931 matches
-
cobor spre Gărâna, cu dorința de ajunge totuși la masa de prânz. Drumul pe care cu câteva ore îl parcursesem în sens invers alături de tovărășele mele de drum, oile, era acum mult mai lung, dar și mult mai pitoresc. Singur, hoinărind printr-o lume a arborilor de diferite specii, având diferite forme, ce formau pădurea pe care drumul forestier o despica, dându-mi prilejul să mă aventurez în necunoscut, urmat la fiecare pas de ciripitul păsărilor, salutat de trosnetul copacilor bătrâni
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
va fi asezonată si cu puțin pragmatism. Acum mai bine de un sfert de secol, când cu greu reușisem să ajung În satul meu basarabean, Încercam să grămădesc cât mai multe În minte, dar mai ales În suflet. Și așa, hoinărind printre agroecosisteme pârjolite de soarele lui Cuptor, m’am trezit dintr’o dată Într’un colț de rai. O vâlceluță acoperită de o iarbă verde, deasă, neatinsă parcă de nimeni până atunci care, cu rădăcinile scăldate de apa unui pârâiaș de-
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
scăpare, datorată aspectului său dual: a devenit sport În aspectul său vânătoresc, dar a rămas necesitate, pescuitul oceanic, În aspectul său culegător. A treia ocupație primordială, culesul, e doar pe cale a deveni sport, cuplată fiind În bună măsură cu turismul. Hoinărind pe vreun câmp, găsim ceva de băgat În gură, ba chiar de dus acasă; ca mine astă-vară când, străbătând câmpurile Basarabiei, e drept, În scop științific, nu m’am putut abține să nu culeg câțiva fragi. Sau, răcorindu-ne de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
aleagă din afacere, angajații îl zăresc pe Mănel stând pe vine într-un colț al camerei. Băiatul știe că, în curând, o s-o ia iarăși din loc și e trist. De fapt, nu trist, ci nițel dezorientat. Toată viața a hoinărit, dar la domnul Dumitru își găsise un rost. „Oameni buni - discută între ei angajații -, a zis nea Dumitru c-o să-l îmbrace din cap până-n picioare, înseamnă că asta a fost ultima dorință a mortului.“ La cimitir, Mănel arată ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu mai conta. Am mers cu ceasul acela de 12 000 la mână doar până la colțul străzii. Pur și simplu nu eram antrenat sufletește să ies din casă târând cu mine o avere. În 1990, românul din mine era relaxat, hoinărea liber și-și deschidea mintea la nou purtând un Rollex de cinci dolari, de dat la tot poporul. Unul scump ar fi mutat timpul din loc. Or, tot ce vroiam eu atunci era să opresc timpul. Zilele trecute am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
La nevastă și copil. Restul timpului ce faci? Ai prieteni, ai ortaci Și îngeri frumoși și draci Cum din păcate mai sunt O mulțime pe pământ? Dar mai întâi vreau să știu De ești mort sau de ești viu Și hoinărești ca-n Cișmigiu Cu buzunarele goale Printre căile astrale? Mai sari gardul câteodată La vreo împopoțonată S-o lași cu gura căscată Cum făceai tu altădată? Sau când ți-e dor de-o femeie Străbați căile lactee Spilcuit și fain
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
trunchiul pe care mi-l puseseră la dispoziție organizatorii. Seara a trecut repede, fiind și singur în cameră am adormit buștean, mai ales ca eram destul de obosit în urma nopții ce o petrecusem pe tren și a primei zile în care hoinărisem de unul singur prin oraș, vizitând diferite locuri, sau admirând la nesfârșit portul. A doua zi dis de dimineață precum eram obișnuit, am și plecat pe faleza ce era destul de aproape, la circa 10 - 15 minute de mers pe jos
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
toți o răsfățară... La rândul ei îi dăduse dreptate maică-sii întro oarecare măsură, dar când se întâlni cu Valentin, se aruncară unul în brațele celuilalt și se sărutară ca în ziua de Dragobete. Erau tăcuți amândoi, lăsând visele să hoinărească nebune pe cărările iubirii. Ore întregi au mers înlănțuiți unul cu altul. Nimeni nu putea fi mai fericit de atât. Păreau că au atins țărmuri ce erau neatinse de gândirea umană. Ochii le străluceau a primăvară timpurie cu salcâmi și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
multe. Nu se consultase cu nimeni, făcuse ce simțise că trebuia să facă. Dacă s-ar fi consultat cu cineva, acesta poate nu ar fi fost de acord cu ea. Numai ea știa cel mai bine de ce o făcuse. Acum hoinărea prin lume și credea că pribegia era ultima soluție să o facă să uite de toate necazurile avute. Spera ca afacerile să-i meargă bine, să se realizeze așa cum își dorea. Ce fericită ar fi fost să-l aibă pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
făcut la fel. La urma urmei făcuse un lucru firesc, un lucru omenesc care se petrecea între un bărbat și o femeie. Era o dorință firească, o dorință care vine și pleacă. Le venise ideea să iasă la aer, să hoinărească puțin prin împrejurimi și să meargă să servească masa pe undeva. Mergeau unul lângă altul fără a se privi. Părea că furtuna îi absorbise cu totul și nu vedeau nimic în jurul lor. La doi, trei pași de ei curgea înverșunată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Vulturul Negru”, restaurant în care intraseră să mănânce după ce terminaseră incursiunea de prin oraș și înainte de a se despărți din nou unul de altul. Trenul ei pleca peste câteva ceasuri bune. Avusese timp berechet, timp de o zi întreagă să hoinărească prin oraș, prin magazine și la altarul unor biserici în care se rugase. - Mamă, acum sunt o altă persoană. Nimic nu mai este la fel. M-am maturizat și eu. Mă simt bine mamă. Dumnezeu m-a ajutat de asta
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în timp ce buzele noastre se contopesc într-un sărut lung, sfîșietor, cum n-am mai trăit un altul decît în noaptea aceea, în gangul de pe Calea Victoriei, la contrafort, cînd am condus-o acasă pe Doamna Ana, după o zi întreagă de hoinărit împreună prin Herăstrău... dar atunci eram un sălbatic, lup tînăr de 19 ani, hămesit, iar femeia aceea, pe cît de inteligentă, pe atît de coaptă, a știut de minune să se ofere spre a fi devorată, cum nu ți se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lui de muncă. Și eu și gazda mea am lucrat cu spor, chiar peste cele mai optimiste așteptări. O săptămână de muncă alături de oamenii locului mi-a adus un spor de prețuire din partea localnicilor. Am mai rămas încă o săptămână hoinărind alături de Nicu, însoțitorul și gazda mea. Tot în această săptămână, însoțit de „Nea Vasile”, gazda mea, ne-am avântat în urcușul muntelui, fiind oaspete la stâna unor ciobani din Cârțișoara. Ne-am ospătat copios cu produsele lactate ale locului și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nervosité pathologique”.footnote id=”1”> 1. Paul Bourget, Essais de psychologie contemporaine, apud Vincent Noce, Odilon Redon dans l’oeil de Darwin, Paris, Éditions de la Rmn ăRéunion des musées nationauxă-Grand Palais, 2011, p. 95. </footnote> „(...) omul modern, așa cum îl vedem hoinărind pe bulevarde, are membre mai puțin robuste ... și toate semnele unui sânge obosit, a unei energii musculare diminuate și a unei nervozități patolo- gice.” (trad. mea, A.M.) Caragiale pune pe același plan trei termeni care răspund unor domenii diferite, termeni
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
noi cât și pe cei dragi în continuare. Ieri, 1 ianuarie 2001, am ieșit la o plimbare pedestră prin împrejurimi, mai întâi cu toată familia, copii, părinți și bunici, după care noi doi ne-am desprins de grup și am hoinărit mai mult de două ore prin Kentland, o așezare minunată, tipic americană, cu case din piatră și cărămidă, probabil cu o pătură de locuitori mai înstărită. Deși pustiu peste tot, peisajul ne-a bine dispus și înveselit. Azi a fost
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dispus și înveselit. Azi a fost o zi mai grea în sensul că gerul și vântul de dimineață m-a cam pălit. Mergând cu Dana în D. C. Când ea începe serviciul nimic nu este deschis și noi trebuie să hoinărim printr-un oraș pustiu și ostil (senzațiile se amplifică și din cauza vremii aspre) până la ora 10 când se deschid muzeele. Nu prea ai ce vedea în Washington, în afară de clădiri reci, guvernamentale și alte concernuri necunoscute nouă, oricum cred că este
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
care semăna cu cele din serialul cu miliardari americani, "Dallas" (îmi aminteam de băi, dar nu și de ei spălându-se). Am profitat de instalații, ne-am îmbrăcat de plimbare și am ieșit să dăm un tur prin Madrid. Am hoinărit cam o oră prin jurul hotelului și ne-am reîntors, că se făcuse ora prânzului. Restaurantul era tot de "5 stele" mobilier vechi, tablouri, personal stilat, fețe de mese impecabile... Clienții erau puși la patru ace și uitându-se la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care i se pare dificilă, cum nu sunt cântăreț, nu am de ales decât să-l cred pe cuvânt, sau dacă are nevoie să vină aproape de rampă În timpul unei arii, sunt flexibil la astfel de considerente practice. Actorul Însă poate hoinări liber unde vrea În timpul unui monolog, deși eu regret că legile vechi după care se orienta o Eleonora Duse plasându-se Într-un unghi precis pentru a face un gest anume cu o intenție ascunsă, aceste legi vechi ale meseriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ar putea trăi mai mult În clima unei stațiuni de munte sau În nordul Rusiei. Există o poveste extraordinară - pe care n-am reușit s-o reconstitui pas cu pas - despre fuga lui din sanatoriu pe undeva prin Italia. A hoinărit un timp pe acolo, denunțându-și copiii cu o vehemență demnă de Regele Lear În fața unor străini care chicoteau amuzați, până ce a fost prins printre niște stânci sălbatice de niște banali carabinieri. În iarna anului 1903, mama, singura persoană a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pierd reperele, patul meu pare să plutească Încet, panica mă face să mă ridic În capul oaselor privind În gol; În cele din urmă, ochii mei acomodați cu Întunericul deslușesc printre formele familiare plutitoare, câteva contururi vagi mai prețioase care hoinăresc Într-o amnezie fără țel până ce, revenindu-le pe jumătate memoria, se stabilesc la forma cutelor Întunecate ale perdelelor de la geamuri, În spatele cărora luminile de pe stradă licăresc În depărtare. Cât de străine de frământările nopții erau palpitantele dimineți ale St
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Într-un fel de abur colorat, ca acele poiene luxuriante sortite să nu fie niciodată explorate, pe care le zărești de la geamul vagonului-restaurant al unui tren transcontinental. La capătul Împărăției fermecate a ierbii, se Înălța, ca un zid, pădurea. Acolo hoinăream, examinând trunchiurile de copaci (partea vrăjită, tăcută a unui copac) În căutarea unor minusculi fluturi de noapte denumiți În Anglia Pugs - mici vietăți delicate care ziua se lipesc de suprafețele pestrițe cu care se amestecă aripile lor plate și abdomenele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
rus...“ „...de mine Însumi În provincia St. Petersburg, districtul Țarskoe Selo, În 1910... 1911... 1912... 1913...“ Și apoi, treizeci de ani mai târziu, acea binecuvântată noapte neagră În Wasatch Range. La Început - când aveam, să zicem, opt sau nouă ani - hoinăream rareori mai departe de câmpurile și pădurile dintre Vira și Batovo. Mai târziu, când aveam ca țintă un loc anume aflat la vreo nouă kilometri sau și mai departe, mă duceam acolo cu bicicleta, atașându-mi plasa pentru fluturi de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
generosul Lenski dorea, printre altele, să ajute un prieten nevoiaș. N-am să uit niciodată prima lectură. Lenski alesese un poem narativ al lui Lermontov despre aventurile unui tânăr călugăr care Își părăsise locul de reculegere din Caucaz, pentru a hoinări prin munți. Ca de obicei, Lermontov combina În poemul lui formule prozaice cu minunate efecte estompate, de fata morgana. Era considerabil de lung și cele șapte sute cincizeci de versuri destul de monotone au fost răspândite de Lenski cu generozitate În numai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
adâncea tot mai mult meșteșugita scobitură. Cu un gest automat o strecuram, probabil Împreună cu o bucățică din mica plantă, Într-o cutie de chibrituri și o duceam acasă pentru a produce În anul următor o splendidă surpriză, dar gândurile mele hoinăreau În altă parte: la Zina și Colette, tovarășele mele de joacă de la mare; la nărăvașa Louise; la toate fetițele cu obraji rumeni, cu eșarfe cu fundă pe șolduri, cu păr de mătase, de la petrecerile festive; la languroasa contesă G., doamna
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
confuze, ca de pildă acelea de a mă plimba, de a mă așeza, de a sta Întins. Fiecare din acestea se descompunea din nou În fragmente lipsite de importanță spațială: În etapa de plimbare, de pildă, Într-un anumit moment hoinăream poate prin inima parcului, iar În cel următor măsuram Încăperile casei. Sau, dacă luăm În considerare etapa șederii pe scaun, Îmi dădeam seama brusc că un fel de mâncare, pe care nici nu-mi aminteam să-l fi ales, era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]