1,029 matches
-
când vom vedea și noi un corupt la zdup?...). Vițelul: „Cum era nărăvaș de muscă,/ Bătrâna vacă l-a-nsurat/ Și chiar la nunta lui a spus că/ Este menit a fi-mpărat,/ ...El bea în baruri ca nimic,/ Pe seară două herghelii!” (Pe care le-am plătit noi, din truda noastră. Ați ghicit cine a fost?). Lup turbat: „...Aleargă, muge, stă-n ședințe/ Semnează droaie de sentințe,/ Ordonă, dă cu pumnu-n masă,/ ...Se duce glonț la vânătoare,/ Că, dacă nu știe să
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a avut mai mulți cai; puterea este mai mare la mai mulți cai putere. Calul a fost înlocuit de motor, dar exprimarea puterii prin intermediul cailor se păstrează. Astăzi suntem mai puternici dacă avem parcate în fața blocului una sau mai multe "herghelii". De multe ori aceștia sunt cai ce doar ne plimbă. Care din strămoșii noștri ar fi ținut o herghelie de cai doar pentru a se plimba cu ei? Îi includem aici și pe cei zgubilitici care, după cum arată astăzi omenirea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
motor, dar exprimarea puterii prin intermediul cailor se păstrează. Astăzi suntem mai puternici dacă avem parcate în fața blocului una sau mai multe "herghelii". De multe ori aceștia sunt cai ce doar ne plimbă. Care din strămoșii noștri ar fi ținut o herghelie de cai doar pentru a se plimba cu ei? Îi includem aici și pe cei zgubilitici care, după cum arată astăzi omenirea, sigur au existat. ٭ Despre premii și premiere. Chiar dacă premiul nu este o descoperire recentă a umanității, sensul contemporan al
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Noimann poate să-l urmeze. E singurul om care poate călca pe urmele lui! Piciorul aleargă și adulmecă pietrele roșii ale caldarâmului, risipite ca niște pete de sânge pe asfalt, peste care a trecut cu puțin timp Înainte o Întreagă herghelie de tălpi! De ce sunt pietre pe asfalt? se Întreabă medicul. Ca să te Împiedici de ele, Își răspunde tot el, ocolindu-le cu grijă. Dar pietrele nu sunt pietre. Ci pietrele sunt ochi, propriii săi ochi, nenumărații săi ochi, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe când dezgrădinată Se lămurea din noapte o inimă de foc. Statornic gâde, Umbra, mâner masiv și dâre, Căzu peste jeratec cu grelele satâre Și luminosul bulgăr îl despică, felii. Pământul ațipise. Răzleț, nici un centaur, Dar de nestinsul ropot al clarei herghelii În zăcăminte sună filoanele-i de aur. MĂCEL Înghemuiți sub brâul acestui dâmb de cridă Am ascultat o noapte și-o zi, pe vânt adus, Roitul săgetării, cu zbârnâiri de fus, De-acolo, din câmpia văroasă și aridă. Un soare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pornind către ușă: Apoi eu m-oi duce să mă hodinesc oleacă. Tu să faci la fel. Pe urmă să citești în cele cărți fiule. După plecarea bătrânului, am băgat de seamă că prin tot trupul meu alerga deja o herghelie de cai năzdrăvani hrăniți cu jeratic...M-am întins pe crivat și în scurtă vreme am ațipit...Cât oi fi dormit nu știu dar la un timp am simțit cum o mână moale îmi atinge fruntea, în timp ce un glas rostește
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de scânduri al sondei, care legați de schelele ei, atârnați în funii, cum șede ciocănitoarea proptită în coadă și pândeam ca, din asemenea încontrări și vorbe iuți, să nu se întâmple vreo belea între noi Iar timpul ne năpădea cu herghelia lui de cai negri ai grijilor, care ne zdrobeau cu copitele și clipele ne băteau cu ropote reci de gheață și numai de lipsa luminii din nișa de mină, în care ne găseam, nu se vedea că, la față, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ultim crâmpei meridional de pădure din vestitul codru de odinioară al Vlăsiei. Păstra în perimetrul său un ruinat conac în stil neobizantin de pe timpul lui Matei Basarab, cu dependințe dărăpănate în care un dregător fanariot de-al lui Vodă-Caragea adăpostise herghelii de cai și haite de câini de vânătoare. Padocurile pentru cai dispăruseră în perioada când impetuozitatea brutală a transformării socialiste a agriculturii le aneantizase pentru a face loc tractoarelor cu șenile, iar cuștile de ogari și cele pentru dulăii-barzoi fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și ai să vezi ce bine ai să te simți după aceea. Am luat ulcica de pe scăunelul așezat la căpătâiul patului și am sorbit cu mare băgare de seamă...Am înghițit...Îndată, prin trupul meu a început să alerge o herghelie de cai albi...Cu fiecare clipă simțeam parcă nevoia să sar în spinarea unuia și să plec în galop întins către zări...Am privit uimit către bătrân. Ori mi s-a părut, ori într-adevăr ochii lui cătau ghiduș către
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
în luna mai nici ploaie, nici rouă: Vorbiți în șoaptă, nu tulburați cerul! Furtunile sunt săruturi ale lui Dumnezeu stinse în iarbă. Doamne, vreau să vegetez până când buzele tale prin buzele ei mă vor atinge. Roșcata, duh întrupat într-o herghelie de cai slobozi care au rupt oiștea Carului Mare și l-au abandonat pe un cer de ianuarie, caii care l-au ridicat la cer pe sfântul Ilie, caii care au coborât de pe basoreliefurile catedralei Santa Marta din Torino, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
atingerile, dar neștiutul trece și mereu este altul, și mereu ascunde necuprinsul ca pe o virginitate de înger. Rugăciunea inimii într-un contur alb-negru se rostea singură. 31. La 20 de ani viața îți rânjește în toate ungherele. Strada, o herghelie de vieți slobode; vieți cu limbile despicate, cu dinți ascuțiți ca de ferăstrău, cu buze aspre, precum iarba de stepă, vieți negre în cerul gurii, vieți băloase, descompuse în icoane fotogenice, vieți râncede duhnind a seu inghinal, vieți neînțărcate... Moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ce sete te plângi? Strada, o haită de lupi ce urlă a foame, nu a stele; de-a lungul și de-a latul iluziilor, se trece ca printr-un labirint de carton, din fiecare ungher rânjește fericirea, iapă știrbă în herghelia lui Dumnezeu. Luna, curvă bătrână, resuscitează felinarele. Se exfoliază strada cu picioarele desfăcute spre cer. Picioare subțiri cu mers legănat ca de trestie, suliță și frânghie până mai sus de grindă; Doamne, femeia asta... trebuie să umble cu scara după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sine, dezgustul de sine, lepădarea de sine, tristețea de sine, singurătatea de sine. Singurătatea lăsa urmă de fard în oglindă. 39. La balamuc, gândurile nu puteau fi îmbrăcate în cămașă de forță. La balamuc, gândurile tropăiau în voie precum o herghelie de cai sălbatici înfometată de albastru. Firimituri de morminte în samarele memoriei. Balamucul este patria însingurărilor. Oameni-frunze, cămăși-lacăte, uși-aripi, trepte-grinzi, icoane-diazepam, umbre-sicrie, paturi-cimitir, sala de gardă-judecata de apoi... Într-o grădina mare, cu gratii, alte grădini mai mici sechestrau intenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
brazdă de zăpadă... În genunchi, păcătoșilor, în genunchi! Paște calul jeratic din palma lui Greuceanu, Împăratul Roșu se sperie, aruncă pielea de urs și o îmbracă pe cea de tată milostiv. Îndelung răbdătorule, cată din cer și vezi, și cercetează: herghelia aceasta a rupt inima Carului Mare într-o dimineață de aprilie. Miluiește-o, Dumnezeule, miluiește-o! Cresc hamuri în certificatul de bună purtare, deschide-le poartă în inima ta. Din tavan lumina se cernea precum o ploaie hepatică. Sub grinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
că ai greșit, că sensibilitatea ta claustrofobă abia încape într-un un buzunar de furnică toamna. Incertitudinea măsoară cu pasul într-o ilustrată trimisă tocmai din Siberia. Incertitudinea lui Petru amputa oiștea Carului Mare. Peste hipodromul lui Dumnezeu tropăia o herghelie de cai leneși. Burțile pline cu rouă înmugureau hamurile. Steaua Polară se stingea sub o frunză de păpădie. Nu s-a cunoscut suferință fără o împăcare extremă, chiar dacă, de la o vreme, îți vine să-ți bagi piciorul în roata norocului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să-i recunoască din te miri ce semne. Femeia continua să turuie, încântată. - Are lucrare mare acolo părintele Ioachim. N-ați văzut-o. Treceți să vă uitați. Minune. E chiar peste drum de casili lu’ dom’ general Goncea. Alea cu herghelia dinspre pădure. Șantier greu, cu două duzini de meșteri. Îi scoate sufletul părintelui de puturoși. Și ciubucari, ceva de spaimă. Trebuie să stea toată ziua de urma lor, altfel nu mai termină casa nici anul ăsta. Și de Sfântul Dumitru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o nostimă învățătoare de-a locului. Mergea Combinata acum în Portugalia să vadă dacă nu rămăsese ceva și pentru bunică-sa din moștenirea regelui, după ce osemintele îi fuseseră aduse în țară. D.M.M. avusese ghinionul să se intersecteze în autobuzul 6 (Hergheliile Goncea-Gară-Centru) cu stagiarii din clanul lui Brandaburlea. Aveau ziua de practică aplicatorie, cu răspândire pe liniile transportului în comun de la Gară spre Centru. Ca într-o ședință de hipnoză colectivă, stagiarii - trei băieți și două fetișcane, supravegheați discret de Brandaburlea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
7 sunt deja pe drum. Este plăcut să circuli dimineața. Sunt mașini puține, este răcoare și rucsacul ți se pare mai ușor. Drumul până la Carces este destul de lung și nu întâlnești nicio altă localitate. Vezi doar păduri, vii și o herghelie de cai. Ca relief, este mai plăcut decât ieri. La un moment dat, din spate mă ajunge un biciclist care văzându-mi scoica de pelerin pe rucsac, se oprește și intră în vorbă cu mine. A fost și el la
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mai departe, stafie ce aleargă neobosită, iar firul vieții, prin noduri meșteșugite în anotimpuri îl împarte. primăvară în aer hohotește o mirare, din nordul înghețat ne ajunge o lingoare, în verdele nenăscut, plozi fără număr se-ntind a născare, o herghelie de seve abia se țin să răbufnească sub soarele ce și-a băut laptele colastră, când echinocțiul lăhuz îl hrănește ca pe un pui venit pe lume cu aur și tămâie în creastă. frig azi noapte în vis, din capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
iar eu să te albesc, să te desferec de piei? vrei tu să fii tăcere de piatră iar eu să te umplu cu goluri și nituri de râs? vrei tu să fii amarul din sânge, să-mi descleiezi prea dulcile herghelii ce mă-nneacă în praf? dă-mi un semn, născocește o slovă, smulge o unghie balaurului ce stă între noi neclintit ca o stâncă. prea târziul a sunat din penultimul gong. noaptea cu vene îngroșate subțirele somn se tot sparge, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
seară, este rănită la coapsă, o mică secure de con de brad, rătăcită, a oștirilor dușmanilor tăi, taie coapsa luminii verzi dinspre miazănoapte. tu trebuie acum să alergi, să dechizi țarcul din susul grădinii tale suspendate, să poată țâșni liberă herghelia celor o sută de cai vorbitori, herghelia arionilor năvalnici, care pot salva lu mina verde care strălucește seară de seară în lacul tău cu apă rece și dulce, cu apă sfințită, în care te-a bote zat mama ta când
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
secure de con de brad, rătăcită, a oștirilor dușmanilor tăi, taie coapsa luminii verzi dinspre miazănoapte. tu trebuie acum să alergi, să dechizi țarcul din susul grădinii tale suspendate, să poată țâșni liberă herghelia celor o sută de cai vorbitori, herghelia arionilor năvalnici, care pot salva lu mina verde care strălucește seară de seară în lacul tău cu apă rece și dulce, cu apă sfințită, în care te-a bote zat mama ta când erai abia născută, luo na. nouă în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a mai privi în urmă, căci avea acum mare nevoie de îmbrăcăminte, de hrană și odihnă. Ajunse curând la coliba unui păstor, unde, intrând nevăzută, a găsit cele de trebuință. Un cioban bătrân trăia în această căsuță și păzea o herghelie de iepe. Când a simțit că s-a odihnit îndeajuns, Angelica a luat o iapă din grămadă și, încălecând-o, simți renăscându-I în suflet dorul dea se vedea în țara sa iar pentru aceasta, cu bucurie ar fi acceptat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
o complicitate minunată când, la sfârșit de săptămână, mergeam împre ună la moșie, unde trebuia să se nască fie un mânz, fie un vițel, fie un purcel, sau ieșiseră din ouă bobocii de rață. Apoi, cum tata era proprietarul unei herghelii, avea cai care participau la concursuri. Îmi aduc aminte de un cal căruia i se punea coama pe bigudiuri, să arate și mai gro zav când începea întrecerea. Stăteam cu mama în loja proprietarilor, urmărind cu emoție cum alergau caii
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
umflată sufletul tău singur pe apă aș vrea să-mi aduci dimineți la pachet nu am timp să trăiesc niciuna din ele maree așteaptă luna pe skype un drum pentru visătorii de sare cât vezi un deșert viu și alb herghelia de nori păzim sărutul ăla de-un giga mi-ajunge cât mai am loc în cap să-l salvez paragraf cu paragraf dacă ți se pare prea lung convertit în dorințe nu se-mplinesc nu-ți ocupă mult spațiu iubirea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]