8,202 matches
-
cui nu. Madame Agnès are un mic oficiu chiar la intrare și nimeni nu poate intra sau ieși din bloc fără ca ea să-l repereze. E mereu îmbrăcată în negru și, în spatele ferestruicii prin care monitorizează tot ce mișcă în holul blocului și nu numai, prestează, cât e ziua de lungă, două activități complementare: gătește cușcuș la un primus și calcă. E de la sine înțeles că holul miroase a ulei și a detergent ieftin, dar chiriașii blocului au locuit și în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mereu îmbrăcată în negru și, în spatele ferestruicii prin care monitorizează tot ce mișcă în holul blocului și nu numai, prestează, cât e ziua de lungă, două activități complementare: gătește cușcuș la un primus și calcă. E de la sine înțeles că holul miroase a ulei și a detergent ieftin, dar chiriașii blocului au locuit și în condiții mai proaste. Chiar mult mai proaste. Nici unuia nu i trece prin cap să protesteze. Atât i-ar trebui. E duminică, 6 mai. Ne aflăm în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lumânare. Lionel glumește: — Asta-i pentru mine? Dacă mor din senin, s-o găsi un creștin care să mi-o aprindă la cap. Ne vedem la Claude? — La șapte fix. Mă duc acasă să mă schimb. Ies. Lionel intră în holul blocului. Madame Agnès atât așteaptă: — Începem controlul, domnule Lionel? — Cred c-o să trebuiască să amânăm: a murit Kiril. Nu e grav, și bărbatu-meu a murit. — Când? întreabă plin de compasiune Lionel. — Acum 32 de ani. — Cât trebuie să-l
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
aștept mâine, la opt. Eu m-aș cam duce acasă, mă simt obosit, se ridică Lionel. — Eu mai rămân, zice Roman. Dacă tot mă las de băutură de mâine, în seara asta vreau s-o fac lată. Lionel intră în holul blocului. Vede, mai întâi, vârful unei cârje, pe urmă un picior în ghips și un altul în ciorap, pe urmă pe Robespierre sub o subsuoară de femeie și, la urmă de tot, figura dezolată a lui Liliane. O fată cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Lionel începe să transpire abundent. Abia mai poate respira din cauza fumului. Din disperare, începe să dea lovituri de karate în capacul sicriului, ca Uma Thurman în Kill Bill 2. E ora 15.50. Madame Agnès strânge pânzele de păianjen din hol. Atenția îi e atrasă de deschiderea ușii: intră Lionel. E abulic și pârlit: părul din vârful capului și sprâncenele îi sunt ușor arse. De asemenea, hainele de pe el sunt înnegrite. Ține în mână o pungă de hârtie. — Bună ziua, madame Agnès
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
punga cu resturi de cărămidă și de radio și iese, împiedicându-se de pragul de la intrare. Aruncă punga la ghenă și ia liftul. Iese din lift. Pentru prima oară de când s-a mutat în acest bloc, privește curios spre tavanul holului. Madame Agnès, care tocmai adaugă puțină sare în cușcuș, îl vede și are impresia că românul va trece pe lângă ea fără s-o salute. Pentru a evita această situație neverosimilă, îl interceptează: — Bună dimineața, domnule Lionel. Totul e-n ordine
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
evita această situație neverosimilă, îl interceptează: — Bună dimineața, domnule Lionel. Totul e-n ordine? Lionel, fără să-i arunce o privire, își continuă drumul spre ușă. Înainte să iasă, îi spune sever: — Sunt cam multe pânze de păianjen în acest hol. Iese. Agnès scapă solnița în cușcuș. Nevenindu-i să-și creadă urechilor, mormăie pentru ea: — Nu e grav. E ora 9.00. Gérard Clément intră pe ușa consulatului României. Este condus de o secretară - care-l privește suspicios și îmbietor
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
am nici prezent. Și zi așa, mă lași singur în fața morții? glumește Lionel. — Iar te repeți. Te-ai uitat la tine cum arăți? Cum îndrăznești să te prezinți în halul ăsta în fața unei femei? Lionel se duce în fața oglinzii din hol. Într adevăr, arată deplorabil. E neras, are cearcăne sub ochi. Maioul e mai mult murdar decât gri murdar, iar boxerii - să nu mai vorbim. Mai e și desculț pe deasupra. E jalnic. Băut fiind, are chef de glumă: — Tu ești femeie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu ...Ion Creangă: bunica lui, presbitera Ecaterina Beligan era vară primară cu marele humuleștean! Iar mama actorului, Eufrosina Moscopol se nrudea, firește, cu celebrul solist Jean Moscopol! Dacă mai adăugăm că maestrul a cunoscut-o pe văduva lui Dürrenmatt În holul hotelului... Decebal, din Bacău, vom conchide că e bine ca longevivul comedian să depășească suta de ani, pentru a ne oferi noi și noi amintiri interesante... A propos: Întrebat, la 92 de ani, care-i secretul longevității sale, Radu Beligan
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
avea în plan să rămână mult și bine în instituția respectivă, câțiva oameni răi și neînțelegători l-au silit să-și ia diploma înainte de termenul pe care și-l stabilise. Într-unul dintre cei opt ani cât a bântuit pe holurile facultății (holistică se cheamă asta), studenții au tocit dintr-un curs tipărit de Istoria Filosofiei în care Monciu-Sudinschi introdusese un capitol extrem de serios și documentat despre un filosof chinez pe nume Mon-chu. Acest Mon-chu trăise prin secolul al XII-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
spațiu în stăpânire. Proprietatea asupra pământului îți dă o anume responsabilitate. Și un anume bun-simț. Ei se duc „acasă în Gara de Nord“. Nu au o casă, Mitocanul se numește astfel și pentru că, la el, ulița, scara blocului sunt un fel de hol, o extensie a propriei locuințe. Aurolacii devin oarecum periculoși tocmai din cauza acestei indistincții. Dacă lucrurile pe care le fac acum s-ar petrece la ei acasă n-ar fi chiar așa îngrijorător. Ei au această dezinvoltură casnică într-un spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
chema noi - a grăit moș Țâdulă, aflat între oamenii din primărie. Tu vezi, măi Costăchele, că aiștia ți-o pus gând rău? Ai grijă, dragul moșului, că cu nebunii nu-i de șagă - a intervenit moș Cocârlă. Auzind discuția din holul primăriei, Petrache a ieșit, să vadă ce se întâmplă. Dintr-o privire și-a dat seama de starea sufletească a prietenului său. Cuta dintre sprâncene, adâncită peste măsură, ușa cancelariei smucită cu putere, fulgerele din priviri aruncate spre ușa pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Pălăria trasă pe-o sprânceană ca la haiduci... Ce mai? Eu văd că te-o apucat strechea, măi Petrache, da’ ți-a trece ție când ai să afli ce înseamnă colhozul. Mai vorbim noi după aceea. Când au intrat în holul mare al școlii, lumea era deja adunată. Și-au făcut loc mai spre fundul sălii. Costăchel își plimba privirea pe pereții crăpați, meditând: „Asta-i școala pe care am ridicat-o eu. Uite în ce hal o ajuns!” În fața sătenilor
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
insistență. Teo avea certitudinea că cea care îl căuta era Simona. Oare ce mai voia? Văzând că nu poate să-l prindă la telefon, aceasta se hotărî să-i facă o vizită inopinată la spital. Când o întâlni doctorul pe holul de așteptare al maternității, rămase surprins. După privirea cu care îl săgetă, Teo avu pentru o clipă impresia că i-a apărut în față o panteră gata să-l sfâșie. Starea ei de surescitare putea fi deslușită cu claritate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o odăiță strâmtă, în clădirea de locuințe de pe strada P., Anton se deșteptă după un somn lung, ca de obicei și, cu pași mici și repezi, parcurse calm mult iubitul său traseu, ce îi aducea atâta fericire. Itinerariul cuprindea sufrageria, holul, bucătăria, și dădea în antreu, unde trona bine, cu multă fală, oglinda casei. Solemn, se studie tacticos, cu multă luare-aminte, din cap până-n picioare și, părând mulțumit, își drese vocea și rosti senin, cu pieptul ușor, „bună dimineața”, întorcându-se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
era chiar o persoană cu adevărat sensibilă și plină de delicatețe și, de aceea, la vederea bolnavului, își luă repede privirea de la el, întocmai așa cum nu te poți uita la soare fără să nu te doară... În sfârșit, în capătul holului, găsi salonul indicat. Intră cu sfială în el, lăsă cu grijă pachetul lângă culcușul bătrânei mame, salută în liniște și ieși ușor, respectuos. Asta fu tot. Acum, eliberat parcă de o povară apăsătoare de pe suflet, ce o purtase, până exact
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de acasă cu sacoșele pline cu struguri, cu mere și zarzavaturi sănătoase crescute În grădina casei părintești. Drumul de la gară până În fața ușii apartamentului În care locuiam mi s-a părut nesfârșit. După ce am descuiat ușa am abandonat sacoșele pe hol, lângă cuierul cu haine, și din câțiva pași am fost lângă telefon. „Alo!”. Bună ziua. Am ajuns acum câteva minute. În vocea mea se simțea emoția, nerăbdarea comunicării. „Bună ziua, draga mea!”. Mă bucur să te aud. Simt În vocea ta ceva
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Mama era o fire veselă și curioasă din fire, dar o curiozitate izvorâtă din dragostea adâncă ce ne-o purta. În sufletul ei bun, am rămas niște copii nevinovați cărora trebuia să le poarte cineva de grijă. Am intrat În hol și În afară de un miros Îmbătător de friptură, sărmăluțe și plăcintă cu mere... se părea că nimic nu tulbură liniștea ce devenise parcă singura stăpână. Hei! E cineva acasă? am strigat aproape la unison, În timp ce ne scoteam hainele și căutam din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
zâmbit amar... La un moment dat a intrat una dintre asistentele care a asistat la naștere. Bună dimineața! Cum se simte tânăra și frumoasa mămică? Bine, mulțumesc! răspund cu glas scăzut, lipsit de acea bucurie, emoție... Părinții tăi așteaptă În hol. Ai vrea să-i vezi? Să vorbești cu ei? Sunt atât de nerăbdători... Sigur! Să intre numaidecât! A intrat mai Întâi mama, apoi tata, Nicoleta cu soțul ei, Emil. Aveau fețele livide, trase, ciarcăne În jurul ochilor și o anumită durere
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cea mai cumplită teamă pe care o poți citi În ochii unui condamnat la moarte. N-am primit nicio veste! Mai durează două-trei zile până când vor fi identificați toți... și brusc s-a ridicat În picioare și a fugit În hol. Plângea! Îi auzeam plânsul, tânguirea și neputința... Mamă! Vino Înapoi, te rog! Îți aduci aminte ce Îmi spuneai În salvare? Să fim tari și să credem că totul va fi bine! S-a așezat pe pat lângă mine și copil
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Câtă inocență și Încântare În toată atitudinea lor! Îndură-te, Doamne, și Înseninează-le drumul pe care Își vor obosi pașii. Am tresărit, crezând că am gândit cu voce tare. Simțeam nevoia să-mi dezmorțesc picioarele și am ieșit În hol. Afară ploua blând și mărunt, o ploaie de vară Încărcată cu promisiunile zilelor ce vor urma... A sosit și timpul să urce pe scenă clasa a XII-a G. Fiecare absolvent a venit cu o floare sau un buchet deosebit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe scenă clasa a XII-a G. Fiecare absolvent a venit cu o floare sau un buchet deosebit. Profesoara C. i-a adunat În jurul ei și i-a rugat să respecte cele discutate, pentru ca totul să iasă foarte bine. În holul mic din spatele scenei, fiecare și-a prins cu bolduri pe redingotă câte o literă. Întregul reprezenta denumirea liceului și a clasei. În momentul urcării pe scenă acest lucru nu putea fi văzut de cei din sală, deoarece veneau cu fața
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
trenul. De obicei, Încerc să am un anumit avans pentru a avea timp să-mi iau bilet și, mai mult, sămi găsesc un loc În tren care este peste măsură de aglomerat, cel mai adesea mergând În picioare și pe hol. Chioșcurile din fața gării aveau atârnate pe sfori, și la geam, covrigi de toate mărimile. Nu lipseau nici câinii... stăteau undeva la umbră. Nu mâncasem nimic până la acel moment, așa că am cumpărat doi covrigi proaspeți. Urcată În tren, am căutat un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Ușa era din pal ( așa cum erau ușile apartamentelor ceaușiste), destul de ușor de smuls din țâțâni de către un umăr puternic. Să fac o mică descriere a apartasmentului: două camere de 4 metri lățime, pe 4,5 metri lungime, separate de un hol Îngust ( 1,5 metri). Pe peretele exterior se afla chiuveta și oglinda. Într-un capăt al holului era w.c - ul, iar În capătul celălalt un spațiu pentru cămară. De fapt, acolo depozitam puținele lemne pe care le primeam și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
umăr puternic. Să fac o mică descriere a apartasmentului: două camere de 4 metri lățime, pe 4,5 metri lungime, separate de un hol Îngust ( 1,5 metri). Pe peretele exterior se afla chiuveta și oglinda. Într-un capăt al holului era w.c - ul, iar În capătul celălalt un spațiu pentru cămară. De fapt, acolo depozitam puținele lemne pe care le primeam și câțiva saci cu cartofi. În fiecare cameră, aveam câte douătrei paturi de campanie, o masă făcută la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]