1,019 matches
-
mine, nici o altă soluție? De bună seamă, eram conștient că unul din avantajele „ideii extravagante“ consta în faptul că mă consola cu o făgăduință de fericire, deși de o natură extrem de subtilă și atenuată. Alte perspective, mai imediat legate de grozăvia evenimentelor recent petrecute, erau mai puțin vagi și mai puțin plăcute; și mă simțeam totodată îmboldit de o întunecată dorință de a acționa, dorință neaureolată de aspirațiile mele către sanctitate. Dar ce puteam face? Să încep prin a-l căuta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Am căutat întotdeauna la femei un refugiu. Și, într-adevăr, ce altceva sunt femeile dacă nu niște refugii? Și uneori am simțit că a fi înlănțuit strâns în brațele unei femei era unica și cea mai totală apărare împotriva oricărei grozăvii. Da, multe dintre ele fuseseră refugii perfecte, și totuși... după un timp... părăsești refugiul. Cu Hartley era altceva, ea călătorise cu mine... pe ea n-am privit-o niciodată ca pe un loc de adăpost. Ea penetrase în sfera eului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi adoptat niciodată un copil, a fost vina mea, Ben are dreptate, am fi dus-o mai bine fără el. Atunci aș fi putut fi cum trebuie, iar Ben ar fi fost... așa cum am vrut eu... În pofida suferinței și a grozăviilor poveștii ei, mintea mea făcea salturi uriașe pe tărâmuri de lumină, unde mi se înfățișau priveliștile, aproape în amănunt, ale unor nesperate speranțe. O voi lua pe Hartley cu mine și amândoi îl vom regăsi pe Titus. Într-un straniu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu mine și amândoi îl vom regăsi pe Titus. Într-un straniu sens metafizic, era adevărat, voi face să fie adevărat: Titus era fiul meu, rodul vechii noastre iubiri! — Hartley, micuța mea, nu mai plânge, ai avut orgia ta de grozăvii, dar acum încetează! Ești din nou a mea și eu o să am grijă de tine, o să te ocrotesc... Începu din nou să clatine din cap: — Și m-am măritat cu el ca să-l fac fericit! Dar nu trebuie să crezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cum să-i adresez răspunsul. Nu, nu sunt. Cuvintele sunau neconvingător, și i-am văzut fața neschimbată, continuând să se încrunte. Mi-am dat seama de importanța de a-l convinge pe loc. Orice confuzie în această chestiune putea genera grozăvii. M-am așezat și eu în genunchi, astfel ca fețele noastre să fie la același nivel. — Nu. Crede-mă. Nu! Își lăsă privirile în jos, buzele i se țuguiară și începură să-i tremure. O secundă, avu înfățișarea unui copil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
rosteai. Rănile și înfrângerile suferite de mândria acestui copil trebuie să fi fost îngrozitoare, de nedescris. Mi-am adus aminte de imaginea evocată de Hartley, a băiețașului tăcut, cu fața palidă. Biata Hartley! Ea fusese martora neajutorată a tuturor acestor grozăvii. — Mama ta trebuie să fi suferit foarte mult, pentru tine și alături de tine. Îmi aruncă una din privirile lui fugitive, bănuitoare și încruntate, dar curmă subiectul. Privit mai îndeaproape, arăta mai puțin frumos, sau poate că doar mai murdar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi întrezărit libertatea, speram, cu forță și rațiune, că va veni la mine, chiar dacă Titus reprezenta o entitate necunoscută și dispunea de propria sa libertate. Dar poate că, într-adevăr, inspirat de providențiala apariție a băiatului, precipitasem prea vertiginos situația. Grozăviile ultimei jumătăți de oră îmi clătinaseră hotărârea, așa încât, în cele din urmă, ajunsesem să concep chiar și alternativa de a o conduce acasă. Dar aș mai fi putut, oare, acum? Cu siguranță că el se întorsese, citise biletul meu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
va trebui să-l părăsim. Spui că a fost mâna destinului, se poate să fi fost, dar nu așa cum îți închipui tu. E un destin blestemat, e destinul meu, eu am făcut, într-un fel, să se întâmple zăpăceala asta, grozăvia asta. De ce-ai venit aici? Într-un anumit fel, eu te-am făcut să vii, așa cum oamenii se lasă, ademeniți către distrugere, nu către bine, ci către dezastru și moarte. Asta-i ce-am realizat toată viața mea, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
timpul meu și poate că-mi purta puțină pică pentru acest lucru, considerându-l ca o capitală neglijare. Îmi formasem ideea că Titus era un personaj mai puțin complex decât îmi făcuse impresia la început; sau, poate că, înfruntat cu grozăviile, alesese calea simplității. Gilbert se arăta mult mai curios și mult mai doritor, din fire, să-mi fie de ajutor (s-a oferit, chiar, să aducă flori în camera lui Hartley), numai că eu îl țineam, pe cât puteam, la distanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am amintit, așa cum îmi aminteam acum ori de câte ori mă deșteptam, cu o tresărire de grijă și de dragoste și de teamă, că Hartley se afla în casa mea. În același timp, mă muncea o spaimă cumplită, presimțirea unei catastrofe, a unei grozăvii, sau, mai curând, certitudinea că se și întâmplase. Am coborât din pat, tremurând violent, și am bâjbâit după lumânare. Am aprins-o, și am rămas locului, ascultând. Casa pustie și întunecată era învăluită într-o liniște sinistră. Am deschis în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dumneata capul cu mine? Dacă ai fi tatăl meu adevărat, mă rog, deși nici chiar în cazul \sta... oricum, doresc să-ți spun următorul lucru: mi-a făcut plăcere să te cunosc, mi-a plăcut să locuiesc aici, în ciuda tuturor grozăviilor care s-au petrecut. Mai târziu, probabil că am să gândesc: „Da, a fost o perioadă foarte frumoasă, foarte frumoasă“. Dar eu doresc să-mi câștig singur existența și să-mi duc propria viață și aș vrea să mă realizez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în acceptarea acelei morți. Și, bineînțeles, încercând atât de lugubru să ajustez situația la tiparul vieților lor, eram conștient de faptul că, pe ascuns, căutam să-mi ușurez propriile-mi remușcări și vinovății. Cât de repede acoperim, dacă-i posibil, grozăvia morții și a pierderii prin orice fel de explicație, ca și cum am fi nevoiți să justificăm însuși destinul care ne-a desfigurat. Și evadarea în Australia putea fi înfruntată acum cu o conștiință curată. Cum ar fi putut Hartley să accepte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acum atât de împuținat și de micuț. Și apoi, într-o dimineață, mișcarea cearșafurilor a încetat și i-am văzut ochii deschiși și fața schimbată. Răstimpul de doliu în așteptarea înfiorată a morții ei a fost cu totul diferit de grozăvia neagră, pustie, a faptului în sine. În timp așteptării, jelisem împreun\, încercând să ne alinăm unul altuia durerea. Și această suferință împărtășită a fost mai puțin chinuitoare decât tortura totalei ei dispariții, înfiorătorul răstimp trăit al eternei absențe. Cât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în timp ce eu am dat greș; ea și-a perfecționat iubirea, pe când eu am distrus-o pe a mea. Să fi constituit eu pentru Lizzie încercarea predestinată, menită să purifice forța iubirii ei? E o speculație mult prea sublimă. Poate că grozăviile petrecute în timpul verii au provocat pur și simplu ruptura unui anumit fir și Lizzie a ostenit. Cu toții suntem demoni potențiali unii pentru ceilalți, dar unele relații mai strânse par a fi scutite de această soartă. Și relația mea cu Lizzie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aruncarea buzduganului, smulgând prețioasa moștenire de la strămoșul său din mâna lui Dănilă, care îl înspăimântă cu sumbra poveste născocită: „-Măi omulezise dracul. Tu cu șmichiriile tale ai tulburat toată drăcimea; da acuși am să te vâr și eu în toate grozăviile morții; hai să ne blastămăm și, care dintre noi amândoi o fi mai meșter, acela să ieie banii.” Ultima probă, a șasea, cifră ce îmbracă aceeași încărcătură simbolică a maleficului, asociat minciunii și răului în lume, este un model de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
1117: Există totuși un mit suprem, care mai mult decât oricare altul a servit discreditării sistemului economic căruia îi datorăm civilizația actuală.... (...) Este vorba despre legenda deteriorării situației claselor muncitoare ca urmare a apariției "capitalismului". Cine nu a auzit de "grozăviile capitalismului primitiv" și nu a rămas cu impresia că acest sistem a adus noi și nespuse suferințe unor clase largi care până atunci erau mulțumite și tihnite"1118. Sau "Adevărata istorie a relației dintre capitalism și apariția proletariatului este aproape
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
spitalului și unul, în timp ce guița, s-a înecat cu limba și bucătarul s-a hotărât să-l taie aici, pe loc. Decât să moară și să-l arunce la câini... Omul distins a dat din cap în semn de „ce grozăvie!“ și a dispărut pe poarta spitalului. Nu mi-am încetat plimbările în cele trei zile de ploaie torențială. Simțeam că apa aceea rece îmi face bine. Aveam sentimentul unei protecții. Între mine și altcineva se interpunea zidul acela cenușiu, alimentat
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
un munte, d. Sarsailă, ca să fie înalt, îl vezi că e numai trăsnete și plesnete, numai urlete și vaiete; apșoara i se pare o mare în talazuri, câmpul păstorilor - o tabără sângeroasă, fluierul - o trâmbiță d-ale mari; e numai grozăvii și potoape d. Sarsailă. Când e dumnealui trist sau melancolic, e numai foc și inimă albastră, - cu toate că mai niciodată nu e trist, dar zice așa, că e al dracului: știe să se prefacă, hoțul, ca să arză inima bietei creștine. E
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
huliți/ născuți pe valuri din scuipat de demon să se-agațe"). Limbajul devine armă de luptă în sine, iar cântecul se transformă într-unul mortuar, nu e un imn închinat victoriei, ci un tablou al morții, al bolii cu toate grozăviile ei. Granițele dintre eros și thanatos se șterg, iar eul poetic pare să ghicească în orice gest o imagine a morții. De aceea face trimitere și la motivul biblic al dansului Salomeei care înseamnă invitație erotică, adevărată ispită ("Salomeea dănțuia
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Demetrescu), la semănătoriști (Șt. O. Iosif, G.Tutoveanu, Ecaterina M. Sadoveanu), la simboliști (Ovid Densusianu, Cincinat Pavelescu, Oreste). După corbul sol al iernii își face loc corbul simbol al îndoielilor: „Despotică stăpînă e ’Ndoiala/ Pe o țară de dureri și grozăvii/ în care-al pustiirii vînt se plimbă/ Prin creieri, ca prin scorbure pustii.// Lugubri corbi, năpîrci, prădalnici vulturi/ Pe stînci se suie la porunca ei,/ Să sfîșie din inimile negre/ A mii și mii de sumbri Prometei”9). Sau semn
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a capăta proporții mărite. La fel și omul, din dorința de a apărea mai mare în fața interlocutorului, își depărtează picioarele și își pune mâinile pe șolduri. Gestul este întâlnit astăzi la unii părinți în momente de indignare și furie față de ,,grozăviile" copiilor lor, încercând astfel să-i intimideze și să-i domolească. După Peter Collett (2003/2005) există trei componente care fac ca gestul ducerii mâinilor pe șold să exprime impunerea, amenințarea și dominarea: a) componenta expansivă (prin mărirea teritoriului ocupat
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
CNSAS și cercetate cu acribie și dăruire de tânăra cercetătoare Cristina Anisescu. Dacă aserțiunea despre programul regimului comunist de distrugere a elitelor intelectuale risca, prin repetare, să devină o abstracție, acest portret o ilustrează în toată concretețea și intolerabila ei grozăvie. Nicolae Mărgineanu este unul dintre marii psihologi români și unul dintre cei mai importanți din lume în perioada interbelică, autor al unor tratate fundamentale în domeniu, inventator al unor metode de cercetare în domeniul psihologiei muncii și al psihologiei de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
de nume Anexă Cuprins Cuvînt înainte Oricît de paradoxal ar putea să sune, nu e cazul să ne îndoim că tragismul profund al războiului mondial pregătește terenul fratelui său geamăn, humorul. Sufletul zguduit caută o reparație pentru toate durerile și grozăviile distrugerii și o află numai într-o privire asupra lumii, care, cu o inimă curajoasă, nu-și pierde credința în valoarea vieții și în noblețea umanității. Humorul aduce un suflu de libertate chiar și în cea mai profundă degradare a
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
l-au adus rușii au fost cămilele. Nu mai văzusem așa ceva niciodată. Le țineau într-o șură la Bulancea. Am fost și eu și m-am uitat la ele. Astăzi, când povestesc, nimeni nu mă mai crede. Parcă, de câte grozăvii au fost prin satul nostru, cămilele n-ar mai fi avut loc. După război, în ’45, a venit foametea. Mare pacoste. Fierbeam, de foame, și frunze de vișin. Primeam ajutoare doar câteva rații de tărâțe. Fratele meu nu suporta tărâțea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
nu-l doboară. Die Glückliche ( Fericiții) sunt la început logodiți și fac schimb de cadouri. Ea tot ronțăie bomboane. "...se necăjea foc când vedea că vruna din talii i-e mai largă cu un centimetru... un centimetru mai largă! ce grozăvie!... Cine și-ar putea închipui, când ai talia de 51 de centimetri, să fii condamnată a te îngroșa cu una de 52 de centimetri! La ce s-o fi gândit croitorul, la ce o fi putut să se gândească? "El
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]