905 matches
-
pe corpul meu scheletic. O bluză albastră cu nasturi, părul prins Într-o coadă nu prea obraznică și niște pantofi fără toc și ușor uzați Îmi completau look-ul. Nu era grozav - de fapt, era ceva vecin cu urâțenia aproape hidoasă - dar trebuia să fie de-ajuns. Doar n-or să mă angajeze sau să mă respingă doar pe considerente de ținută vestimentară, gândeam eu pe atunci. E clar că nu gândeam limpede. Am ajuns la timp la interviu, la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Versurile - rechizitoriu acuză! Sterilizează prin ardere timpul eliberat, descătușat de după marele '22. Meritele stilistice, limbajul elevat, prețiozitățile ce descopăr un stăpânitor versat al cuvântului încă nepurtat, trec pe planul doi față de mesaj. Toate acestea sunt doar instrumente de cioplit chipul hidos al totalitarismului. Monstruozitatea sistemului apare în toată hidoșenia lui fastă. Și acesta e marele merit și câștig al cărții. Îi urez drum bun în viața literelor și ideilor. 17 03. 1990, Din Jurnal tardiv început și fără sfârșit - 2007 - 2010
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93054]
-
în călătorie în Anglia. Trimis în "perfidul Albion" de unchiul său, care vrea să-l smulgă din starea de trândăvie și moliciune în care se afla, tânărul, departe de a profita de șederea pe meleagurile străine, se pomenește prins în "hidoasa capcană a însurătorii". Primit cu brațele deschise de gazda sa, Mister Tupman un fost negustor, tată a treisprezece fiice, pe care tare i-ar mai surâde să le "căpătuiască" fără a fi nevoit să spargă pușculița ca să plătească în treisprezece
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
identității construite concentric - nivelul intimității oferă o măsură mai autentică a ceea ce a însemnat existența într-un regim opresiv. Tristețea de a nu avea nimic decent de îmbrăcat, frigul îndurat în ganguri întunecoase unde se remaiau ciorapi (inaccesibili și totuși hidoși), foamea îndurată prin cantinele liceelor, aventura comic-absurdă a procurării hranei, cozile nesfârșite și paralizante, frica de avort etc., au implicat un nivel elementar al existenței, ce le condiționează, direct sau indirect, pe toate celelalte. Un subiect care a provocat dezbateri
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și să-și minimalizeze dușmanii) se manifesta triumfătoare, o egalitate de animale sălbatice, cu un același nivel de sîngeroasă mîrșăvie, căci fanatismul intereselor echilibrează delirul trebuințelor iar aristocrația împrumută sminteala gloatei și boneta de lînă nu se arată mai puțin hidoasă decît boneta roșie"114. Universalitatea acestor efecte, transformarea identică ce afectează indivizii reuniți în grup ne permit să conchidem că masa nu este "plebea", "gloata", săracii, ignoranții, proletariatul hoi polloi care s-ar opune elitei, aristocrației. Mulțime înseamnă lumea întreagă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
proverbul. Pentru ele ar fi valabil contrariul: "tot ceea ce este excesiv, este adevărat"; sau cel puțin ar putea să fie. Anticii spuneau că spiritul și memoria pot fi impresionate prin suscitarea șocurilor emoționale cu ajutorul imaginilor insolite și marcante, superbe sau hidoase, comice sau tragice. Pentru ca un personaj să se poată impune, trebuie să aibă trăsături izbitoare, caracteristici ieșite din comun; trebuie să semene cu un prototip extrem, cu un erou ori cu un trădător, și mai trebuie să fi trăit aventuri
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Și diplomația română încerca să vorbească așa în 1876. „Strigătele de indignare și de protestație se aud din toate părțile și lumea creștină orientală ne acuză cu glas tare că sancționăm prin neutralitatea noastră și prin tăcerea noastră aceste crime hidoase care se comit la porțile noastre”. Astfel rechema Kogălniceanu, Europa la datoria ei față de creștinătatea care suferea la granițele țării noastre. Este cel mai mândru act al României vasale. Actul face cea mai mare onoare a omului care l-a
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
sînt consubstanțiale, ele reprezintă singurele arme - de fapt singura armă - prin care libertatea poate fi cucerită. Moartea provocată altei ființe umane - ceea ce se numește Îndeobște crimă - este justificată dacă exigența extazului o cere, și nu e vorba aici de extazul hidos al puterii, ci de extatica existenței, “mirarea de-a fi”: “CÎnd te joci cu focul nu trebuie să te temi că-ți arzi degetele, așa că l-am ars pe tînărul acela. și m-am bucurat În mine de această grozăvie
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
rămîne, În occidentul impersonal, masificat și globalizat - și numai În acest Occident - singura vizuină a sinelui, unică vatră a Întîlnirii cu sine. Tocmai pentru că, a priori, această Întîlnire devine În deceniile din urmă tot mai puțin fericită, cu atît mai hidoasă cu cît timpul ei este prezentul - dar asta pentru că trecutul e mort, „inutil”, iar viitorul consubstanțial prezentului - apartamentul rămîne singurul moderator-tampon În această apocalipsă cu atît mai tragică cu cît e mai insignifiantă. Ce Înseamnă literatura de apartament, astăzi? Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
am regăsit-o cîndva și întrun articol de G. Călinescu.2) Bineînțeles, criticul vorbește despre păduchi într-o formă estetizată, cu imagini împrumutate, parcă, dintr-un muzeu de artă, nu dintr-unul de științele naturii, unde, sub lupe, ei apar hidoși: „în București sînt foarte multe cazuri de tifos exantematic. Această molimă, precum știți, se răspîndește prin păduchi. Poți fi oricît de curat, treci prin înghesuială, mergi cu tramvaiul, te freci de un individ suspect și te trezești cu jigania minusculă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu ură, cuvîntul „monstru” se întîlnește, de asemenea, nu o dată, în articolele și satirele unor autori socialiști („Voi ființe înrăite, crude suflete de monstru”)8), în oratoria populară și în convorbirile de cafenea. Bacovia era familiarizat cu toate aceste „surse”. „Hidos burghez... burghez tiran” Platitudinea ideologică în care trăim nu ne permite să realizăm ce insulte teribile erau acestea. „Hidos” exprimă, sec, dezgustul, oroarea. Pentru Bacovia și pentru alți zeci de autori contemporani, „burghezul” e respingător, insuportabil atît moral, cît și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Hidos” exprimă, sec, dezgustul, oroarea. Pentru Bacovia și pentru alți zeci de autori contemporani, „burghezul” e respingător, insuportabil atît moral, cît și fizic. Rar la începutul literaturii romîne moderne (unul dintre cei la care apare e I. H. Rădulescu) 1), „hidos” dobîndește maxima forță repulsivă și e folosit mai des spre sfîrșitul secolului al XIX lea2). Bacovia îl va fi deprins citind pe Grandea, Odobescu, Caragiale, Vlahuță, Tradem 3). „Tiran” e vechi, prezent în limba cronicarilor, a lui Dosoftei și a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ed. Scrisul Romînesc, 1973, p. 474. 7. Vezi, inclusiv, la Bacovia: „zgomot monstru”, „vacarm monstru”. 8. D. Th. Neculuță, „Lor” (Satiră), în Spre țărmul dreptății, Ediție îngrijită de Mihu Dragomir, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1954, p. 26. „Hidos burghez . . .burghez tiran” 1. „Ai inimă deschisă și haracter voios:/ Zi alb unde e albul, frumosului frumos,/ Ci zi și negru-n negru, hidosului hidos”. („La B. Boerescu”, în Opere, 2, Ediție critică de Vladimir Drimba, Editura pentru Literatură, 1968
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dreptății, Ediție îngrijită de Mihu Dragomir, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1954, p. 26. „Hidos burghez . . .burghez tiran” 1. „Ai inimă deschisă și haracter voios:/ Zi alb unde e albul, frumosului frumos,/ Ci zi și negru-n negru, hidosului hidos”. („La B. Boerescu”, în Opere, 2, Ediție critică de Vladimir Drimba, Editura pentru Literatură, 1968, p. 318) 2. în ciuda acestui fapt, nu s-a impus atenției colaboratorilor Dicționarului limbii romîne, scos de Academie (v. tomul I, partea I, F
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ediție îngrijită de Mihu Dragomir, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1954, p. 26. „Hidos burghez . . .burghez tiran” 1. „Ai inimă deschisă și haracter voios:/ Zi alb unde e albul, frumosului frumos,/ Ci zi și negru-n negru, hidosului hidos”. („La B. Boerescu”, în Opere, 2, Ediție critică de Vladimir Drimba, Editura pentru Literatură, 1968, p. 318) 2. în ciuda acestui fapt, nu s-a impus atenției colaboratorilor Dicționarului limbii romîne, scos de Academie (v. tomul I, partea I, F-I
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
romîne, scos de Academie (v. tomul I, partea I, F-I), care nu-l înregistrează. 3. Evident, „hidos” sună diferit la fiecare dintre aceștia. Dau numai cîte un exemplu, din primul și din ultimul: „O! cum scrîșneau în noapte scheletele hidoase!” (Grigore H. Grandea, „Danțul morților”, în Scrieri, Text ales și stabilit de Pavel Țugui, Ed. Minerva, „Restitutio”, 1975, p. 60) și : „în ochi ți se deșteaptă mizeria hidoasă” (Traian Demetrescu, „Săracii”, în Scrieri alese, Ediție îngrijită de C. D. Papastate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
exemplu, din primul și din ultimul: „O! cum scrîșneau în noapte scheletele hidoase!” (Grigore H. Grandea, „Danțul morților”, în Scrieri, Text ales și stabilit de Pavel Țugui, Ed. Minerva, „Restitutio”, 1975, p. 60) și : „în ochi ți se deșteaptă mizeria hidoasă” (Traian Demetrescu, „Săracii”, în Scrieri alese, Ediție îngrijită de C. D. Papastate, EPL, 1968, p. 114). 4. în „Noaptea de ianuarie” (Opere, 2, ediția cit., p. 94). 5. „G.Bacovia la 65 de ani”. Un interviu luat de Eugen Jebeleanu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
trăiesc, prima dintre insultele care-mi vin pe limbă e „lume de dugheni”! Am învățat-o de la Bacovia: „Aici, prozaici pămînteni,/ Pe drumuri [amorul - n. m.] a murit,/ De zurnetul de bani înăbușit,/ în lumea asta de dugheni” („Proză”, Amorul hidos ca un satir). „Dugheni” apare și în celălalt poem omonim: „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/ De glod și coceni/ Pe-un tîrg jidovit/ Și plin de dugheni”. („Proză”. Plouă...). De ce mi se pare expresiv? Pentru că, și într-un poem și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
este ca o umbră ce umblă în neștire și se frământă în zadar, căci bucuria lui se poate preface/ într-o clipită în amare tânguieli" sau "carnea noastră miroase a putred din cauza/ nebuniei care ne-a cuprins (...) suntem cocoșați și hidoși, peste măsură de impulsivi" etc. Următoarele două volume de versuri scrise de Ștefan Amariței (Foamea de timp, Editura Cronica, Iași, 2006, respectiv Suspendat spre fructul prelung, Editura Cronica, Iași, 2009) trebuie văzute ca secvențe complementare ale unei aventuri metafizice (pe-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Panaite îi place să cultive confesiunile camuflate, în care eul poetic, deocamdată împătimit de retorica teatrală, gesticulează larg și se deghizează neobosit: în bătrânul Olah, locuitorul De partea cealaltă, sau în "clownul (...) aproape fierbinte și gol" din Cântec, în dansatorul hidos din Fragment sau în îngrijitorul menajeriei circului amintite în ***. O figură aparte, utilizată adesea, este aceea a orbului, cu simbolistica pozitivă aferentă. Orbii abia amintiți ori, dimpotrivă, descriși pe larg în mai multe poezii din Norul de marmură, joacă și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lui Béranger, "oamenii negri" mărturisesc fără rușine: "Noi îi batem și iar îi batem la fund pe băiețeii frumoși". Tonul se îndepărtează de orice glumă atunci cînd unii autori de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, specialiști în lupta antimasonică, evocă "hidoasa lubricitate" a mulțimilor revoluționare, organizate și conduse de agenții sectei. Dar abia cu relatarea uciderilor ritualice evreiești se ajunge la limita ororii întru perversitate. Victimele preferate sînt, într-adevăr, băieți foarte tineri, aceasta și din pricina faptului că, în prealabil, a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
autorii de scrieri științifico-fantastice care au realizat portretele (20) și (25), Ch. de Troyes descria astfel o ființă de pe alt tărîm, întîlnită de un cavaler, în cursul unei expediții 1: (33) Un flăcău negricios, cu înfățișare de maur, mare și hidos peste măsură era o ființă atît de urîtă încît nu găsesc cuvinte să o înfățișez ședea pe o buturugă, ținînd în mînă un ciomag. Mă apropiai de el: avea țeasta mai mare decît orice gloabă sau animal [o tufă de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
care se știe condamnată pentru totdeauna la incertitudine și angoasă. Există o virtute sublimă în descoperirea Zădărniciei, a Neantului, a Vidului, practic în momentul dezlănțuirii demențiale a puterii de dominare, de distrugere și de moarte. Există desigur și un chip hidos al nihilismului, care determină îmbrățișarea frenetică a imboldului distrugerii și morții; Rauschnig a deslușit cu perspicacitate, pitit în sînul nazismului, un nihilism radical care îl însuflețea din interior pe führer și furiile sale. Nihilismul este cu totul ambivalent în consecințele
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
autonomia. Acest tip de vis poate însoți marile schimbări din viață: divorțul, o nouă orientare profesională etc. Infern Reprezentarea infernului, așa cum este propusă în diversele religii, apare rar în vis. Dacă intervine, scena onirică este atât de înspăimântătoare, atât de hidoasă, încât este percepută ca infernală. În aceste condiții, visul îl confruntă pe subiect cu temerile sale cele mai profunde, cu angoasele sale cel mai ascunse, dar și cu dorințele sale de nemărturisit. Infernul fiind un loc al damnării, subiectul simte
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
robotizate, care o privesc aproape cu ură. Mai e ceva de înfierat ? Da, sexualitatea bolnavă a Vestului, prin comparație cu sănătoasa heterosexualitate carpatină. Prin urmare, în alienarea ei, Doina ajunge la o petrecere de lesbiene machiate fellinian, filmate în gros-planuri hidoase, cu limba scoasă, un boșorog deghizat îi pune Doinei mâna pe fund, niște degenerați, ce mai... „Draga mea, ce să-ți fac, dac-ai crezut c-aici e raiul pe pământ...”, îi spune cu înțelegere Doinei cântăreața Delia (Gina Patrichi
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]