1,040 matches
-
de Dumnezeu este începutul înțelepciunii”. Apoi: „Mântuirea stă în buna sfătuire; cei care nu se sfătuiesc cad ca frunzele”. Pe urmă: „Cinstește pe Dumnezeu din averea ta și din roadele pământului tău și din roadele muncii tale. Atunci cămările și hambarul tău se vor umple de grâu, de untdelemn, de vin și de toate bunătățile. Nu te supăra când te ceartă și te mustră Dumnezeu, că Dumnezeu ceartă tot omul pe care îl iubește și pedepsește ca un tată pe tot
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
lumea s-a stricat detot. Tinerii vor să plece la turci, la nemți, în Italia și vor bani de drum repede. Și iau taurul omului din poiată...” Uitarea poveștii „Oamenii se plâng pe-aici că le fură animalele, porumbul din hambare și nimeni nu cade...” „Ei, dacă aș fi eu acum în cizme... Jăratic ar mânca! Este unul aici, Șiulică al lui Cataroi, tot așa-l cheamă. El cu frații lui...” „De unde știți?” „L-am mirosit... Nea Ioane, îmi zice el
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ani, de cînd am deschis o cutie de bere. CÎnd eram mic, Îmi plăcea să lipesc gumă de mestecat pe masa din sufragerie a lui tanti Francine. Prima oară am făcut sex cu o fată pe nume Lisa Greenwood, În hambarul unchiului ei, după care i-am cerut sutienul ca să mă dau mare cu el la prieteni. Nu mă pot abține să nu pufnesc În rîs, dar Jack continuă, cu ochii Într-ai mei. — N-am purtat niciodată nici una dintre cravatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de drumurile comerciale tradiționale, au fost izolați de toată lumea. Ei rămân, afirmă profesorul cu un aer satisfăcut, aproape primitivi. Poporul Fotse trăiește separat în așezări, sub formă de colibe cu acoperiș conic, fiecare astfel de așezare principală având un mic hambar și un spațiu auxilar, de depozitare. Ciorchinii de acoperișuri țuguiate dau așezării aspectul unui castel de pe valea Loirei, făcut din noroi și paie. Profesorul a făcut deja trei incursiuni în țara Fotse și de fiecare dată i-au plăcut aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
satele de acolo, nu mai fuseseră văzuți. Acum există Fotse care au plecat și s-au întors cu povestiri stranii despre călătorii pe apă sau sub pământ. La baza tuturor acestora stau desigur, albii. Spiritele albilor îi fac să ridice hambare imense și să se ucidă unul pe altul, ca mirii care ucid caprele înaintea ceremoniei de nuntă. Cumva, aceste spirite s-au reîntors în bărbații Fotse pe când dormeau și revenind odată cu ei. Este mai mult ca sigur că spiritele europenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Spatele Șopârlei, Jonathan nu-i poate da un răspuns. Începe cu prima gospodărie pe care o înseamnă pe listă cu numărul unu. Cam toți localnicii se ascund de el și este nevoit să-și trimită însoțitorii să-i scoată din hambare sau staule, dacă nu chiar de prin tufișuri. Oamenii lui îi caută cam fără zel și de cele mai multe ori se întorc fără a-i aduce. Jonathan recurge la un sistem de estimare a membrilor unei gospodării după numărul vaselor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca glaspapirul. — Te place Bruce, remarcă Hector, ambalând motorul. Drumul o ia pe serpentine peste pământul Înghețat, trecând printr-o sumedenie de copaci acoperiți cu o pojghiță de gheață, pe urmă printr-o poiențiță și dup-aia coborând dealul spre hambar. Pe măsură ce coboară, poteca degenerează Într-o porțiune de mlaștină noroioasă pe care n-a curpins-o Înghețul. Mă Întorc către Claire. — Ar fi trebuit să fii obișnuită cu treburi de genuăsta Claire, dacă iești din Aberdeen. Tresă fii taren meseria ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Când Amelia era foarte mică și mama ei nu era prin preajmă, tatăl ei obișnuia să-i citească din pasajele mai lizibile și, împreună, încercau să construiască povești plecând de la ele. 12 Octombrie 1883. Am găsit și celălalt picior în hambarul lui Slaggardy. Marturia lui Cotton Williams e astăzi. Dat fiind acest statut oarecum privilegiat (și, de ce nu, salariul, care era mai mare decât în alte departamenteă, era neobișnuit să vezi că femeile aveau mai multe șanse să promoveze aici, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
rămas fără cântăreții cei vestiți. Unele animale sălbatice au început să-și facă provizii pentru iarnă. Altele își strâng fân pentru ca bârlogul să le fie cald. Oamenii și-au strâns toate recoltele. Au cules viile, pline de struguri, au umplut hambarele cu porumbul galben și grâul brun gălbui, au cules livezile cu mere roșii și pere galbene, cu gutui mari și pufoase. Curând toamna va pleca și în locul ei va veni iarna cu veșmânt alb, catifelat. Alina Hristea, clasa a III
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
acum Toamna e liberă să se joace. Își cheamă vântul și ploaia, apoi a început să se ascundă în alte colțuri ale lumii. Jocul nu se oprește timp de trei luni, după care obosită, adunându-și culorile și bogățiile în hambare, va pleca scutu-rându-și pletele prin alte ținuturi. Dar Prințesa se va întoarce iarăși la anul și jocul va reîncepe, mai frumos și mai colorat, căci Toamnei îi trebuie mai multe note de zece în catalogul vremii. Vlad Botezatu, clasa a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înceapă. ― Dar ceilalți unde-s? întrebă apoi brusc locotenentul. ― Dincolo, șopti primarul, înțelegînd. Sunt doisprezece... O, Doamne, urgia lui Dumnezeu... Sunt români, săracii, și nici unul n-are să scape după cât e de înfocat căpitanul... Bologa urmări privirea primarului și, în fața unui hambar de piatră, văzu o santinelă cu baioneta la armă. ― Acolo? mormăi el, mai stins. Primarul dădu din cap. Pe urmă, cu glas care parcă voia să șteargă un gând, zise: ― Poate că s-o fi sculat domnul general... Apostol porni
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
loc unde aseară stătuse de vorbă cu pretorul și cu primarul, Apostol Bologa, între patru soldați cu baioneta la armă, aștepta acuma întoarcerea sublocotenentului care intrase să anunțe sosirea prizonierului. În fundul ogrăzii aceleași două automobile și parcul de motociclete, lângă hambarul cu arestații, parcă aceeași santinelă, în coridor și înaintea ușii din stânga, aceeași îngrămădire de soldați... Și pomii înfloriți în spatele acaretelor, și fântâna cu cumpănă în mijlocul curții... Numai soarele lumina mai vesel, și oamenii, din ogradă, din ferestre și chiar din
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și motivele cele adevărate pe care d-ta cauți să le acoperi cu basmele echilibrelor sufletești! Mai dinainte de a sosi Apostol, pretorul descoperise "motivele cele adevărate" și interogatoriul urmărea numai confirmarea descoperirii sale. Cei șapte spânzurați împreună cu cei doisprezece din hambar erau membrii unei vaste organizații de spioni și trădători, cuibăriți în inima diviziei din pricina indolenței generalului care nu l-a ascultat pe dânsul. Firește că asemenea grupare criminală nu putea lucra atât de tainic fără o conducere deosebit de iscusită. Cei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în mijlocul unei scânduri de brad. Vechile ferme, puținele care mai există, s-au comasat una într-alta, strânse bine în jurul bisericii, ca dintr-un reflex, îmbrățișându-și vechile ziduri și ferestre joase, și aruncându-și afară, prin porțile întredeschise ale hambarelor, mirosurile acre de grajd și de lapte covăsit. Au fost săpate în oraș două canale, unul mare și unul mic. Cel mare pentru șlepurile care aduc carbon și calcar și iau carbonatul de sodiu. Cel mic pentru alimentarea celui mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu-i cheltuia prin bordelurile din V. Nu avea nici un viciu. Nu trăia în lux. N-avea nici o dorință. Doar obsesia de a cumpăra și de a vinde, de a aduna bani și atât. Cam ca cei care își umplu hambarul cu fân, deși nu cresc animale. Dar, în definitiv, era dreptul lui. A murit la fel de bogat ca și Cresus, în ’31, de septicemie. E incredibil cum o rană mică și neînsemnată poate să-ți otrăvească viața, și să ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
te-ai așezat ca la tine-acasă, mi te-ai tolănit pe Întreg pământul meu; și de data asta ai pornit cu armiia Întru apărarea creștinătății - adevărat: de astă data numai de șase ani mă mulgi, mă storci, Îmi cotrobăi prin hambare și prin buzunare, prin ocol și chiar pe sub țol - Îi dai nas lui Ivan?, ți se suie pe... pe unde simte că e hazaikă... Și, după ce se-ntâmplă să-l bați pe dușmanul nostru, Turcul, pe mine mă vămuiești? De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aveau tendința regretabilă de a se Încurca În lanț și, la un moment dat, aranjamentul era să ducă la castrare. După aceea Bauer Începu să experimenteze cu materiale organice și soluții fixe. Pe scurt: se freca de ugerul vacilor din hambar. Când era pe punctul de a fi satisfăcut, intra Într-unul din viței, ajungând astfel la orgasm. În ciuda deznodământului fericit Însă, lui Bauer Îi era dor de bicicleta lui și se gândea la o soluție pentru a obține lucrul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mormăitul unei batoze. Și-n câmp, într-o curte fără arbori, plină parcă de un soare mai luminos și mai fierbinte, o casă se arăta, o casă mare, urâtă, cu acoperișuri vechi, cu ferestre întunecoase. După garduri de nuiele, pe lângă hambare lungi de scânduri, se mișcau câțiva oameni, printre saci, printre paie îngrămădite, și un glas ascuțit, ciudat, se urca, parcă sfredelea liniștea locurilor. —Iacă ș-o locuință omenească! zise doctorul. Și deodată, la o portiță îngustă, printre spinii gardurilor, răsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sănătos? Nici n-ai idee ce bine-mi pare! Dar Agache ce mai face? —Care Agache? zise doctorul cu îndoială. Apoi pare a-și aduce aminte: Aha! e bine, e bine și el! e sănătos! — Așa? e bine? bolborosi stăpânul hambarelor, râzând plin de fericire. Să-i spui așa, când l-ei întâlni: multe complimente de la mine!... Doctorul întinse repede mâna: —La revedere! La revedere! o să-i spun. Acu mă grăbesc. Trebuie să ajung coloana. —Care coloană? care coloană? ce coloană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fi sălbătăcit aici. N-ai văzut? Ș-am uitat să-l întreb de Hârlău. Dar Agache acela cine-o fi fiind?... Hm! Așa nostimadă încă nu mi s-a întâmplat... Tăcurăm. Ne aplecarăm apoi afară. Omul sălbatic răcnea ascuțit pe lângă hambarul lui, dar nu-l mai zăream. —Hm! foarte curios! șopti doctorul. Câmpiile triste, în arșița zilei, iar se desfășurară de o parte și de alta a drumului. Într-o văgăună, subt o răsfirare ușoară de fum, mormăia batoza, dar mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și apucă drumul cătră lume și cătră petreceri. În urma lui ploile sporiră; și Faliboga, privind lanurile pline de apă, zicea cu mulțămire: Are noroc boierul nostru, halal să-i fie!... Nimic din rânduiala moșiei nu se schimbă după plecarea stăpânirii. Hambarele erau pline de tainuri: sumane și cojoace se aflau pentru toată argățimea, iar Faliboga, om cu credință, era neadormit și rău ca un zăvod. Umblând prin ploaie și glod, în năcazurile zilelor acestora, Niță Lepădatu avea puțină vreme să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ploile, dar vremea rămăsese tot umedă. Pâcle alburii stăpâneau întinderile; soarele nu se mai arăta, parcă trecuse în alte zodii, să lumineze alte lumi. Prin jurul curții, bordeienii umblau călări, ducând vitele la adăpost și întorcându-le înapoi în șoproane. Pe la hambare și coșere, slujbașii umblau greoi, cu sumanele înflorite de bura negurilor. Numai glasul lui Faliboga răzbătea cu putere prin toate dosurile, și iapa lui albă fugea la trap pe cărări glodoase. Niță Lepădatu stătu o zi întreagă la hambare, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Pe la hambare și coșere, slujbașii umblau greoi, cu sumanele înflorite de bura negurilor. Numai glasul lui Faliboga răzbătea cu putere prin toate dosurile, și iapa lui albă fugea la trap pe cărări glodoase. Niță Lepădatu stătu o zi întreagă la hambare, ca să aleagă opinci pentru dânsul și pentru flăcăuașii de subt ascultarea lui și ca să tocmească cojoacele, cu Isailă cojocarul. Erau acolo clădite piei peste piei de oi, și opinci - ș-un miros greu de seu. Stăteau pe podina uscată, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
privi iar pe flăcău: —Dumneata ce zici, Niță? Dă, ce să zic? Dacă li-s dragi unul altuia, le-a plăcea ș-aicea... Călugărița îl privi lung cu zâmbet. Marghiolița se întoarse în loc, cu obrazu-n umbră, și începu a cerceta hambarul plin. Își trase încet broboada pe gură, și oftă. Madama se ridică de la locul ei, ca o ramură scăpată din încordare. Apoi, moș Isailă, ia să iei dumneata vulpile și să mergi până la curte... Da’ învălește-le cu ceva... —Merg, merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
barba mare, și zise cu mirare: Ce faci la tine, Niță Lepădat?... Aber mai venit la noi, la mora... stam de vorbă... De când rămas fără babă - urit mare și plictisește... Ah! La bună vedere!... Se duse pâcâind din lulea. În hambar se făcu tăcere, și crescu puțintel lumina leșietică. Niță se sculă sprinten de la locul lui și se apropie de fată. Îi zâmbea cu dragoste și voi să-i cuprindă o mână. Marghiolița își ridică broboada de pe ochi și-și descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]