1,450 matches
-
-și memora Tot ce văzuse-n univers de ani întregi... Matusalemică, înțelegea, Ce lângă ea gândisem an de an, Când apa vieții-nșelător trecea Și s-o oprim în noi mai încercam...în van. Citește mai mult SALCIAUn hău...Un hău în suflet și pe cerMi-a apărut după furtuna mare,Căci mărețiile acestei lumi mai pierDurându-ne de ele dorul, ce nu moare...La cotul tainic de pârâu împărățeaCu rădăcini adânc înfipte-n malși-atunci când pas de călător trecea,Uimea
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > DOAR CORBII VEGHEAZĂ Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2307 din 25 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului M-am așezat pe marginea sufletului să înfloresc lumini din hău e atât de frig! doar corbii veghează umbrele tăcerii undeva la răspântiile durerii crabi cu cleștii de aramă decupează altare uitării îi văd îi aud cu tristețea brațelor rotunjite peste aduceri aminte între întunericul luminii și cuvânt oglinzi coapte sub
DOAR CORBII VEGHEAZĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371743_a_373072]
-
poarta lui, săracul LAZĂR, cu fărmituri se mulțumea Bucuros când câte-un câine, bubele i le lingea... LAZĂR ajuns-a după moarte, cu-Avraam în Casa Cerească Iar bogatul în neliniști și în arșița Drăcească... În zadar cerea lui Lazăr, în hău un pic de apă rece... Avraam : "prăpastia, niciunul n-o poate trece..." Cei 10 leproși vindecați de DOMNUL 10 leproși către MESIA, cu glas tare au strigat : "Ai Milă Rabi, de noi !" și-ndată i-a vindecat ! Unu din 10
DE LA CEI 70 DE UCENICI, LA VAMEȘUL ȘI FARISEUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371747_a_373076]
-
în care era și observa cu nepăsare cum depresia se întindea peste ea, ca o negură opacă și densă, dar parcă ieșise din propriul corp și îl abandonase complet. Mintea îngreunată de oboseală și confuzie, rămânea adesea suspendată deasupra unui hău negru ca smoala și plutea în neclintire, fără gânduri, dorințe sau amintiri. Îi era bine așa!... Nu voia să facă nimic, de teamă să nu trezească monstrul adormit din subconștientul ei, acel sentiment acut de vinovăție și acea nevoie organică
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
casă se contopiră la un moment dat cu altele de afară, care opriră o clipă timpul și spațiul cu grandoarea semnificației lor. Când țipătul pruncului nou venit sparse tăcerea nopții, urletul fiarei răspunse din ce în ce mai de departe până se pierdu în hăul timpului și al iernii, înghițit de tenebrele nopții. Referință Bibliografică: Sub semnul lupului / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2178, Anul VI, 17 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
am iubit prea mult, A fost destul ce am pierdut, La noi dragostea-i un cult Iar sexul,integrare-n absolut. Pe zi ce trece sunt străin, Nu regăsesc portretul tău, Sunt zile veștede, puțin, câte puțin,mă afund în hău. Sunt zile limpezi, ca și azi, Când pun ușor ordine-n gânduri, Dar,cât de ușor poți să și cazi Când ai în minte valuri tulburi. Tu, totuși, mă însoțești mereu, Mă ajuți să cred că sunt voinic, Dar simt
SCRISOARE DE LA GOLIA(OSPICIU) de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375681_a_377010]
-
a nimeri încuietoarea. ” Ce naiba e asta? ” bombăni ea contrariată, apucând cu atenție și neîncredere trandafirul ofilit ce fusese agățat de clanța ușii cu stângăcie, de o mână nesigură. Îl privi câteva secunde cu ostilitate, apoi îl aruncă cu obidă în hăul scărilor. Mânia urcă întâi în obraji, colorându-le paloarea, apoi se umflă în creier, procurându-i o durere atroce. Intră în casă ca o vijelie, aruncă pantofii și geanta pe fotoliu și se prăbuși pe canapeaua din salon, ținându-se
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
intersectat pentru prima oară. Ascunși de vederile triste ale muritorilor, un demon și un înger au căzut pradă unui sentiment primordial și obscur: iubirea. Ochii ei chihlimbarii au rămas fixați pe chipul inexpresiv al brunetului venit din cele mai întunecate hăuri ale Iadului. Deși a fost instruită să nu stea în preajma celor ca el, ceva o împiedica să își miște corpul. Aripile sale albe au rămas înțepenite, uitase până și motivul pentru care se afla în acel oraș al oamenilor. Misterul
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
avut timpul necesar să o avertizeze de răul ce îi pândea. A făcut greșeală să ascundă acel malefic inevitabil și acum era prea târziu. Undeva, departe de acea plajă, băiatul cu ochi negri suferea profund, închis în cele mai adânci hăuri ale Iadului... Timisoara,08.03.2016 Dragoș Păian Referință Bibliografică: Un înger și un demon / Corina Lucia Costea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1894, Anul VI, 08 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
Articolele Autorului Autobuzul urcă greu pe șoseaua întortocheată .Admirăm uimiți feeria albă de afară.Brazi înalți,încărcați de promoroacă, stau adormiți la stânga și la dreapta peisajului de basm. Ninge cu fulgi mari într- o priveliște de alungat tristețea.Poate doar hăurile adânci să te mai înspăimînte. La un moment dat, mașina se oprește într-un sat cățărat curajos pe munte.Ușa se deschide și liniștea dispare ca prin farmec. - Dar urcă odata Jagardel, c-am înghețat aicea! se-aude de afară
NINGE MULT de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374206_a_375535]
-
făcut pentru această grădină! Cât a ferit-o de toate primejdiile! Cum a putut străinul, om de rând, să-i cucerească grădina și fiica mult îndrăgită? Răcni ca o fiară rănită, țipătul lui transformându-se într-un tunet, amplificat de hăurile văzduhului. - Ooo! Blestemul tău, Durere, de ce m-ajunse și mă cuprinse? De ce m-ai blestemat, Durere? De ce îmi răscolești mânia? De ce mă faci să explodez și să ard tot Universul? Dă drumul lacrimilor tale să curgă șiroaie, să-mi stingă
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
VISUL TĂU Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2321 din 09 mai 2017 Toate Articolele Autorului Să pot să dorm în visul tău În noaptea asta dorm în visul tău Pătruns de o emotie divină, Privesc în jurul nostru peste hău Cum gândurile mele te alină, În noaptea asta dormi în visul meu Precum fecioara pe altare sfinte, Acum când te-ai întors din drumul greu Încerc să te descopăr în cuvinte, În noaptea asta vom dormi în vise Străfulgerați de
SĂ POT SĂ DORM ÎN VISUL TĂU de VALER POPEAN în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362207_a_363536]
-
îi plouă. Prin rugăciune zbor spre nori olimpieni Eu, biată semincioară crescută-n buruieni, Ajung la Poarta Vieții și zac parcă-n neștire, Dar mă trezesc atinsă de sfânta Lui iubire. Înlănțuirea brumei treptat mă slobozește Dispare umilită și-n hăuri se topește, Lăsând în urma ei șuvoi adânc de lacrimi Ce spală-ntinăciunea și tăinuite patimi. De-aș deveni și piatră la margine de drum Ori doar o mică frunză, ori firicel de fum, Cu dragoste-ntreită spre ceruri aș striga - Să
MĂ SIMT CA O SĂMÂNŢĂ... de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378725_a_380054]
-
păpușă-n ale tale mâini Și hrana ta, ca zilnicele pâini, Iar fără mine n-ai mai fi întreg. De-adâncul tău n-am cum să mă dezleg, Nu aș putea să zbor cu aripi moi Și m-ar ucide hăul dintre noi, Aș fi o ploaie risipită-n vânt Sau m-aș izbi cu stropii de pământ. Tot încercând să te ating cumva, Te-aș cotropi, nu m-aș mai depărta. Referință Bibliografică: MUSAFIR PRIN SUFLET / Camelia Ardelean : Confluențe Literare
MUSAFIR PRIN SUFLET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377755_a_379084]
-
în timp, la Lucrețiu: În adevăr nu se știe natura a ceea ce-i suflet; / Oare se naște cu noi, se strecoară în trupuri în clipa / Nașterii și deodată se stinge cu-acesta în moarte, / Merge să-vadă-ale Orcului bezne și-adâncile hăuri? / Ori, prin putere zeiască, el trece în alte ființe"; Cartea I-a, 112-116. 5 În Iliada "tina" specifică diferența de alcătuire a omului cu zeii: Cu zeii / Nu căuta să te-asemeni, că nu sunt totuna cu neamul / Zeilor oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
puternice apte să reziste ispitelor programatice. 11 februarie În vremea cînd trăia bizarul pictor Aruștei, aeroportul din Iași era păzit mai ceva decît balșoiul Vnukovo. Într-o disdedimineață, cînd putana de noapte își strînsese deja fustele incestuoase și fugise în hăurile de la Repedea, Aruștei s-a apropiat de aeroport, s-a uitat în dreapta, în stînga, și-a ales locul și a trecut imediat la... la ce? la săparea unui lăcaș pentru o rachetă balistică menită, după propria-i mărturisire făcută în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
balerinii acestui sîmbure, cu scoarța o scenă în fața stelelor, convinși că doar așa trebuie să dansăm, că așa arată, trebuie să arate dansul nostru, văzut? nevăzut? de cineva. Uluitor! Scena: doar trei ecrane albe, cîteva bizare obiecte, reflectoarele și... și... hăul sufiturilor negre. Proiecții video, imagini digitalizate, de o obstinație năucitoare, o muzică, muzică? bubuitul marelui cord intergalactic, parfumuri, parfumuri? dar aer nu există aici, în spațiul ăsta în care cei opt alternează spasme fulgerătoare cu lentori agonice. Zvîrcolire, aparent haotică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
topeau fulgii cerului, i-ha, i-ha, i-ha, zburam printre mascați, noi, zăbăucii, am luat-o prin Cucu, pe la Dosoftei, pe la Podu Roș, în sus, la Repedea, la Repedea! Urcam, ce aer! ne-am oprit pe marele promontoriu, dedesubt, hăurile albe, ningea ca-n Cămăruț, din cer veneau cîntece îngerești, am fugit mărunt în cerc, să ne dezmorțim, ne-am aprins țigările, am îngînat cuvinte neînțelese, delenda Carthago... ut pictura... mă-ntorc în Bermude, i-ha, i-ha, i-ha
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
țigările, am îngînat cuvinte neînțelese, delenda Carthago... ut pictura... mă-ntorc în Bermude, i-ha, i-ha, i-ha, ne-am apropiat de buza stîncii și... și... Cuciureanu a alunecat, agățîndu-l și pe Craiu, i-am văzut cum cad în hăul alb și dintr-o dată, îngerul, dolofanul din Sărărie, fîl-fîl, fîl-fîl, ia prins, i-a săltat de cîte-o mînă și i-a înălțat sus, sus, între cîntecele îngerești... Atît. M-am întors la sanie. Calul era nins și era cald. Am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aflat în vizite de lucru portretul cu zîmbet Divertis sau peisajul cu pășuni voievodale. Ce deprimantă ar arăta o definitivă istorie autohtonă a artei structurată doar pe atare specimen! A și existat, de altfel, dar din fericire a dispărut în hăuri. Insignifiantul. Manufacturierul cunoscut doar de amici și de rudele apropiate. Consumîndu-și bruma de talent între patru pereți obscuri, întreținînd o boemă tristă, fără pretenții de notorietate, vegetînd în bîrfe și răutăți, oricum neprofitabile. De neluat în seamă. Final stenic: țara
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o lovitură, ci o simplă atingere a acelei membrane, ca viața spiridușului, care tocmai se ridicase, să se curme subit. Am intrat imediat în rezervă. La Muzeul Literaturii Române se află, într-o vitrină siderală, masca mortuară a lui Eminescu. Hăul pătrunsese prin găoacele ochilor și golise totul. Cine nu se cutremură la imaginea balcanic-tragică a uitării creierului său, după autopsie și după cîntărire, pe un pervaz de fereastră, în soare! Cea mai mare minte românească, uitată pe un pervaz! Motanul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lipsei de vocație. Excepțiile puține, dar cu atît mai elocvente se sufocă sub magma uniformizatoare, sub isteriile soluțiilor aliniate. Care? Păi, ultimul salon românesc la bienala venețiană a propus chiar vidul, imensul pavilion oferindu-se, fără slip, eventualilor rătăcitori prin hăul său.. Evident, n-ar fi fost o soluie mai fericită umplînd spațiul cu Sălașa, dar, oricum, din moment ce tot ne frăsuim că nu avem audiență internațională, poanta vidului nu rezolvă prea mult. O cinstită simeză cu fotografie pentru că, între provocările de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de noapte și noapte de zi și an de an,/ În perioade de extaz pulsînd; mori întocmi și lucrări/ Ce aveau multe roți irezistibile în puterea întunecatului Urthona".240 Imaginea lui Urizen căzut, care "dormea într-o încremenita amorțire în Hăul cel de jos,/ O-ngrozitoare stare de visare, zbătîndu-se pe patul sau de gheață/ Și-nghețînd bocna totul dedesubt; chipul sau sur și de uitare-aducător,/ Întins peste nemărginire"241, seamănă cu imaginea lui Lucifer dată de Böhme: iadul înghețat, negru. Blake
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
zidi, Truda de Veacuri în Întunecime și în războiul lui Tharmas; Și Los alcătuit-a Nicovale din Fier dur, căci loviturile-i Cu tócot ne-ncetat stînci multe împietresc, multe planete 125. 170 Dar Urizen dormea într-o încremenita amorțire în Hăul cel de jos, O-ngrozitoare stare de visare, zbătîndu-se pe patul sau de gheață Și-nghețînd bocna totul dedesubt; chipul sau sur și de uitare-aducător, Întins peste nemărginire, se nalță-n fiori aprigi, tăcut îi este glasul, În tristă contemplare întinzîndu-se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-n călătoria-aceasta 175 Merge nu poate îndărătnic să refuze timp după timp să scrie. Călătoria-i fusese fără de sfîrșit, dar îl călăuzi mîna Divină, Căci fu nemărginita calea și-ntunecată de temute Arderi, Si de îngrămădiri de stînci care-ncruntate-n hăuri se uitau, bezmetice-nvîrtindu-se În jurul Iazurilor de foc168 în afunzimea-ntunecoasă, ruinele lumii lui Urizen. 180 Adesea ședea el într-o întunecată crăpătura și rînduindu-și cărțile, Sau cufundat în somn dormea cum spirite nemuritoare dorm, trudit în tînguioasa-i Stare-ntunecată vrednica
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]