1,803 matches
-
altminteri, nici o dramă. În realitate, toată lumea era fericită că anumite lucruri de bun-simț sunt spuse, În fine, fără ocolișuri. — De când e Shuster aici, Îmi mărturisi Într-o zi Șirin, există În atmosferă ceva mai sănătos, mai curat. În fața unei situații haotice, Încâlcite, ne imaginăm Întotdeauna că e nevoie de secole ca să ieșim din ea. Dintr-odată, apare un om și, ca prin farmec, copacul pe care-l credeam condamnat Înverzește din nou, reîncepe să dea frunze, roade și umbră. Acest străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
au nici o dorință să-și sărbătorească victoria. Puterea se află În mâinile lor: soarta țării, a tinerei sale Constituții depinde de ei. Ce pot să facă, ce vor să facă În această privință? Nu știu deloc. O ședință ireală, patetică, haotică. Și, sub anumite aspecte, copilărească. Din când În când, țâșnește câte o idee, alungată imediat: Și dacă le-am cere Statelor Unite să ne trimită trupe? — De ce ar veni, sunt prietenii Rusiei. Nu Președintele Roosevelt este acela care l-a Împăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aberante de a trasa literele alfabetului latin, ca și cum fiecare dintre ele ar fi fost scrisă de o altă persoană, dar asta Încă s-ar putea ierta, Încă ar putea fi luat ca un defect minor dacă ne gândim la sintaxa haotică, lipsa punctelor finale, nefolosirea de paranteze absolut necesare, eliminarea obsesivă a paragrafelor, folosirea virgulelor pe sărite și, păcat de neiertat, intenționata și aproape diabolica abolire a majusculelor, care, imaginați-vă, ajunge să fie omisă din Însăși semnătura scrisorii și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
magneți în diverse locuri, apoi își atinge creștetul capului, iar bețișorul acela m-a liniștit foarte tare, și eu mă gândesc la toate încercările mele de a-l ajuta, încercări grăbite și înspăimântătoare, pline de compasiune, toate făcute în mod haotic și iată că vine femeia aceasta și aprinde un foc străin, iar el este deja mai liniștit, întreb cu acreală, și ce altceva, ți-a vorbit despre natura ta primordială? El răspunde, nu, mi-a pus niște întrebări, nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-l regăsea În fiece clipă, biată teutonă bolnavă de clavecine bine temperate. Cei aleși Își executau În acest timp saltul lor În gol, privirea le devenea lipsită de expresie, membrele se Înțepeneau, mișcările li se făceau din ce În ce mai automate, dar nu haotice, pentru că dădeau la vedere natura entităților de care erau vizitați: unele erau molatice, cu mâini ce se mișcau În lături cu palmele Întoarse În jos, ca la Înot, altele curbe și cu mișcări lente, iar cambonos Îi acopereau cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
părinții la groapă. Deci o latură boemă, autodestructivă, pe care ultimul vlăstar masculin al familiei nu o trăda în niciun fel. La rândul lor, cei din ramura Tupilat recunoșteau în Leo rudimente de comportament intelectual, înăbușite însă de escapadele sale haotice și primitive, cum ar fi înnoptarea în castanii și mestecenii (speciile care îl vindecau de insomnie) din parcurile bucureștene. Chiar și așa, era vorba de defecte ce puteau fi trecute cu vederea, defecte ce nu necesitau un tratament specific depresiei-maniacale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
maroniu. Avea o carne ciudată, un fel de cauciuc elastic. Ea și Sabina aparțineau unor specii diferite. Credeam că Siegfried va fi prea derutat ca să poată înfrunta situația, dar în curând l-am simțit tare, la datorie. Adelina făcea mișcări haotice, de parcă ar fi avut cinci perechi de brațe. Fără o explicație anume, am izbucnit în râs. Ca să nu-i scape situația de sub control, s-a suit călare pe mine. Eu eram rezemat cu spatele de tăblia patului. Stăteam așadar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
punct de vedere, Enervările au fost, pe de o parte, o tentativă de a nu lăsa să se piardă ceva special, greu de prins în cuvinte, iar pe de altă parte, un exercițiu terapeutic, necesar readaptării la stilul de viață haotic, brutal, cerut de România.” Ener varea ca materie narativă deci. Și narațiunea ca mijloc terapeutic. Tot salvarea prin cultură, carevasăzică... Mă enervez, deci sînt român ! - cum ar spune marele Dan Chișu. Sau, mai corect, mă enervez și scriu, deci sînt
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
anunță din vreme intențiile tale pentru a putea să anticipeze mișcările lui, este un soi de comunicare în spațiul public al șoferilor spre bunul mers al traficului comun. Desigur, există orașe sau țări întregi cu o circulație (aparent) mult mai haotică decît a noastră, în care semnalizarea este ultima dintre probleme. Dar acolo există altfel de „reguli”, un soi de drept cutumiar al circulației, bezmetic pentru necunoscători, dar suficient pentru inițiați. La noi, semnalizarea este regula acceptată și practicată în două
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ochiuri de cer albastru. Parcă de-acolo veneau fluierăturile păsărilor care aboleau liniștea... Pe sutele de cărări care străbăteau codrul fără limite se strecurau arici și fulgerau nevăstuici. În luminișuri, urzicile și clopoțeii violeți și rodul-pământului erau umbrare pentru forfota haotică a vacilor Domnului. Pădurea mi se părea mie, o fetiță rătăcită pe cărări, singura realitate posibilă. Nu-mi mai aminteam de nimic altceva. Și nici nu simțeam că rătăcesc, încîntată de culorile fluturilor, de gustul zmeurei cu care mă mânjisem
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de reproșuri și ajung chiar la neplăcute manifestări față de tine sunt capabili să șteargă a doua zi cu buretele, privindu-și cu lejeritate faptele proprii grave, iar a treia zi să ia da capo totul, negăsindu-și în această comportare haotică nicio vină. Nu doar la femei (la care n-ai a aștepta nici logică, nici consecvență), ci și la bărbați am observat acest lucru, care îmi inspiră dezgust. Uneori mă încearcă însă gândul că viața este astfel (Sophie însăși îmi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îți lași pleoapele să coboare - te miri singură cât de repede începe mintea să ți se împăienjenească a somn... Da, o oboseală atât de mare... O istovire pe care o simți în fiecare fibră, în vreme ce gândurile își încetinesc rotirea - fibre haotice, care vibrează zvâcnit, strânse de o gheară neagră. Gândurile, rupându-se, lipindu-se, mișcându-se tot mai lent, până când nu mai ești un ghem bine strâns, ești doar o pată care suge, se întinde și se lățește, și în mijlocul ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
osteneala de a-și justifica în vreun fel comportamentul, se bălăcea în propriu-i fel de a fi, încercând ici-colo să confere exceselor lui coloratura ameliorantă a unui interesant fundal psihologic. Simțea sau se prefăcea a simți că personalitatea lui haotică și dezlănțuită era, într-un anume fel important, mai reală decât personalitățile oamenilor perfect cuviincioși care-l înconjurau. George era mai apropiat de aspectele sordide ale vieții pe care alții preferau să le ignore și, prin aceasta, simpatiza, oarecum, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Existența și dincolo de ea, considerată drept admirabilă, dar excentrică în care se ocupa de teoria ideilor la Platon. (A mai scris și o cărțulie, greu de găsit azi, despre Conceptele matematice la Platon.) George l-a cunoscut în acest stadiu haotic și eclectic al evoluției lui, când (așa cum avea să-l caracterizeze mai târziu William Eastcote): „lansa focuri de artificii în toate direcțiile“. Următoarea fază a lui John Robert a fost aceea în care a declarat (ceva ce mai spusese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
parfumate), ci prin alte semne, rochiile ei, priveliștea întotdeauna răscolitoare a patului ei. La parter, spațiul era mai deschis, mai anonim, mai public. Își depozitase aici și câteva obiecte, printre care niște ornamente și un tablou. Bucătăria căpătase un aspect haotic, bucătăria unui holtei. George avea senzația că se instalase sau campase, ca pe vremuri, în acele „camere de închiriat mobilate“. Se deștepta de fiecare dată cu sentimentul că se află într-un loc străin. Dar era conștient și de prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
piei și de zgârciuri ce nu pot fi gătite și se aruncă la gunoi, sau ca un maldăr de plante moarte, putrezite, lipsite de lumină. Ochii erau pieriți pe sub glugile crețe ale pleoapelor. Nu era o față, ci o masă haotică de cărnuri care se pleoșteau pe locul unde ar fi trebuit să fie o față. Pielea era groasă și acoperită cu pete decolorate, mânjită de o brumă de barbă căruntă. George își mută privirea spre gulerul descheiat al cămășii curate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Yhwh. Starea de veghere, cerută în celebrarea Paștelui, indică necesitatea ca poporul lui Dumnezeu să fie disponibil, ori de câte ori este nevoie; imaginea faraonului (nu întâmplător este imposibil de identificat despre care faraon este vorba) a devenit un simbol al forțelor haotice care stau la pândă permanent împotriva poporului, dar pe care Domnul îl eliberează, după cum proclamă Is 51,9-10: Trezește-te, trezește-te, și îmbracă-te cu putere, braț al lui Yhwh! Trezește-te ca în zilele de odinioară, ca în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
care fiecare joacă un rol. Lume non-eludată, non-elucidată în totalitate. Existență acceptată chiar în dimensiunile ei pe care morala poate să le respingă. "Situațiile-limită" trimit, în paroxism, la o etică a situației. Și aici regăsim primatul existenței în aspectul ei haotic, non-asigurat, marcat de risc. Nu mântuirea îndepărtată și individuală, aceea a tensiunii "cristo-teologice", ci salutarul colectiv grație și prin intermediul acestui pericol continuu care este existența umană. Dar acest destin tragic este o etică nu mai puțin solidă prin aceea că
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
trebuie să acceptăm o astfel de primitivitate și să nu luăm un aer dezgustat în fața a ceea ce nu se repetă, și deci nu poate fi tezaurizat pentru viitor. Deontologiile care guvernează moravurile triburilor contemporane sunt complet efemere. De asemenea, sunt haotice. Au în ele ceva animalic și eludează, astfel, normativitatea rațională. Nu sunt mai puțin dogoritoare, și exprimă foarte des atmosfera sufocantă a vieții cotidiene în ceea ce are ea în același timp extravagant și obișnuit. Extazele senzuale nu sunt "nimicuri" ale
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
o posibilă reîntoarcere a întregii materii acum în goană spre o margine a elasticului gravitațional, înapoi la originea exploziei pentru a forma o densitate infinită și o nouă începere a timpului și a universului. Și în mijlocul acestui proces ordonat sau haotic - omul cu întrebările sale așteptând un răspuns de la Dumnezeu - existent dintotdeauna, tăcut și zgârcit cu minunile sale. Momentan, omul nu ar trebui să-și mai pună nici un fel de întrebări fără răspuns, să nu mai bată la uși betonate. Din spatele
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93043]
-
prejudecăți și că exact asta își va fi dorit acel Cărtărescu al „visului chi meric“: un limbaj oniric rece, ca o fișă medicală cu simp tome psihotice. Subliniind „triumful modernității“ eminesciene, în dauna romantismului, legătura cu „iregu larul, fragmentarul, abstrusul, haoticul actului creator [...] în care Hocke vedea expresia cea mai puternică a acelui Homo Europaeus aflat sub zodie manieristă“, Cărtărescu reliefează la Iureș tocmai „rara performanță de a scoate din textul eminescian efecte strălucitoare și profunde fără să forțeze textul în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
În sfârșit, cel de al treilea plan narativ, cel mai divers, mai curând un fel de amestec de planuri, schițează o lume cu personaje tipice sau atipice, în strânsă legătură cu lumea trăind sub apăsarea autorității dictatoriale acționând dur și haotic, nediferențiat, pentru că indivizii care impun regulile trăiesc și ei sub aceeași apăsare crudă a mimetismului, ei trebuie să repete gesturi și acțiuni în virtutea nebuniei care a impus regimul, este aici o lume purtată de inerție ideologică, lăsând în urmă victime
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mea copilărie (desfășurată într-un marș de maturizare forțată) a fost una frământată, încărcată de dezechilibre familiale pe care cei doi părinți se străduiau - fără prea mare succes - să le rezolve prin delegare de răspundere : cămine săptămânale, bunici excedați și haotici, internat în clasa întâi, apoi lungi intervale zilnice de închis în casă, în funcție de turele în care lucra mama. Totul într-un sos subțire, dar îndelungat de reuniuni duminicale, mimând „cuplul normal“. Bănuiesc, deci, că ficționalizarea maternității s-a construit pe
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
la soare, în curte - ea n avea voie să iasă - și frica îmi dispărea, știam cu tărie că nu ni se poate întâmpla nimic rău. Apoi am plecat, definitiv, la București, altfel zis „m-am întors acasă“. O întreagă aglomerare haotică, de cazan în clocot, a cuprins toată familia. Locuiam temporar la soacră, într-o casă veche, vagon, la 201 doar câteva minute de apartamentul maică-mii. Aveam toți trei cea mai bună cameră, camera din față. Bucătăria era afară, în
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
foarte asemănător celorlalți zei supremi atestați în regatele semitice vecine (Moab, Amon, Fenicia, Siria); Yhwh era considerat un suveran ceresc superior celorlalți zei, așezat pe tron ca monarh ceresc, înconjurat de oștirile cerului. Își exercita autoritatea și victoria asupra forțelor haotice ale naturii și asupra puterilor dușmane ale istoriei. Așa cum Yhwh își manifesta puterea cerească prin adevăr și dreptate, la fel regele era văzut ca locțiitor pământesc al divinității și trebuia să-și asume datoria de a guverna poporul cu dreptate
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]