1,720 matches
-
Independența, 1921. Maciu, Vasile, Condițiile interne ale proclamării independenței României, București, Societatea de Științe Istorice și Filologice, 1955. Mangiru, Badea, România sub Vodă Cuza, regii Ferdinand și Carol I, București, Editura Cartea Românească, f. a.. Mamina, Ion, Bulei, Ion, Guverne și guvernanți (1866-1916), București, Editura Silex, 1994. Marțian, D., P., Proprietatea și naționalitatea și ochire în marea chestie a jidanilor, București, 1866. Mârzescu, George, Martirii de la 1848 și salvatorii de la 1866, București, Tipografia Curții, 1878. Memoriile Regelui Carol I al României de
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
1866, p. 346. 433 A. Iordache, Ion Ghica. Diplomatul, omul politic, p. 262. 434 N. Ciachir, op. cit, p. 202; Gheorghe Cliveti, România și Puterile garante 1856-1878, Iași, Editura Junimea, 1988, p. 90. 435 Ion Mamina, Ion Bulei, Guverne și guvernanți (1866-1916), București, Editura Silex, 1994, pp.12-13. 436 Monitorul Oficial, nr. 142, 1 iulie, 1866, p. 637. 437 Anastasie Iordache, op. cit., p. 127. 438 Arhiva Națională Centrală, București, microfilme Franța, Turquie-București, r. 12, c. 154, apud Silviu L. Damian, op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
după eliberare) a unui comportament paradoxal al încarceratului, care simte stimă și prietenie pentru cel care l-a făcut prizonier (și a cărui ideologie a adoptat-o) și este animat de sentimente de reproș și ostilitate față de forțele de ordine, guvernanți și față de concetățenii care refuză această nouă manieră de a vedea lucrurile” (Crocq, 1991). Putem presupune că acest tip de identificare cu agresorul, în care subiectul crede că acționează asemenea obiectului său, are ca scop descărcarea tensiunii nervoase excesive și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și Adevăr". O perioadă scurtă la scara istoriei, deși condensată în evenimente politice. O perioadă a cărei analiză scoate la iveală prefaceri importante ale mecanismului politic românesc. Nu în ultimul rând, o etapă istorică din care cu toții, politicieni și cetățeni, guvernanți și guvernați, avem de tras învățăminte. Așadar, o perioadă care merită și trebuie rememorată. ORIGINILE. DE LA CDR LA AD.A. Moștenirea CDR În România, prima victorie electorală a unei alianțe de partide s-a produs la șapte ani de la prăbușirea
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
beneficiază de un plus de susținere din partea populației, cota lor electorală fiind cu mult peste cea stabilită de scrutin. Cauzele unui astfel de fenomen trebuie căutate, probabil, în domeniul psihologiei sociale, românii, marcați și de experiența comunistă a raporturilor cu guvernanții, apărând ca adepți ai mitului noului început, ca și ai mitului conducătorului mesianic. Oricum, sondajele ne spun că românii sunt dispuși să acorde credit puterii pe perioade relativ îndelungate, chiar dacă valoarea acestuia tinde să scadă proporțional cu lungimea perioadei de
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
Alianța era creditată cu 55% din opțiunile de vot pentru alegerile parlamentare anticipate, în timp ce PSD abia depășea nivelul de 20%117. Pe de altă parte, tocmai acțiunea amintitei reguli face ca alegerile anticipate să devină o strategie politică potențială pentru guvernanți. Într-o formă sau alta, mai discret sau mai apăsat, această strategie a fost avută în vedere de guvernările din mandatele anterioare. Astfel, la începutul lui 1997, CDR a cochetat cu ideea alegerilor anticipate, deși liderii partidelor Convenției nu și-
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
stabiliți în străinătate. Merită însă precizat că împărțirea celor 39 de circumscripții electorale a fost decisă cu votul majoritar al reprezentanților PNL, PSD și UDMR din comisie, motiv pentru care PD-L a acuzat în repetate rânduri "trocul" făcut de guvernanți și social-democrați pentru trasarea unor colegii favorabile acestora. Iar acuzația nu era departe de adevăr. Mai ale că Guvernul adoptase deja o ordonanță de urgență prin care fusese înlăturată cerința legii ca diferența demografică maximă dintre colegii să fie de
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
onomastice, de Sfântul Mihail, la 8 noiembrie. Momentul era important, căci În acel moment regele se profila ca un simbol al rezistenței anticomuniste. Deși manifestația fusese anunțată și aprobată de Ministerul de Interne, condus de comunistul Teohari xe "Georgescu"Georgescu, guvernanții, speriați de ecourile acesteia, au Încercat o contramanifestație cu muncitori comuniști. Astfel s-au produs ciocniri, care s-au soldat cu morți și răniți. Rapoartele asupra manifestației sunt extrem de contradictorii În ce privește vinovățiile. După rapoartele organelor de ordine - pe care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
diasporei și valorile constructive din țară ar însemna o reală contribuție la bunăstare și un semn al unității naționale. Unitatea de acțiune nu este o noutate. Alții au făcut-o mai de mult. O pledoarie pentru unitate o fac mulți guvernanții și o exprima atât de frumos poetul Adrian Păunescu la Lucrările Primului Congres al Spiritualității Românești din 1993 în poezia „România de pretutindeni” Oriunde până astăzi ursitele v-au dus Orice identitate v-au dat ca să vă mintă La Răsărit
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
îndemână. Departamentele de planificare schițau planuri ale cartierelor, iar autoritățile pentru dezvoltare urbană desemnau zone proiectate să devină cartiere. Programe ale orașelor model au fost realizate, având ca bază unul sau mai multe cartiere" (Cunningham, Kotler, 1983: 6). Dar numai guvernanții nu pot menține sau înnoi un cartier. Este nevoi ca mii de indivizi, familii, instituții, corporații ș.a.m.d. să investească energie, bani și timp. Dimensiunea economică și angajamentul sunt dominante. Dorința de a cheltui ceva în favoarea tuturor vine din
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de reacții. Pe de o parte, reacția ce poate fi numită neo-conservatoare a adus vechile obiecții la politica grupurilor, înțelese nu ca niște canale de organizare și de exprimare a complexității democrației, ci și ca o diafragmă între cetățeni și guvernanți, ca obstacol în calea dobîndirii binelui comun și ca instrument pentru realizarea intereselor particulare. Aceste critici au fost aduse la stadiul de teorie de către Mancur Olson. Plecînd de la volumul sau clasic despre Logica acțiunii colective și analizînd dificultățile de organizare
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
comunicarea cererilor și preferințelor alegătorilor, atunci autoexcluderea unui număr important de cetățeni din circuitul electoral, făcînd abstracție de motivațiile lor (tot mai diferențiate dar care în final conduc la un "partid al absenților") vor duce la alegerea de reprezentanți și guvernanți mai puțin reprezentativi și mai puțin receptivi, precum și la marginalizarea anumitor cerințe și anumitor preferințe sau la o tendință permanentă de subapreciere a lor, făcîndu-se abstracție de voința unui număr mare de cetățeni. Odată prezentate cele trei probleme presante ale
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
mai ales a celei parlamentare. Sartori este cel care oferă o viziune mai amplă asupra concepțiilor despre reprezentare, distingînd șapte [1990, 226] : Concepții asupra reprezentării: 1) poporul alege liber și periodic un corp de reprezentanți: teoria electorală a reprezentării; 2) guvernanții răspund în mod responsabil în fața guvernaților: teoria reprezentării ca responsabilitate; 3) guvernanții sînt agenți sau delegați care urmează instrucțiuni: teoria reprezentării ca mandat; 4) poporul este în armonie cu Statul: teoria reprezentării ca idem sentire; 5) poporul aprobă deciziile guvernanților
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
mai amplă asupra concepțiilor despre reprezentare, distingînd șapte [1990, 226] : Concepții asupra reprezentării: 1) poporul alege liber și periodic un corp de reprezentanți: teoria electorală a reprezentării; 2) guvernanții răspund în mod responsabil în fața guvernaților: teoria reprezentării ca responsabilitate; 3) guvernanții sînt agenți sau delegați care urmează instrucțiuni: teoria reprezentării ca mandat; 4) poporul este în armonie cu Statul: teoria reprezentării ca idem sentire; 5) poporul aprobă deciziile guvernanților săi: teoria consensuală a reprezentării; 6) poporul participă în mod semnificativ la
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
ca mandat; 4) poporul este în armonie cu Statul: teoria reprezentării ca idem sentire; 5) poporul aprobă deciziile guvernanților săi: teoria consensuală a reprezentării; 6) poporul participă în mod semnificativ la formarea deciziilor politice fundamentale: teoria participaționistă a reprezentării; 7) guvernanții consituie un exponent reprezentativ al guvernaților: teoria reprezentării ca asemănare, ca oglindă. Teoria electorală Dintre aceste teorii, prima și a două intră în aceeași categorie pentru că se leagă între ele prin procedura electorală, configurînd concret cea mai răspîndită formă de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
o manieră directă și incisivă, recurgînd la referendum (pe această temă, amplă și importantă, pe care nu o voi aborda aici, trimit la scrierile îngrijite de Caciagli și Uleri [1994], și de Gallagher și Uleri [1996]). Într-o anumită măsură, guvernanții și reprezentanții sînt influențați de pozițiile alegătorilor, chiar dacă în mod informal și neconvențional, pînă într-acolo încît trebuie să-și abandoneze funcțiile după un verdict electoral nefavorabil și trebuie să țină cont de ele, după cum trebuie să dea socoteală de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
propriile opinii și de propriul lor comportament. Reprezentarea ca oglindă Teoria reprezentării ca asemănare pare a presupune, cel puțin la nivel de principiu, mult mai mult. În esență, ea pretinde ca reprezentanții să constituie un microcosmos al reprezentaților, așa încît guvernanții să fie o oglindă sociologică a guvernaților. În planul variabilelor politice, în anumite limite care pot fi urmărite mai bine prin sisteme electorale proporționale, o adunare electivă se poate apropia de reprezentarea microcosmosului unui corp electoral, îl poate reflecta, cu
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
evident: întotdeauna și în mod exclusiv o minoritate organizată, mai mult sau mai puțin conștientă, competentă și compactă, este cea care guvernează [despre această temă scriu Bobbio 1983 și Sola 1996, 191-309]. Mă interesează, în schimb, guvernele ca structuri și guvernanții ca personal care îndeplinește funcții de guvernare. Oricare ar fi răspunsul adecvat la întrebarea "cine guvernează?", trebuie luată în considerație o definiție despre ceea ce se înțelege prin guvern. Trebuie, apoi, să facem analiza atît a structurii, funcțiilor, sarcinilor și activității
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
netrecut. Este cunoscut că termenul guvern vine din grecește și înseamnă cîrmă. În multe metafore care îl conțin au rămas constante, dar adesea numai ca metafore și nu aplicabile în practică, două elemente centrale: guvernul dirijează nava sistemului politic, și guvernanții sînt timonierii concetățenilor lor îmbarcați pe acea navă. Guvernul și puterea executivă Problemele ies imediat la iveală, cînd se confruntă tradiția politică de pe continentul european, exportată apoi și în America latină, cu tradiția politică anglo-saxonă. Termenul government nu mai este folosit
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
competiție între ele, diferitele ipoteze asupra configurațiilor actorilor importanți în elaborarea politicilor publice ar putea, în realitate, așa cum vom scoate în evidență, să ofere rezultate complementare. Punctul de plecare al diferitelor ipoteze explicative îl constituie constatarea că oamenii politici sau guvernanții nu pot realiza de unii singuri politicile publice. Această aserțiune este împărtășită pe scară largă, dar nu trebuie să se deducă în mod automat, așa cum fac unii cercetători, că politicienii și guvernanții se află mereu la același nivel cu ceilalți
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
explicative îl constituie constatarea că oamenii politici sau guvernanții nu pot realiza de unii singuri politicile publice. Această aserțiune este împărtășită pe scară largă, dar nu trebuie să se deducă în mod automat, așa cum fac unii cercetători, că politicienii și guvernanții se află mereu la același nivel cu ceilalți actori care contribuie la procesul de realizare a politicilor publice; uneori ei se situează la un nivel subordonat. Aceste deducții ar trebui să fie supuse unei verificări empirice în timpuri, locuri și
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
cînd se impune necesitatea unei politici publice? Este adevărat întotdeauna că o politică publică este răspunsul la o cerere socială dat de autoritățile care dețin puterea publică și legitimitatea instituțională? În mod intuitiv, s-ar putea susține că guvernele și guvernanții răspund cererilor alegătorilor (dacă sînt formulate în așa fel încît să le amenințe puterea și prestigiul) pentru că își cunosc interesul, avînd în perspectivă realegerea; și că, în condițiile în care nu există prea multe resurse, răspunsurile vor fi date numai
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
să înceapă procedura, pentru a da impresia că se ocupă de problemă, fără însă a vrea să o ducă la înde-plinire, pentru că știu că unele rezultate ar putea fi contrare intereselor lor: prea conflictuale pentru raporturile în interiorul guvernului sau între guvernanți și grupurile sociale, contraproductive pentru obiectivele lor, ciocnindu-se cu alte politici publice considerate mai impor-tante, mai puțin costisitoare, mai rentabile. Ar putea fi și faptul că în chiar spațiul autorității politice se dezvoltă divergențe care determină dezvoltarea unor politici
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
diferență semnificativă dacă rezultatele pozitive promit să iasă la iveală în scurt timp și cele negative într-o perioadă îndelungată, sau invers; diferența este și mai mare, firește, și aici intră în joc inevitabila componentă instituțională, în cazul în care guvernanții ocupă funcții instabile. Există o diferență și dacă rezultatele favorabile se referă la grupuri de referință importante, pe care autoritățile publice vor să le atragă în sfera lor, și rezultatele negative se referă la grupuri marginale și ostile autorităților publice
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
lume, încă mai persistă o mare varietate de regimuri în care drepturile cetățenilor nu au nici o garanție de a fi respectate; în care cei care dețin puterea politică își însușesc funcțiile nu prin proceduri electorale, ci folosind forța; în care guvernanții exercită puterea într-o manieră total arbitrară și o pierd, atunci cînd o pierd, tot prin intermediul forței. Toate aceste regimuri cu trăsăturile lor caracteristice, care constituie obiectul acestui capitol, trebuie să fie considerate regimuri nedemocratice. Tab. 9.1 Democratizarea în
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]