietul De roți dogite și răcnetele-ngrozitoare a' sălbăticiunilor Ce trăgeau rotile carului Soarelui; și Soarele îl așezară 35 În capiștea lui Urizen să dea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
te-am făcut cînd șters-am Omul din viața și lumină. Ia cele Șapte Boale ale Omului; le pune pentru vremuri ce-or să vie În cămări, în tainițe pe care ți le arăta-voi, 120 Să fie ale mele groaznice blesteme mari la vremea hotărîtă"." Șarpele Preot 228 înceta; cîntul Războinic răsunắ aspru și puternic Prin toate cerurile. Pînză lui Urizen vibră, chin peste chin. Apoi am auzit Cutremurul Pămîntului 229. Acum în Peșterile Mormîntului și în Ținuturile seminței omenești
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cale nemuritoare purtată prin beznă solidă. Tare răsúnă cîntul războinic în jurul lui Orc cel roșu-n mînia-i 145 Și-n jurul sumbrei Femei fără nume ce úrlă de groază Cînd Zeii Stihiilor alăturatu-s-au toți minunatului cîntec: "Sunați din groaznică trîmbiță-a Războiului, suflete-n zale de oțel ce atrage! Sunați din fluierul ascuțit, șerpi ai războiului! Toba din Miazănoapte o-aud. Sculați! Aud un fîsîit de flamuri înfășurîndu-se. 150 Balaurii cei din Miazănoapte armurile-și pun; Spre marea de la Răsărit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Urizen. Coama de foc pe fruntea-i se nalta, roșie aidoma granatului, Dedesubt, pînă la pleoape, șolzi de mărgărint, si apoi aur și argint Amestecate cu rubinul se-întindeau pe fața-i pînă jos 70 La furiosul gît; zvîrcolindu-se, în groaznice dureri de-nmugurire răsucindu-se, Armura cea de șolzi dădu mlădițe. Îndărătnice, pe spatele și pieptul sau Smaraldul, Onixul, Safirul, iaspul, berilul, ametistul Cu o grozavă rîvna se luptau care să cîștige-un loc peste Mărețul Dúșman, rodul copacului de taină 75
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să cîștige-un loc peste Mărețul Dúșman, rodul copacului de taină 75 Cel frămîntat în albia de plămădit a lui Uvith 243. Orc hrană încă-o devora Turbat de-nfometare. Ucigătoarea hrană încă, în aur și în pietre scumpe, Curgea 244 în jurul groaznicelor mădulare, alcătuirea-i omenească Întinzînd-o-n lung Că pe un șarpe, În vreme ce femeia-Întunecoasă, în tristă cugetare cufundata, Hrana i-o drămuia seară și dimineața în cupe și în coșnițe de fier. 80 Cu lacrimi de durere ea ne-ncetat hrană lui Orc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Răcnind iau omenească față și omenescul chip, 110 Simțind mîna lui Los în Golgonooza, puterea De atragere-a bătăilor ciocanului și războaiele de țesut de-argint Ale lui Enitharmon cîntînd cadențe-alinătoare peste vînt; Fire-omenească iau ei în crîncena-ncleștare, unde în groaznică durere Ceață după ceață de fiare haitele se sfîșie-ntre-ele, făcînd ca să răsune tare 115 Ale cîntării instrumente; și ceață după ceață, în chipuri omenești, ei Mînă-ngrozitorul vălmășag pînă ce bătălia se sfîrșește; cei ce rămîn Se-ntorc în chinuri și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să răsune cu tărie-asurzitoarea muzică pe care Los și Enitharmon o Inspiră, răsunînd tare; par unii altora 120 Oameni spăimîntători ce groaznic rîd printre stindarde. Și cînd, acum că revoluția zilei lor a bătăliilor trecut-a, Căzînd din nou în groaznic chin se-ntorc în chipuri de durere, Cu fețe abătute, fără țel, ne-nsuflețiți, deși-nfuriați, Nemaistînd drept, desi puternici, atunci lungiți tînjesc 125 După nesăbuita mulțumire, și fetele și le împing nainte, Si se teșesc deasupra, dedesubt, si se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de arama, argint și aur247, citînd ne-ncetat 140 La miriade de răvășite spirite; prin univers Ei răspîndit-au cuvintele mortale, Femeia-Întunecată absorbind Enormele Științe-ale lui Urizen, vremi după vremi cumplită Nimicire explorînd-o. Și ea zise: "O Urizen, Prințe-al Luminii, Ce groaznice cuvinte Urechea-mi slabă o străpung! și ce omeți lăsîndu-se în jurul 145 Gíngașelor mele mădulare sortita-mi grea restriște o-nfășoară! Eu singură mă-ncumet gîrbáciul să-l îndur să șed sub vijelie Neatinsă, si sa sfidez ne-ndurătoarea frunte-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cîntară ei în Veșnicie, uitîndu-se în Beula jos. 245 Vuia războiu-n jurul Porților Ierusalimului; o hîdă-nfățișare luat-a Văzut în întregime, Vastă Hermafrodita silueta Se înalță că un Cutremur de Pămînt, trudind zbătîndu-se cu gemete De ne-ndurat; în urmă, o groaznică minune izbucni Din sînul cel Hermafrodit. Fost-a numit Satan, 250 Fiul al Pierzării, chip de groază, si părăsit de firea omenească, monstruos, Bărbat fără pereche femeiasca, vrăjmaș urlînd Căzut din Rai și-ostil chipurilor vieții, Si totusi tăinuind femeia
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Domnului statu în fața lui Satan În Entuthon Benithon 258, în umbre de cazna și durere Pe înălțimile-Amalecului, găsind refugiu-n brațele-i Victimele fugit-au de pedeapsă, căci toate cuvintele sale erau pace. Urizen chemat-a Sinagoga lui Satan în groaznicul Sanhedrin 270 Pe Mielul Domnului prin judecată la Moarte să-l trimită că pe-un tîlhar și-un ucigaș: Cum este scris, el fost-a numărat printre răufăcători. Rece, întunecos, opac, Sfatul se adunắ îndoisprezecit în Amalec, Douăsprezece siluete de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Mielul Domnului prin judecată la Moarte să-l trimită că pe-un tîlhar și-un ucigaș: Cum este scris, el fost-a numărat printre răufăcători. Rece, întunecos, opac, Sfatul se adunắ îndoisprezecit în Amalec, Douăsprezece siluete de stana fără chip, groaznice siluete de chin și suferința, Astfel părea din depărtare Sinagoga; în mijlocul lor răspîndea raze 275 O Pereche Femeiasca Falsă, de o Himerica și-Încîntătoare Frumusețe Dezbinîndu-se și-Închegîndu-se după voie în Cruzimile Sfințeniei, Vala, jos trasă-n trup Vegetal, triumfătoare-acum. Sinagoga Satanei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]