26,356 matches
-
vîră în buzunarele lor firele de mătase și de aur, continuînd să lucreze la războaiele goale și care acționează în vid. Cînd escrocii anunță că stofa-i gata (UTOPIA, adică zexe, fără să fie nimic) împăratul cel mereu îndrăgostit de haine noi, îl trimite pe cel mai bun sfetnic al său, să vadă materialul. Nu că el, împăratul, s-ar fi temut să nu facă față probei, că ar fi putut fi un rău sau un prost... Dar, e mai bine
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
vreun hoț. " Ce stofă frumoasă! - se minuna el, - făcîndu-se că vede acolo ce nici nu putea vedea, întrucît escrocii nu făcuseră nimic! Văzînd acestea, escrocii îi propuseră împăratului să nu mai stea pe gînduri și să-i facă ei niște haine nou-nouțe din stofa aia de care zicea că-i atît de frumoasă (sanchi! n.n.) Împăratul acceptă. Escrocii se fac că-i iau măsura; se fac că-i croiesc hainele; se fac că i le pun pe el; se fac că
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
nu mai stea pe gînduri și să-i facă ei niște haine nou-nouțe din stofa aia de care zicea că-i atît de frumoasă (sanchi! n.n.) Împăratul acceptă. Escrocii se fac că-i iau măsura; se fac că-i croiesc hainele; se fac că i le pun pe el; se fac că-i mai croiesc și o trenă pentru ceremonii, totul, dar absolut totul, nimic, fals, zero: o minciună și-o prefăcătorie, ca toate programele politice. La urmă de tot, escrocii
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
este logică sau filosofică, ci artistică. Filosoful se "contrazice" în mod frecvent, dar ca artist rămâne în fiecare împrejurare el însuși. în închisoarea de la Aiud, își declară patetic admirația față de poporul român: "Fraților, am zis, dacă murim toți aici, în haine vărgate și în lanțuri, nu noi facem cinste poporului român că murim pentru el, ci el ne face onoarea să murim pentru el!" Pentru ca după alegerile de la 20 mai 1990, să exclame: "Un tâmpit mai mare ca mine nu există
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
frumoase"; cadrajele sînt discrete, camera se mișcă relativ puțin, și totuși, imaginile au o pregnanta, o fosforescenta emoțională ieșită din comun (priviți, de pildă, imaginea soției, filmate din spate, cu mîinile îndepărtate, ca aripile unei păsări rănite, îmbrățișînd, la sfîrșit, hainele bărbatului, aliniate pe umerașe, în debara... Poți să uiți o asemenea imagine?). Apoi, rar am văzut un film cu o compoziție "fragmentaristă" (aproape fiecare secvență e "rotundă" și ar putea fi citată că un mic film în sine!), dar cu
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
este în mod evident motorul spectacolului, avînd o energie debordantă bine controlată și materializată. Cea mai hîrșîită dintre toți, păstrîndu-și însă disponibilități sufletești de "mama răniților", Anna, deși lovită de soartă, are încă o extraordinară capacitate de compasiune îmbrăcată în hainele tragi-comediei. Bine îmbibată de alcool, la limita vulgarității, Anna și-l ia pe Bachus aliat pe corabia nebunilor - schițată de scenografii Liliana Cenean și Ștefan Caragiu - ca singură soluție de a se anestezia. Valeria Sitaru face o Anna cinică și
Flacăra olimpică și marginalii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17303_a_18628]
-
nevralgic e că urîțenia iese din ordinea artei și devine, la rîndul ei, o marfă. Început ca un sincopat manifest al revoltei ("Nu ești slujba ta. Nu ești contul tău din bancă. Nu ești cît ai în buzunar. Nu ești hainele tale"), filmul degenerează într-o odisee anarhistă - nihilistă - teroristă - paramilitară, cu un final de pseudo SF confuz și ieftin. Poate că în romanul lui Chuck Palahniuk, după care e scris scenariul, ecuația Dr. Jekyll - Mr. Hyde să fi fost rezolvată
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
de orice imaginație, amorezat de o intelectuală toată ziua cu nasul în cărți: "- Iar cu cartea-n mînă!... Da' mai dă-le naibii de cărți, fă copii, croșetează!" * Portretul unui dramaturg pueril, de ocazie. "Avea un costum gri, nasturi la haină înveliți, îmbrăcați în cîrpă, pantofi scîlciați, tot gri, cu găuri, împletiți, vorbea repede sugîndu-și măselele din cînd în cînd în pauzele dese și la întîlniri îl pupa vesel și afectuos pe orișicine. La despărțire, cei rămași aveau să observe cu
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
de ani... Stilul este hașurat, astmatic, augmentativ în suita propozițiunilor, cumva în genul prozelor lui Zaharia Stancu, rupând din frază membre, pentru un grafism accelerând notația, inculcându-i patosul vibrației: "Părăsesc pentru a doua oară uniforma regelui. Port din nou haine civile. N-am nici un venit. Locuiesc la un camarad care lucrează noaptea. Dimineața când se întoarce, îi las camera și-mi petrec toată ziua la facultate. Este perioada examenelor. Una dintre disciplinele obligatorii este sociologia. Sunt foarte mirat că se
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
în jurul fascinantei tradiții a cartografiei. Mesajul teologic general al eseurilor din prima parte a cărții este acela al iertării și al împăcării, iar ortodoxismul călător pe meleaguri catolice e discret și nicidecum afișat. Postmodernitatea stimulantă îmbracă smerenia cristică profundă în hainele unui discurs eficient, orientat spre actualitate, demonstrînd că se poate și altfel, și împăcînd cititorul sceptic cu o religiozitate repudiată cîndva din considerente estetice. Teodor Baconsky, Ispita binelui. Eseuri despre urbanitatea credinței, București, Editura Anastasia, 1999, 318 p., f.p.
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
bineînțeles, liberă - a ceea ce simte o fată când crește: "Crești: [...] mărgelele/ îți zornăie la gât, fundul, pulpele se lăfăie pe moale,/ un fulguleț rătăcit te gâdilă pe la nas,/ cineva te strigă, prin ușa închisă auzi cum - continui să crești/ printre haine parfumate, ca un cuc te cam plictisești te cam/ pipăi - pe sub plapumă" (Debaraua). Urmează un fragment în proză, El, de un sentimentalism desuet, care are totuși mai multă poezie decât poemul anterior: " Ea purta niște ghete tocite, fără lustru, cu
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
în principiu duce o viață de copil ca oricare altul. Harry Potter, cu numele lui de om mare, e un antierou în toată regula: pirpiriu (cu atît mai mult cu cît umblă îmbrăcat fie în pelerina de magician, fie în hainele lăbărțate ale grăsanului său verișor Dudley), fricos și veșnic îngrijorat, cu ochelarii rupți și lipiți cu scotch, el înfruntă în egală măsură lumea celor ce îl disprețuiesc și a celor care îl admiră și-l invidiază (fiindcă părinții lui au
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
alocuri, fiind el însuși un punct de atracție. Tonurile și registrele folosite atît în piesă, cît și pe scenă, variază de la clovnerie sau bufonerie grotescă, la ironie și auto-ironie, la poezie și glumă amară, la o disperare tragică îmbrăcată în haine comice. Pentru a preîntîmpina riscurile unei monotonii, totuși inevitabilă la un moment dat, autorul introduce un personaj secund, ca pe un truc dramatic care învîrte altfel mecanismul, dînd senzația că monologul s-ar transforma într-un dialog: Barrymore îl are
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
mobil al introspecției - ș.a.m.d.... Sinuoasele raporturi dintre frumos și urât, în care eticul se amestecă și nu întotdeauna inspirat, coc pâinea de toate zilele a artistului și ține de domeniul banalului a constata cu câtă încântare îmbracă actorul haina urâțeniei sau cum îi ies romancierului cu mult mai vii personajele negative - bătaia de cap a cenzorului din trecut frustrat de îndrăgitul personaj pozitiv, la datorie, e drept, dar cât de firav, de neconsistent, de transparent: o gelatină! Urâte, toate
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
a adunat de pe jos; a alergat, s-a împiedicat, intră. De-abia-i prezent că mă și păcălesc: nu-i el. Un păr frumos argintiu încununează capul unui bărbat mic de statură, demn, ras, încă tânăr, cu talie bine subliniată, în niște haine impecabile. îmi vine să cred că Charlie a rămas pe culoar. Dar micul domn îmi întinde mâna, îmi zâmbește. De astă dată, este el. M-a păcălit. Simt că trebuie să-i dau ceva, un gaj, ca celui care a
Doamnele între ele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17391_a_18716]
-
Brusc se oprește și se uită la Erou a cărui față nu se mai vede din cauza balonului care a devenit un glob uriaș cu continente, oceane. Se apropie de el pe furiș și scoțând un ac cu gămălie de la reverul hainei împunge balonul care se sparge cu zgomot. Apoi iese chicotind. Numere de iluzionism "N-am scris niciodată pentru a oglindi realitatea, ci dintr-o necesitate ironică de a visa, de a crede că-n viață lucrurile sunt așa cum se-ntâmplă
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
un exces de semnificație. "Alegerea" lui Saul se dovedește, de data aceasta, mult mai subtil indicată de Biblie, în același episod al uciderii cu pietre: "Și scoțându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. Iar martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul." În felul acesta, Biblia subliniază sau cel puțin mimează aleatoriul opțiunii divine, în vreme ce romanul modern face ca toate datele sale să conveargă înspre justificarea acesteia. Finalul este, paradoxal, al singurătății noii condiții, deocamdată una
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
Prospero este "Magistre fără seamăn, slavă"... Extraordinar, nu? Documentele de arhivă conținînd fragmente din importante apariții pe scenă și doar din trei filme - din cele peste 40 jucate - sînt legate de punctele de vedere în special ale regizorilor mari. În hainele lui se simte mirosul tuturor regizorilor mari cu care a lucrat. Și a lucrat cu toți", spune regizorul Alexandru Dabija. Ei apar în film, cu comentariile lor: Vlad Mugur, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Lucian Giurchescu, Radu Penciulescu. Obsesiv apar la
George Constantin sau aventura destinului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17412_a_18737]
-
deplorabilă. Apărut din neantul slugărniciei, sigur că d-lui Ionescu un personaj care a dovedit, în momente tragice pentru țară, eroism, îi este suspect. Mă întreb de ce ministrul de Interne n-a luat nici o măsură împotriva subordonaților care au pătat haină militară dedându-se la furturi calificate: ce altceva decât hoție e luarea de împrumuturi cu dobânzi preferențiale și înmulțirea banilor prin plimbarea lor dintr-o bancă în altă? A fost vreunul din profitorii în uniformă destituit? Sau măcar mustrat? Poate
Buddhismul, variantă crestin-democrată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17929_a_19254]
-
un scop, ne subjuga. Dar a venit ziua unei disperări a părinților. Reforma monetară. Se împrăștiau norii de hohote, de plîns și revoltă ai mamelor. De blesteme și alergătura. Străzile erau pline de ai noștri, zburătăcind spre magazinele alimentare, cu hainele fîlfîind, cu mîinile pline de bancnote. Toți banii, pînă acum ascunși bine, pentru zile negre. Asta da spectacol. Copii, rîdeam de ne prăpădeam. Plîngeau doar cei care își priveau propria mamă. Dar nu prea aveam vreme să-i luăm în
Cursul bancar by Maria Luiza Cristescu () [Corola-journal/Journalistic/17962_a_19287]
-
mască mea, dublura ce ma teme/ Și sfîrtecă-nflorirea care e somn de rochii.// Iubito, iarăși cu moartea mă adăpostești,/ Pe lînga tihna, în curăția ce o cunoaște spinul? În curăția ce o cunoaște spinul). Că și: Atîta parfum învins poartă haină ta/ Și nu ai limbă decît pentru a suspina/ Printre grațiile care-ți zăvoresc mîinile/ Prea frumoaso din patria logodita/ Cu alta țintă la fiecare tînără săgeată" (La fiecare tînără săgeată). Că și: "Doamne, pe cine și-a pus ochii
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
formă minimala sau gesturi banale desfășurate în secvențe memorabile. Așa se întâmplă într-unul dintre cele mai frumoase poeme ale volumului: "Prin scânteietoarea zăpadă, pe lângă albele case înalte, trecea o femeie blondă cu toate semnele exterioare ale unei bunăstări sociale - haină de blană, cizmele, poșetă, plasa plină de cumpărături, ținând un copil de mână. Nu vorbea nimănui, privirea ei nu vedea copilul și nici pe altcineva. Ea vorbea fără oprire numai cu sine în ziua ușoară și înghețată - vorbirea ei pasionată
Birgitta Trotzig în româneste by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18016_a_19341]
-
un zarzavagiu care nu se indura să arunce o grămăjoara de cartofi zbîrciți sau de ceapă încolțita. Totul se negociază și orice poate avea un preț, la o adică. Chiar și un robinet ruginit cules de la groapa de gunoi. Vrei haine? Le găsești spînzurate înghesuit, în peninsula imaginara a prețurilor crescătoare - nu departe de lumea negustorilor de pești de acvariu și oarecum peste drum de clanul negustorilor de piese de mașini bătrîne. Există o logică a Oborului care îi învecinează pe
Oborul din Bucuresti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18047_a_19372]
-
își hotărăsc singuri salariile și tot singuri și le indexează, cât de cât deasupra scumpirii și nu pare câtuși de puțin curios că aceiași aleși decid și veniturile celorlalți, iobagii zilelor noastre, bănuiți a mai avea o bancnotă în căptușeala hainei. În anul acesta, în care impozitul pe proprietate a crescut de douăsprezece ori, combustibilii, energia electrică, termoficarea, transporturile și, apoi, firește, alimentele, incepand cu zilnică pâine cu impozante procente, nu se va acorda plebei indexări. Ea va trebui să facă
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
șperaclul - lui: Visul este realizarea unei dorințe, în ultimă instanță a unei dorințe inconștiente. Deși împiedicate să treacă în comportament sau în conștient, tendințele anticulturale ale naturii umane nu renunță la a se exprima din inconștient. Pe cai ocolite, în haine străine, pentru a nu fi recunoscute, dorințele inconștiente ajung în timpul somnului, care presupune diminuarea vigilentei cenzurii, în planul conștientului. Ceea ce visătorul reține în momentul trezirii - și este numit în psihanaliza ăcontinut manifestă - nu este decît o fațadă, acceptabilă din punct
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]