1,047 matches
-
căzăcimii (starșina). Aceștia din urmă s-au plâns țarului, care a hotărât arestarea și exilarea lui Mnohohrișni în [[Siberia]]. În 1672, a fost ales în funcția de hatman [[Ivan Samoilovici]]. El a acceptat o reducere importantă a puterii hatmanului. Astfel, hatmanul nu mai putea să-i judece pe starșina, nu putea dezvolta relații externe fără aprobarea consiliului starșina. Samoilovici a fost se acord să desființeze trupele aflate sub comanda directă a hatmanului. În 1674 și 1676, Samoilovici și aliații săi ruși
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
a acceptat o reducere importantă a puterii hatmanului. Astfel, hatmanul nu mai putea să-i judece pe starșina, nu putea dezvolta relații externe fără aprobarea consiliului starșina. Samoilovici a fost se acord să desființeze trupele aflate sub comanda directă a hatmanului. În 1674 și 1676, Samoilovici și aliații săi ruși au asediat [[Cihirin]] și pe hatmanul Ucrainei apusene, Doroșenko. După ce Doroșenko s-a predat în septembrie 1676, Samoilovici s-a proclamat hatmanul Ucrainei unite. În decursul următorilor doi ani însă, turcii
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
judece pe starșina, nu putea dezvolta relații externe fără aprobarea consiliului starșina. Samoilovici a fost se acord să desființeze trupele aflate sub comanda directă a hatmanului. În 1674 și 1676, Samoilovici și aliații săi ruși au asediat [[Cihirin]] și pe hatmanul Ucrainei apusene, Doroșenko. După ce Doroșenko s-a predat în septembrie 1676, Samoilovici s-a proclamat hatmanul Ucrainei unite. În decursul următorilor doi ani însă, turcii au alungat forțele cazacilor lui Samoilovici din dreapta Niprului. Polonia și Rusia au semnat în 1686
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
acord să desființeze trupele aflate sub comanda directă a hatmanului. În 1674 și 1676, Samoilovici și aliații săi ruși au asediat [[Cihirin]] și pe hatmanul Ucrainei apusene, Doroșenko. După ce Doroșenko s-a predat în septembrie 1676, Samoilovici s-a proclamat hatmanul Ucrainei unite. În decursul următorilor doi ani însă, turcii au alungat forțele cazacilor lui Samoilovici din dreapta Niprului. Polonia și Rusia au semnat în 1686 [[Tratatul de pace eternă din 1686|Tratatul de pace eternă]], care recunoștea încă o dată stăpânirea poloneză
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
formate din 100.000 de ruși și 50.000 de cazaci, care s-a încheiat cu un eșec de proporții. Samoilovici a fost găsit vinovat, îndepărtat din funcție și exilat în Siberia. Odată cu alegerea lui [[Ivan Mazepa]] în funcția de hatman, perioada „Ruinei” a luat sfârșit, iar Ucraina de pe malul stâng și-a continuat istoria doar în cadrul [[țaratul Rusiei|Țaratului Rusiei]]. Odată cu izbucnirea [[Marele Război al Nordului|Marelui Război al Nordului]] în 1700, pretențiile Rusiei au devenit excesive din punctul de
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
în "Revista istorică" din 1933 (la pagina 203). Cercetătorul Sorin Iftimi afirmă că biserica ar fi fost clădită cândva în perioada 1773-1792, când Constantin Balș a stăpânit pentru scurtă vreme satul Lețcani. În perioada 1772-1773, stăpânul satului Lețcanii Noi era hatmanul Vasile Razul, iar cel al satului Lețcanii Vechi (Bogonos) era paharnicul Paladi. Constantin Balș ar fi devenit proprietar al moșiei Lețcani în anii următori, dar în decembrie 1792, după războiul ruso-turc, el și-a vândut proprietățile la sultan-mezat, luând hotărârea
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
din urmă sub dominația rusă, ca urmare a semnării tratatului de la Pereiaslav (1654). Începând din aceste timpuri, titlul oficial al țarilor ruși a fost „"Suveran al Întregii Rusii: Mare, Mică și Albă"”. Termenul „Rusia Mică” a fost folosit și de hatmanii cazacilor ucraineni Bogdan Hmelnițki ș Ivan Sirko. Arhimandritul Mănăstirii Pecersk din Kiev, Inokentii Ghizel, considera că poporul rus este format din trei ramuri: rușii mari, rușii mici și rușii albi, aflate toate sub autoritatea îndreptățită a țarilor moscoviți. Cronicarii ucraineni
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
mare capacitate de muncă, era reprezentantul al celui mai strâmt naționalism și disprețuia tot ce era "străin", făcând astfel foarte mult pentru a întârzia dezvoltarea politică și industrială a țării sale. A fost fiul lui Mihail Sturdza, a fost numit hatman al miliției pământene și s-a căsătorit cu "Catrina Sturdza", o rudă mai îndepărtată din ramura sturdzeștilor de la Bârlad. Au avut trei copii: Mihai, Grigore și Maria. Băiatul lui, Mihail D. Sturdza s-a căsătorit cu Olga Mavrocordat, cu care
Dimitrie A. Sturdza () [Corola-website/Science/297351_a_298680]
-
cu succes, mai ales din pricina căldurii și simpatiei cu care este înfățișată pătura țărănească. Conform datelor istorice, sunt prezentate întâmplările principale din viața lui Răzvan, aliatul lui Mihai, anume cum acest țigan, căpitan de haiduci, ajunge ofițer în armata poloneză, hatman în Moldova și apoi domn. Modificările sunt prea puține. Sfârșitul lui Răzvan, despre care cronicile relatează că ar fi murit tras în țeapă, este modificat, arătându-se că decesul survine din cauza unei răni căpătate într-o luptă cu polonezii. Răzvan
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
cu principii din Muntenia și Transilvania. În amintirea acestei înțelegeri, Vasile ridică biserica Stelea la Târgoviște, iar Matei pe cea de la Soveja, în Moldova. În 1646, Moldova suferă o invazie a tătarilor, iar mai târziu una a cazacilor conduși de hatmanul Bogdan Hmelnițki, după care Lupu a trebuit să dea în căsătorie fiului acestuia Timuș, pe fata sa cea mai mică, Ruxandra. Pe fata cea mai mare o măritase cu mare pompă după nobilul lituanian Janusz Radziwiłł, în 1645. Pleacă în
Vasile Lupu () [Corola-website/Science/297416_a_298745]
-
narativă în "Soarele în baltă", despre care Călinescu spunea că folosește un „stil mai complex”. În "Șoimii", primul roman istoric al lui Sadoveanu, personajul principal este Nicoară Potcoavă, un boier moldovean de la sfârșitul secolului al XVI-lea, care a devenit hatman al cazacilor zaporojeni și domnitor al Moldavei. Povestea, a cărei idei principale au fost trasate de Sadoveanu pe vremea când încă era un adolescent, se concentrează pe evenimentele timpurii din viața lui Nicoară, bazându-se pe povestea conform căreia el
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
În aceeași perioadă s-a căsătorit cu Maria, fiica biv-hatmanului Lupu Bogdan,nepoată de soră a lui Dimitrie Cantemir. Sub Antioh Cantemir a înaintat până la rangul de vel spătar, și, după ce a stat retras un timp, a fost făcut mare hatman (1710-1711) de către Dimitrie Cantemir, la trecerea acestuia de partea lui Petru cel Mare și a luat parte la războiul rușilor cu turcii. După ce rușii au pierdut războiul, în bătălia de la Stănilești (1711), Neculce a trecut cu Cantemir în Rusia și
Ion Neculce () [Corola-website/Science/297634_a_298963]
-
stare de război semi-permanent până în secolul XVIII. De asemenea, tătarii au sprijinit revoltele cazacilor în 1593, 1626, 1637-1638 și 1648-1654. Ultima, care a durat șase ani, a fost condusă de Bogdan Hmelnițki. Ca rezultat al mai multor cereri făcute de hatman, Ucraina a fost pusă sub protecția Rusiei. Acordul a fost făcut în ianuarie 1654, în orașul Pereiaslavl. Acesta a cauzat războiul polono-rus, care a durat între 1654 și 1667. La sfârșitul acestuia, opozanții au semnat un acord în Adrusovo (în jurul
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
sprijiniți de generalul Gheorghe Basta, ce doreau înlăturarea tiranului valah, a culminat cu înfrângerea lui Mihai în Bătălia de la Mirăslău din 28 septembrie 1600. Mihai a pierdut Ardealul, iar Moldova și Țară Româneasă au fost invadate de trupele poloneze ale hatmanului Jan Zamoyski. Movilestii preiau tronul celor două țări române. Mihai se auto-exiliează. Aflat la curtea de la Praga a lui Rudolf II, obține un posibil sprijin, alături însă de generalul Basta. Mihai a început o campanie de recucerire a teritoriilor românești
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
danie semnat de către domnitorul Petru Rareș. Localitatea este numită pentru prima oară Darabani într-o hartă din 1725, ca apoi să fie amintită în celebra “Catagrafia Moldovei” din 1774. La acea vreme în Darabani locuiau 90 de familii. În 1834, hatmanul și marele logofăt Theodor Balș, proprietarul moșiei Darabani, își inaugurează aici conacul cu douăzeci și patru de încăperi, edificiu dominat de stilul arhitectonic grecesc. Actul de întemeiere a târgului Darabani este emis, la cererea lui Balș, în 1837 și poartă pecetea domnitorului
Darabani () [Corola-website/Science/297057_a_298386]
-
cu douăzeci și patru de încăperi, edificiu dominat de stilul arhitectonic grecesc. Actul de întemeiere a târgului Darabani este emis, la cererea lui Balș, în 1837 și poartă pecetea domnitorului Mihail Sturdza. Între 1834 și 1840 se construiește biserica Sfântul Nicolae, ctitoria hatmanului Balș. În 1841 se înființează la Darabani prima școală sătească de stat din Moldova și se folosește prima ștampilă cu inscripția “Târgul Darabani”. Recensământul din 1845 consemnează la Darabani 1120 de locuitori. În urma unei înțelegeri între proprietarul moșiei și locuitorii
Darabani () [Corola-website/Science/297057_a_298386]
-
poziții dominante, cu posibilități bune de observare și supraveghere. Datorită configuratiei terenului, asediul lor era adeseori dificil și garnizoana, chiar foarte redusă, putea rezista multa vreme. Ca semn al importanței lor militare și politice, portarul Sucevei îndeplinea și funcția de hatman (conducător al armatei) iar pârcălabii cetăților mari ocupau primele poziții în Sfatul Domnesc. Cea mai răspândită și acceptată variantă referitoare la numărul conflictelor armate („bătăliilor”) la care a participat Ștefan cel Mare este de 36. Cifra este bazată chiar pe
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
industriali principali sunt Rusia, Statele Unite și Germania. Din 2000, Republica Cehă este împărțită în treisprezece regiuni (în cehă: "kraje", singular "kraj") și orașul Praga. Fiecare regiune are propria Adunare Regională aleasă ("krajské zastupitelstvo") și condusă de un "hejtman" (tradus ca hatman sau „președinte”). La Praga, puterile acestor organisme sunt atribuite consiliului general și primarului general. Fostele cele douăzeci și șase de districte ("okresy", singular "okres"), inclusiv cele trei „orașe statutare” (cu excepția Pragăi, care avea statut special), și-au pierdut mare parte
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
care au fost predate la începutul lui 1709, domnul a trebuit să apeleze la veniturile sale proprii, la marii boieri, la bresle și la preoți. O dată cu defectarea lui Mazepa, legăturile cu Rusia au fost afectate. Au trebuit reluate prin noul hatman al Ucrainei, Scoropadski, rămas credincios țarului. Victoria de la Poltava a rușilor împotriva suedezilor și lipsa de reacție a turcilor au fost noi impulsuri pentru țările aflate sub suzeranitatea otomană. Brâncoveanu a încheiat în 1709 o înțelegere secretă cu țarul, care
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Suedia, el rupe alianța cazacilor ucraineni cu rușii, aliindu-se cu Suedia. Victoria rușilor a pus capăt visului de independență al lui Mazepa, independență pe care o promiseseră suedezii, în schimbul ajutorului acordat de cazaci. După moartea lui Kirilo Rozumovski, ultimul hatman, teritoriul căzăcesc (nu exista noțiunea de "Ucraina" ca stat. Exista doar "Ocraina" sau "margine" a Poloniei sau a Rusiei) intră sub stăpânirea rusă. În ciuda promisiunilor de autonomie a Hatmanatului căzăcesc (Galiția trecuse la Imperiul Habsburgic) făcute cu ocazia Tratatului de la
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
fiica lor Anastasia, viitoarea soție a logofătului Teodor Bubuiog (ctitorul Mănăstirii Humor) și fiii săi, Pătrașcu și Ioan, aflați în fața logofătului. Ctitorul poartă o manta verde cu guler din blană de samur, pe cap are o tocă (bonetă) ca și hatmanul Șendrea și Luca Arbore la ctitoriile lor. Biserica are jumătate din statura unui om. În altar sunt întâlnite scene pictate cu măiestrie cum sunt: "Nașterea Domnului", "Întâmpinarea Domnului", "Prinderea lui Iisus", "Vânzarea lui Iuda", "Rugăciunea de pe Muntele Măslinilor", "Spălarea picioarelor
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
secolele al XVII-lea - al XVIII-lea în domenii precum cultura, administrația, armata și altele. Organizațiile căzăcești nu erau doar de natură militară, ci mai degrabă un amestec de organizații publice („hromada”) și politico-militare. Cazacii zaporojeni erau conduși de un hatman, secondat de un secretar, un judecător și un arhivar, fiind ajutat în îndeplinirea sarcinilor sale de un consiliu, Rada Siciului. Diferite surse se referă la Siciul Zaporojean ca la o „republică a cazacilor”, de vreme ce puterea supremă aparținea adunării membrilor Siciului
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
independența față de Uniunea statală polono-lituaniană s-au implicat după stabilirea alianței cu rușii în o serie de revolte împotriva Țaratului Rusiei. Cazacii doreau păstrarea privilegiilor și autonomiei lor. Cazacii zaporojeni conduși de Kost Hordiienko s-au alăturat în 1709 rebeliunii hatmanului Ivan Mazepa. Mazepa a fost un consilier și prieten apropiat al împăratului Petru cel Mare, dar s-a aliat cu regele Carol al XII-lea al Suediei împotriva suveranului său.I. După victoria din bătălia de la Poltava, Petru cel Mare
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
Poltava, Petru cel Mare a ordonat distrugerea Siciului Zaporojean. După moartea lui Mazepa în Basarabia în 1709, în fruntea Hetmanatului a fost ales Pilyp Orlik. Orlik a propus un proiect de constituție prin care era prevăzută o diminuare a autorității hatmanului, păstrarea privilegiilor cazacilor zaporojeni, întreprinderea de măsuri pentru asigurarea egalității sociale printre cazaci și întreprinderea de pași concreți pentru separarea Ucrainei de Rusia. Bucurându-se de sprijinul regelui Carol al XII-lea, Orlik a semnat o alianță cu tătarii din
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
a fost o rebeliune a cazacilor din Ucraina din 1648-1657 (1654) care s-a transformat într-un război de eliberare ucrainean de sub dominația poloneză. Sub conducerea lui hatmanului Bogdan Hmelnițki, cazacii zaporojeni, aliați cu tătarii din Crimeea și cu țărănimea locală, au luptat într-o serie de bătălii cu forțele armate și cele paramilitare ale statului polono-lituanian. Urmarea răscoalei a fost încetarea controlului șleahtei poloneze și a arendașilor
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]