2,290 matches
-
spatele, nu Își dăduse seama că Îi oferea imaginea feselor În oglinda dulapului. CÎteva minute mai tîrziu, erau amîndoi proțăpiți În fața celulei lui Pérec, complet uluiți. Era pustie. Și totuși Închisă cu cheia. Morineau era descompus la față. - Asta e halucinație totală, nu se poate așa ceva, nu se poate! A dispărut! Asta e magie, nu e ceva normal, la fel ca sîngele care iese din menhiri... Lucas Îi ordonă ferm să-și țină pliscul, ce zicea el n-avea nici o noimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acum! Mai tîrziu, Marie avea să spună că fratele ei era cel care Îi arătase ieșirea. Pe moment, Îi atrase privirea o scurtă strălucire În stîncă, acolo unde bătea lumina lanternei rămasă Înțepenită În scobitura pietrei. Era cumva victima unei halucinații? Lucas o văzu cum prinde să izbească piatra cu mîinile goale și era gata s-o oprească, dar bolta Începu să se fărîmițeze sub degetele nerăbdătoare ale tinerei femei care continua să zgîrie În ciuda bucățelelor de piatră care cădeau peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
atenția lui Stéphane, căci, Într-o fracțiune de secundă, i se păruse că aude zgomotul unei alte bărci cu motor Îndărătul lor. În timp ce el scruta recifele, ea aruncă o scurtă privire În urmă și aproape că se crezu prada unei halucinații. La vreo sută de metri În urmă, tocmai zărise o altă vedetă și ar fi putut să jure că la cîrmă se vedea silueta lui Lucas... Respiră adînc, Încercînd să-și potolească bătăile inimii, și pentru a menține atenția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Samantha. Sar în sus de trei metri. E Ketterman. Chiar în fața mea, lângă lifturi, cu o servietă plesnind de dosare în mână. O clipă, sunt transfigurată de spaimă. Ce face aici ? Oare m-am țicnit și am început să am halucinații cu parteneri seniori ai firmei ? — Mi-a zis cineva că stai aici. Ochii îi licăresc prin ochelari. Am cumpărat apartamentul 32, ca locuință de serviciu. Vom fi vecini în timpul săptămânii. Nu. Doamne, spune-mi te rog că nu se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
au fost un pic cam tari, șoptesc. — Un picuț. Trish mă privește atentă. Sper că n-ai băut alcool azi, nu ? — Ăă... păi, ba da. — Aah. Are o grimasă. Nu-i nimic, o să fie bine atâta timp cât nu începi să ai halucinații. Dacă se întâmplă cumva, o să trebuiască să chemăm un doctor. A... șaaa ! continuă, deschizând ultima ușă cu un gest înflorit al mâinii. Locuința personalului. Toate încăperile din casa asta sunt uriașe. Asta e cam cât apartamentul meu, cu pereți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
eram măcinat de curiozitate. Doream informații, dar răspunsurile puteau să mai aștepte. Pe urmă frații mei s‑au retras sau au fost retrași. Eu nu mă gândeam la mine ca la un om pe moarte. Capul Îmi colcăia de amăgiri, halucinații, cauze și efecte aiuristice. Se spune că Versetul Îți amorțește memoria. Dar memoria mea a fost Întotdeauna rezistentă. Îmi aduc aminte că eram mereu Întors când pe o parte, când pe cealaltă. Câte o soră sau o infirmieră care știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mențin În viață. Și iată că acum eu eram muribundul. Plămânii Îmi cedaseră. Un aparat respira În locul meu. Fiind inconștient, nu știam mai multe despre moarte decât știu morții. Dar capul meu (presupun că era capul) clocotea de vedenii, năluciri, halucinații. Care nu erau visuri sau coșmaruri. Coșmarurile au o portiță de scăpare... Amintirile cele mai pregnante sunt cele ale vagabondărilor, pribegiilor, În care Îmi simțeam inima grea. Într‑una din aceste vedenii mă găseam pe o stradă, Într‑un oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
PLOAIE: Nimic deosebit. Mă usuc și mor. ȘEFUL GĂRII: Imposibil! Așa ceva... Cum?... Cum? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Foarte simplu. Închipuiți-vă cum ați deveni după trei luni de nesomn. V-ați usca din lipsă de somn. ȘEFUL GĂRII (Ca în fața unei halucinații.): Din lipsă de somn! CALĂTORUL PRIN PLOAIE: Exact. În același fel, eu, dacă nu călătoresc prin ploaie de trei luni, să zicem, mă usuc, mor, mă descompun, înțelegeți? Mă fac praf. ȘEFUL GĂRII (Umblând buimac.): Nu pot să cred... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
deltă trifidă, șapte cetăți, Porțile de Fier, Insula Albă, populație în mișcare. Deși o treime trăiește încă în mediul rural, spiritual practic lichidată. Tradițiile coji îmbietoare pentru turiști precum murătura lângă purcel. Lumpen proletariat în destrămare, cu accente de isterie. Halucinația colectivă, hipnoza în masă, mânuirea curentelor lunare pot da aici rezultate deosebite. Intelectualitatea pretinsă, vlăguită, și aici isterie, infantilism, mania persecuției, bonjurism, slugărnicie, indiferență, obtuzitate, egoism, gustul pompei, fumuri considerabile. Din nou potențial uriaș, a se manevra cu grijă, vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
spre el, bărbatul din față. „Întâmplarea face că îl cunosc pe cetățeanul de la agenția de publicitate, unde s-a petrecut evenimentul. Dom’ Rafilă. Este... adică era responsabilul nostru de bloc, ca să fiu mai explicit. Că de la eveniment a rămas cu halucinații. Nevastă-sa, doamna Smărăndița, vinde bilete la autobuze, în stație la spital. Poate ați văzut-o. Una, așa, rumeioară. Cam neprelucrată la activitățile nocturne, dar soție bună. Auzisem că băgase divorț de responsabil, dar acuma cu chestia asta cu evenimentu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
peste tot. Nu l-a deturnat și pe Pancratz, diplomatul, de vorbește acuma peste tot cum a venit unul din ăia să-și pună potcoave la Gentimir, cizmarul de pe Străduinții? Vă dați seama, potcoave! Dar nimeni nu spune că e halucinații de lume dezorientată! Aulius sforăia ușor. Îl podidise un somn molcom, răsfăț de depărtări și duh de tihnă. Vergilică îl trase ușor de halat. - Dom’ Aulius, Goncea v-a scos atunci, dom’le. El v-a făcut om, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ce accident la mine ? Încercând să reproduc experiența fluidizării cu metode de laborator, m-am gândit că poate ar trebui să fac cumva să am din nou febră. Știam că multe lucruri bune se pot Întâmpla când faci febră, de la halucinații până la vindecări spontane - nu că aș fi avut nevoie de vreuna sau alta, dar metoda părea multifuncțională. m-am dus la biblioteca județeană și m-am apucat să caut informații referitoare la mijloace alternative de a-mi crește meta- bolismul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ce accident la mine ? Încercând să reproduc experiența fluidizării cu metode de laborator, m-am gândit că poate ar trebui să fac cumva să am din nou febră. Știam că multe lucruri bune se pot întâmpla când faci febră, de la halucinații până la vindecări spontane - nu că aș fi avut nevoie de vreuna sau alta, dar metoda părea multifuncțională. M-am dus la biblioteca județeană și m-am apucat să caut informații referitoare la mijloace alternative de a-mi crește metabolismul. Nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
la nimic. - Dumnezeule! Dar dumneata chiar nu ne crezi în stare să ne dăm, cât de cât, seama ce ai cîntat? Așa și era. Cântase Pink Floyd. Pretindea că-i Pink Floyd. De ce n-ar fi Pink Floyd? În halucinațiile ce i se perindau cu viteza luminii prin minte, drumul pe care, din când în când, era parașutat, se făcea că era întortocheat, pisica gălbuie, calul bălțat, iar împărăția verde. De la ferăstruica penitenciarului în care erau colecționați toți cretinii care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în mine! Ca într-un delir de absență, să mă suprim în toate și să mă sting, centrifugal mie. Omul este drumul cel mai scurt între viață și moarte. Moartea este sublimul la îndemîna fiecăruia. Cele mai crâncene dureri și halucinațiile de groază cele mai crude nu mi-au lăsat un dezgust comparabil celui ce urmează despărțirii de un grup de oameni pe care îi urăști sau pe care îi iubești. Ai fost sau n-ai fost strălucitor, admirat sau disprețuit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ademenitoare a sfârșitului, sânt o epavă încoronată pe mările de muzică ale lui Dumnezeu sau un înger fluturând prin inima Lui. Fiindcă iubesc prea mult viața, evreii n-au poeți. Gustul violet al nefericirii... Înserările au ceva din frumusețea unei halucinații. Vremile noi au pierdut în așa măsură simțul marilor sfârșituri, încît Isus ar muri astăzi pe o canapea. Știința, eliminând rătăcirea, a micșorat eroismul, iar Pedagogia a luat locul Mitologiei. Devenirea este un dor imanent firii, o dimensiune ontologică a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ce-i nelume. Filozofia neavând organ pentru frumusețile morții, am luat-o cu toții înspre poezie... Dumnezeu n-a avut nevoie să ne trimită călăi, sânt doar atâtea nopți fără lacrimi... În zorile vieții tremură umbrele morții. Nu-i lumina o halucinație a nopții? Între mine și oameni se interpun mările în care m-am scufundat prin gând. Tot așa, între mine și Dumnezeu, cerurile sub care n-am murit. Este atâta risipă de suflet în parfumuri, încît florile par nerăbdătoare de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Vorbesc aici de o senzație precisă și dureroasă, iar nu de una vagă și nedeterminată. Simți că din tine n-a mai rămas decât capul; un cap fără substrat și fără fundament, lipsit de corp și izolat ca într-o halucinație. Nu este nimic din acea sfârșeală voluptuoasă și vagă pe care o încerci în contemplații pe marginea mării sau în unele reverii melancolice, ci o sfârșeală care te consumă și distruge. Atunci nu-ți mai convine nici un efort, nici o speranță
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care te consumă și distruge. Atunci nu-ți mai convine nici un efort, nici o speranță și nici o iluzie. A rămâne tâmpit de catastrofa ta proprie, incapabil să acționezi sau să gândești, cuprins într-un întuneric rece și apăsător, stingher ca în halucinații nocturne sau singuratic ca în clipele de regret este a ajunge la limita negativă a vieții, la temperatura absolută, unde ultima iluzie de viață va îngheța. Și în acest sentiment de sfârșeală se va revela sensul adevărat al agoniei, care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
avut sentimentul acelei teribile agonii, când moartea se înalță în tine și te cuprinde ca un aflux de sânge, ca o forță interioară imposibil de stăpânit și care te domină până la sufocare, sau când te strânge ca un șarpe provocîndu-ți halucinații de groază, acela nu cunoaște caracterul demonic al vieții și efervescențele interioare din care răsar marile transfigurări. Este necesară o astfel de beție neagră pentru a înțelege de ce ai vrea cât mai apropiat sfârșitul unei asemenea lumi. Nu beția luminoasă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
revelează decât sclipiri și umbre interioare. Față de culoarea acestora, ziua și noaptea își pierd orice expresivitate, orice farmec deosebit. Stările extatice ating o astfel de esențialitate, încît accesul lor în zone profunde de existență produce o impresie de orbire și halucinație metafizică. Extazul nu prinde decât esențe pure și, ca atare, imateriale. Dar imaterialitatea lor produce vertigii și obsesii de care nu poți scăpa decât convertindu-le în principii metafizice. Renunțarea Ai văzut bătrânețea, durerea și moartea, și ți-ai zis
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a câștiga un infinit mai complex și mai atrăgător. Și în acest moment de extaz cosmic, de revelație metafizică, am simțit cum efluviile ce le degajam din mine erau efluviile acestei lumi, cum tremurul meu era tremurul ființei și cum halucinația mea era halucinația existenței. Și m-am simțit, în acel fior neuitat, iresponsabil de existența acestei lumi. Cine își înalță aripi în mine, de simt cum zborul meu mă avântă într-o nebună și barocă expansiune? Să fie aripile eternității
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
infinit mai complex și mai atrăgător. Și în acest moment de extaz cosmic, de revelație metafizică, am simțit cum efluviile ce le degajam din mine erau efluviile acestei lumi, cum tremurul meu era tremurul ființei și cum halucinația mea era halucinația existenței. Și m-am simțit, în acel fior neuitat, iresponsabil de existența acestei lumi. Cine își înalță aripi în mine, de simt cum zborul meu mă avântă într-o nebună și barocă expansiune? Să fie aripile eternității care mă ridică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pentru ca să ne putem da seama de sensul unei mari meniri. Pierdut este acela pentru care retrăirea destinului nostru nu este o răspântie în viața sa și un prilej de tragedie. Nu este naționalist acela pe care nu-l chinuie până la halucinație faptul că noi, românii, n-am făcut până acum istorie, ci am așteptat să ne facă istoria, să ne dinamizeze un torent transcendent ființei noastre; nu este naționalist acel ce nu e frământat de limitarea fatală care închide România în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
unei femei gătindu-se pentru bal sau a unui predicator al străzii, și era sugestionat să acționeze în consecință. Binet și Féré notau într-o scriere științifică: "Sîntem aproape autorizați să spunem că sugestia poate crea totul"126. Varietatea de halucinații ce afectează toate simțurile și de iluzii de tot felul este considerabilă și nu putea să nu impresioneze. Două dintre ele au o importanță aparte din punctul de vedere al mulțimilor. Una constă în a focaliza hipnotizatul exclusiv asupra hipnotizatorului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]