2,606 matches
-
ce fac eu cu el e un sacrilegiu. Singurul Mompou pe care Îl cunoșteam eu era un preot sfrijit și cu aplecare spre flatulență care ne preda lecții de fizică și de chimie, iar asocierea acestor idei mi se păru grotescă, dacă nu improbabilă. — Dar mie mi se pare că tu cînți de minune, am zis eu. — Haide. Unchiul meu, care e un meloman de ispravă, chiar mi-a pus un profesor de muzică să mă Îndrept. E un compozitor tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lui. Nu pot fi de acord cu pictorii care susțin cu aroganță că amatorul e incapabil să înțeleagă ceva din pictură și că el își poate manifesta aprecierea față de operele lor prin tăcere și carnetul de cecuri. Doar o prejudecată grotescă vede în artă un simplu meșteșug pe care nu-l poate înțelege pe deplin decât meșteșugarul: arta este o manifestare a emoției, iar emoția vorbește o limbă pe care o poate înțelege oricine. Voi accepta însă ideea că un critic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în sân. Viața îi era o tragedie scrisă în limbajul farsei funambulești. Pentru că nu râdeam de el, îmi era recunoscător, și turna în urechile mele compătimitoare nesfârșita sa listă de necazuri. Lucrul cel mai trist în privința acestora era caracterul lor grotesc, și cu cât erau mai patetice, cu atât parcă-ți stârneau mai tare râsul. Dar cu toate că era un pictor atât de prost, avea un sentiment foarte delicat pentru artă, și a te plimba cu el prin galeriile de pictură era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
totul specială asupra lumii. Pe vremea aceea mi-am luat notițe destul de abundente întrucât intenționam să scriu ceva despre el, dar între timp le-am pierdut, și acum a rămas doar amintirea unei emoții. El părea să aibă o viziune grotescă asupra semenilor lui și era supărat pe ei pentru că sunt grotești. Viața sa era o încâlceală de întâmplări ridicole și sordide, subiecte mai degrabă de râs, iar râsul îl întrista. Brueghel mi-a făcut impresia unui om care se străduiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
destul de abundente întrucât intenționam să scriu ceva despre el, dar între timp le-am pierdut, și acum a rămas doar amintirea unei emoții. El părea să aibă o viziune grotescă asupra semenilor lui și era supărat pe ei pentru că sunt grotești. Viața sa era o încâlceală de întâmplări ridicole și sordide, subiecte mai degrabă de râs, iar râsul îl întrista. Brueghel mi-a făcut impresia unui om care se străduiește să exprime printr-o anumită artă sentimente care s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu bucățică și pe urmă mă duc să-l cac În Arno... Între timp Își agita brațele, hăcuind În dreapta și În stânga cu pumnalul pe care și-l scosese de la brâu. Părea adâncit Într-o bătălie cu umbrele, În timp ce masca lui grotescă devenea din ce În ce mai tragică. Și fața i se Întunecase, sub panașul fluturând de pe coif. Continua să tremure, pradă unei furii neînfrânate. Împunse cu degetul arătător de mai multe ori În pieptul poetului. - Mi s-a făcut lehamite de tovărășia Mizeriei. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
freacă coapsa, sau obrazul, sau fundul, poate și sângerând, agitându-și pumnul și înjurând, făcându-l în toate felurile, apoi lovindu-și fesele amuzat și râzând să-și dea afară plămânii, râzând multă vreme, până când râsul se transforma în sughițuri grotești, oprindu-se din râs, mormăind, recăpătându-și suflul, aerul serios, plictiseala și vidul. Turnându-și vin cu o mână tremurătoare, bându-l dintr-o înghițitură, gândindu-se că nu e mare lucru de capul nostru, da, nu mare lucru, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
își suspendaseră pentru secole mișcările lor de menuet. O oglindă mare reflecta vizitatorul, și mă descoperii mai gras, mai bătrân și mai urât decât îmi imaginasem că sunt, având înaintea mea o imagine deformată a tatălui meu, ca o reînviere grotescă. Într-un colț, un câine mare de ceramică stătea mândru, cu gura larg deschisă, cu colții dintr-un email strălucitor, cu limba groasă și roșie. Din tavan, foarte înalt și aproape de nebănuit, o lustră de cel puțin trei tone sporea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
s-a terminat la opt și douăzeci fix, joi, zece iunie 1919“. În timpul acesta era inclus și drumul făcut de la casa ei - un drum despre care, mai târziu nu-și va aminti deloc. Starea de spirit a lui Amory era grotescă: două zile de Îngrijorare și nervozitate, două nopți de nesomn, mâncarea neatinsă - toate culminând cu criza emoțională declanșată de decizia abruptă a lui Rosalind - Îi drogaseră partea conștientă a minții, Împingându-l Într-un fel de comă milostivă. Când pipăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de o căsuță semnalată de o lumină aprinsă departe, pe vale În jos. Nu era decât cinci și jumătate, dar abia dacă vedea la zece pași, cu excepția momentelor când fulgerele scoteau brusc din beznă Întinderi vaste de teren, agitate și grotești. Pe neșteptate, un zgomot ciudat Îi ajunse la urechi. Era un cântec intonat cu o voce joasă și aspră, o voce de fată. Cea care cânta, oricine va fi fost, era foarte aproape. Acum un an Amory poate c-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dorește să i se redea virginitatea - vrea să-și repete luna de miere. Eu nu vreau să-mi retrăiesc inocența. Vreau să trăiesc plăcerea de a o mai pierde o dată. Î.: La ce faci aluzie? Dialogul acesta s-a contopit grotesc cu starea cea mai familiară a minții lui Amory - un amestec grotesc de dorințe, Îngrijorări, impresii exterioare și reacții fizice. One Hundred and Twenty-seventh Street sau One Hundred and Thirty-seventh Street... doi seamănă cu trei... ba nu, nu prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
miere. Eu nu vreau să-mi retrăiesc inocența. Vreau să trăiesc plăcerea de a o mai pierde o dată. Î.: La ce faci aluzie? Dialogul acesta s-a contopit grotesc cu starea cea mai familiară a minții lui Amory - un amestec grotesc de dorințe, Îngrijorări, impresii exterioare și reacții fizice. One Hundred and Twenty-seventh Street sau One Hundred and Thirty-seventh Street... doi seamănă cu trei... ba nu, nu prea bine. Scaunul umed... hainele absorb umezeala de pe scaun sau scaunul absoarbe uscăciunea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Eleanor, Într-un vechi cântec auzit noaptea, răsunând delirant prin viață, ca zgomotul suprapus al mai multor cascade, pe jumătate ritm, pe jumătate genune. Amory știa că ori de câte ori Întinsese mâna spre ea, plin de dor, frumusețea Îi rânjise cu chipul grotesc al maleficului. Frumusețea marii arte, frumusețea tuturor bucuriilor și, mai presus de orice, frumusețea femeilor. De fapt, avusese prea puține contacte cu libertinajul și cu permisivitate. Lucrurile slabe erau adeseori frumoase, dar lucrurile slabe nu erau niciodată bune. Iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
zice mai degrabă că ar trebui să câștige deja singuri, o perspectivă care‑i cam îngrozește pe gemenii cei cultivați. Nu li se poate face una ca asta, cred ei. Din colțurile burdușite cu lucruri ale camerei se ițește chipul grotesc al sărăciei care‑i amenință - și care, de fapt, e de mult prezentă - și face prietenos cu ochiul. Cu blugii lor prefăcuți de atâtea ori și pe care s‑au aplicat deja atâtea petice de protecție, gemenii taie brazde în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Maria Andergast cântă în duet cu cineva de care nu‑mi amintesc, că doar n‑o fi fost Attila (Paul) Hörbinger? Peter Alexander cântă în duet cu Caterina Valente. Caterina cântă cu Silvio Francesco, fratele ei bun, într‑un duet grotesc și face tot felul de grimase din care reiese cât de fericită e ea astăzi din nou, așa de fericită, că nici nu‑i vine să creadă. Lolita cântă despre un marinar, iar apoi în duet cu Vico, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de porțelan proiectat special pentru ea, dar de ieșit nu poate să iasă din învelișul ei. Așa cum nu poți să‑ți ieși nici din piele. Mulți chicotesc, râd, zbiară, țipă și fac sport. Câte unul se aruncă într‑o poziție grotescă și pică peste un nevinovat, iar alții înoată ca niște delfini, cu eleganță și măiestrie. Anna și Rainer nu fac parte dintre aceștia. Pentru ei e îngrozitor să fie nevoiți să facă ceva la care nu se pricep mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aruncăturile lopeților pe fereastră și găsește pe Isus în acel vârf. " O stea era în ceruri, în cer era tîrziu." 137 Goliți tiparul acestei bucăți de conținutul venerabil al elementelor bisericești. Veți găsi (desenată în drojdie) o searbădă invenție mecanicistă: grotescă și banală ca o bicicletă. Poezii utilizând asemenea elemente, cu neinteligența laică a unui manual înscris în sindicate, sunt profanatorii. În treacăt fie spus: domnul Arghezi e un neinstruit meșteșugar al versului. Individualitatea, noțională, a cu-vîntului, nu e topită în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un fel de trecere la limita investigării exacte. Tocmai datorită acestei calități, ea depășește literatura frumoasă și poate interesa chiar și spiritele subjugate de vraja Uraniei. Într-adevăr, în afară de apologurile lui Edgar Poe, Tales of the Grotesque and Arabesque (Povestiri grotești și fantastice - atât de impropriu numite de Baudelaire Histoires extraordinnaires (Istorisiri extraordinare) - nu cunoaștem nimic altceva care să se apropie-ntr-atît de procedeele și de obiectul științei, decât "metodica" lui Rimbaud. Fie că este vorba de Une Saison en Enfer, fie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
însă ceva despre prozaica persoană a marelui analist: gros și pătat de mâncări, totdeauna în redingote și joben, cu mustățile galbene de fum de țigară, iau seama că fraza în discuție poate fi la urma urmei și un intenționat efect grotesc. Nimic mai depărtat, mai nepereche, decât farmecul legendar al reginei punice și bufa înfățișare a profesorului berlinez! Preocupările științifice generale ale d-lui Wilhelm Blaschke corespund, în cariera sa didactică, unei năzuințe pe trei sferturi împlinite de a propovădui, pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe nesimțite în atelierul artistului. Aici, în afară lucrărilor de pictură obișnuite, în măsura în care într-un tablou al unui pictor recunoști stilul lui și cea ce îl caracterizează, am văzut și o altă categorie artistică, pe care o putem numi pictură grotesca... Este o ipostază estetică care reflectă realitatea în forme fantastice, disproporționate, chiar extravaganțe. Pictorul își permite un comic excesiv, de aspect caricatural, neobișnuit de caraghios și ridicol. Compoziția are un aspect burlesc și bizar, dar sincer. De o sinceritate nemiloasa
CONTRARIUL SUBLIMULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362840_a_364169]
-
este contrariul sublimului. De acea, trăsăturile și atitudinea figurilor din tablou sunt voit disproporționate, uneori surprinse în culori stridente, cu intenție evident satirica. Rezultă un univers fantastic, situat între comic și bizar, între simbol și realitate. Acest gen de pictură grotesca presupune imaginație și îndrăzneala, precum și o perfectă cunoaștere a psihologiei "modelelor". Și e destul de greu de încadrat în canoanele artei. Prezintă elemente de abstract și realism, dar abundă în expresionism și suprarealism, fără să refuze combinațiile de nuanțe impresioniste. Arie
CONTRARIUL SUBLIMULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362840_a_364169]
-
acum la exemple concrete: 1. Guvernarea trecuta si prezenta Electoratul naiv a văzut în această aglomerație USL-istă salvarea de ultim moment. Salvarea nu va fi niciodată, atât timp cât interesele de clan și mafiote transcend naivitatea electoratului amăgit. De un amuzament grotesc este și declarația lui Varujan Vosganian că dorește o remodernizare a industriei românești. Probabil că el se referea la noile mall-uri, care au luat locul vechilor fabrici, pentru că din vechea industrie s-a cam ales praful. Tot astfel, o
DECLARATIA LUI GEORGE FRIEDMAN PRIVIND ROMANIA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362924_a_364253]
-
și încercă să adulmece de unde vine focul de armă. Nu-și dădu seama prea bine, venea de undeva din spatele unui bloc din parte opusă. Doi pui de țigani, fără să le pese, se zbenguiau în mijlocul străzii, cântând ceva. Scena era grotească, un domn în vârstră, se opri și privi spectacolul, se închină și o luă la stânga, zâmbindu-i și zicându-i în glumă: -Eu am apucat și bombardamentele din patrușpatru! Mai bine mă lua Dumnezeu să nu le mai văd și
REVOLUŢIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363466_a_364795]
-
afla el. Autorul este nu numai inteligent, dar și sarcastic în humorul său, implicându-se, dar și păstrându-și autonomia de a fi deasupra evenimentelor redate și transfigurate literar de el, ca și în afara personajelor sale, ridicole și, nu o dată, grotești. Prin descrierea acestor exemplare, Bujeniță ne redă o Românie caracterizată, din păcate, printr-o dureroasă stare de criză. Economică. Socială. Politică. Morală. E o lume care orbecăiește, părându-i-se că trăiește. E o lume a sub-culturii, a prostiei, a
CODUL LUI M.B.B. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363483_a_364812]
-
starea de criză a țării, dar și „reacția” de grup, vizavi de ea. Citatul este luat la-ntâmplare, altele sunt și mai suculente, mai acide, satira având în ea viguroase elemente ale comicului de situație, de limbaj, umorul find adesea grotesc și sarcastic, dezvăluindu-ne o lume prea puțin cunoscută, dar ironizată și declasată de autor, prin dilatare și o oglindire realist critică, de o forță artistică aparte, însoțită de o jubilație caricaturală care oferă mari satisfacții estetice și morale cititorului
CODUL LUI M.B.B. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363483_a_364812]