1,474 matches
-
Drumul acesta trece printr-un capăt al moșiei boerului de la L... Avem noi drumul acesta din vremuri vechi de când ni s-a dat nouă și încă unui sat de aproape loc de sat de la domnul Ștefan Voevod, după cum arată și hrisoavele de la părintele. Acù boerul cum a intrat pe moșie, ce s-a gândit? A pus să are drumul. Ne-am dus noi, am vorbit, i-am arătat toate câte știm, n-a vrut să știe de nimica. Acuma să vedeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
statului bulgar. Cererea a fost înmanată personal caimacanului Nicolae Konaki - Vogoride, care la 10 iunie 1858, în orașul Iași a semnat Hrisovulul (Statutul) istoric pentru înființarea în orașul Bolgrad a primei școli Centrale bulgare în afara granițelor statului bulgar. Cu acest Hrisovul semnat,pentru etnia bulgară s-au întors la Bolgrad, Panaiot Grecov și Nicolae Părușcev. Școala Centrală din orașul Bolgrad, și-a început oficial cursurile în luna mai 1859. În anul 1860 se înființează tipografia școlii, care a deservit nu numai
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
ulițelor, iar în documente găsim mențiuni vagi despre populația orașului Huși, de genul „adăugirea și înmulțirea locuitorilor” (1784). Reclamațiile unor proprietari privind extinderea caselor pe „moșiile” acordate lor de domn, în hotarul târgurilor atestă indirect dezvoltarea târgului Huși. Altă mărturie (hrisovul din 13 iunie 1813, dat de Scarlat Callimachi) înregistrează creșterea populației ca fiind o certitudine în 1792: „adunarea târgului acestuia este acum mai multă”. Dar aceste mărturii cu caracter general nu ajută la înțelegerea etapelor din dezvoltarea orașului. La sfârșitul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
rămas reședință de ținut datorită opoziției episcopului de Huși. Din 1801, a intrat în categoria de „târg boieresc” (aparținea vornicului Șerban Nigel). Aici trăiau: 313 liuzi, între care 32 birnici, 28 negustori „hrisovoliți”, 52 sârbi „hrisoviți”, 50 „străini hrisoviți după hrisov”, dați pentru „trebuința târgului” de domnitorul Scarlat Callimachi (august-octombrie 1806, 1807-1810, 1812-1819), 32 „mocani bejenari” (români din Transnistria) ai vornicului Șerban Nigel, scutiți cu carte de la Vistierie ș.a. De la începutul secolului al XIX-lea, informațiile de natură demografică sunt mai
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
neglijabilă: locul era înconjurat cu dealuri și codri pe de o parte, iar pe de altă parte se afla Prutul, care era o piedică în calea năvălirilor cazacilor și a tătarilor. Cu numele de astăzi, Huși, orașul este menționat în hrisovul scris de Toader diiac în Suceava, la 15 octombrie 1491, păstrat numai în traducerea românească, nu și în originalul slavon. Ștefan cel Mare descrie hotarul cel nou al târgului Vaslui, cu satele și siliștile lui, precizând punctele de reper: „și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
geografico-istoric, pe care domnia conta când emitea documentul. Însă, documentul nu oferă alte informații cu privire la mărimea orașului la acea vreme. Aproximativ în același timp, amintirea personajului numit Husul mai trăia în memoria contemporanilor: fiica sa, Mărina, fiind menționată într-un hrisov din 20 ianuarie 1495. Documentul - o cumpărătură întărită de Ștefan cel Mare - a fost menționat de episcopul Melchisedec (act păstrat între documentele Buzeștilor): „Nastea, nepoata lui Mihăilă Buzea și nepoata ei, Mărina, fata Husului” au vândut lui Neagul Dumia și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cu sfatul nostru și cu boierii noștri am cercetat și am aflat „că această bucată de loc nu a fost de nici o treabă nici domnilor și nici altor sate ce ascultă de ocolul târgului Huși” . Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606), prin hrisovul din <1602-1604>, făcea danie Episcopiei de Huși „satele Plopeni, Căzăeci (Căzăești), Rășăști și siliștile Crețăști și Spărieți ce sânt la țin<u>t<u>l Fălciiului și Căcăcenii la țin<u>t<u>l Lăpușnii și cu mori la Pănoasa
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
domnitorul Vasile Lupu doar a recunoscut-o și a întărit-o, conform dreptului medieval: „a fost drept al nostru ascultător de ocolul Stănileștilor”.) Tot din ocolul domnesc al Hușilor au fost donate bălțile Lăpușna și Lăpușnița de pe Prut, iar prin hrisovul din 27 martie 1640, a dăruit mănăstirii Trei Ierarhi patru fălci de vie de la Huși, situate pe dealul Dric. Peste câțiva ani, în 1646, domnitorul le întărea orășenilor hotarul târgului, care fusese ales și „stâlpit” de însuși Toma Cantacuzino, mare
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și „stâlpit” de însuși Toma Cantacuzino, mare vornic al Țării de Sus. Daniile domnești din ocolul târgului Huși vor continua în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Domnitorul Gheorghe Duca a întărit mănăstirii Sf. Vineri din Iași, prin hrisovul din 8 aprilie 1669, mai multe vii, danii mai vechi ce proveneau de la diverși proprietari, acordând mănăstirii, cu acest prilej, și unele scutiri de dări. Conform ideologiei medievale, Episcopia Hușilor beneficia de numeroase danii domnești și boierești, de numeroase scutiri
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
obligați să lucreze boierescul pe moșiile Episcopiei, „ca și locuitorii satelor”, nu li se dau suficiente locuri de hrană. Prima așezare rurală de pe Drăslăvăț s-a numit Huși sau poate Broșteni, situată în partea de sud-vest a târgului. Într-un hrisov din 22 noiembrie 1629, emis în cancelaria domnească de la Iași, Alexandru Coconul (1629-1630) poruncea lui Ionașcu Cehan, mare pitar, să „hotărnicească” dinspre târgul Huși moșia Broșteni, dăruită Episcopiei Huși de domnii dinainte și de Radu voievod (Radu Mihnea, 1616-1619, 1623-1626
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
tot venitul satului și al bucății de hotar. Un ajutor important a primit Episcopia din partea domnilor Ștefan Petriceicu (1673-1674, 1683-1684), Dumitrașco Cantacuzino (1673, 1674-1675) și Antonie Ruset (1675-1678), care au confirmat daniile făcute anterior, de predecesorii lor, așa cum rezultă din hrisoavele datate: 12 februarie 1673, 31 martie 1674 și 28 decembrie 1675. Se pare că aici, în Broșteni, fusese zidită o biserică, pe locul schitului Vovidenia, căci într-un act din 1681, pe vremea lui Gheorghe Duca, era pomenit un preot
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
foarte greu de stabilit data venirii primilor bulgari în zona noastră. Se poate presupune că primii „grădinari”, „coloniști străini”, „oameni străini”, menționați în documentele din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, pot fi bulgari. De pildă, într-un hrisov din 20 iunie 1667, Alexandru Iliaș poruncea scutirea de biruri (de dajdie) pentru doi grădinari, Gheorghe și Dima, din ținutul Fălciu, „care vor sta la grădinile din hotarul Episcopiei de la Cârligați” . Doi ani mai târziu, Gheorghe Duca împuternicea pe Ioan
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
muncă ieftină pentru domnie, pentru instituțiile ecleziastice și pentru boierime. Statutul lor real era de sclavie, proprietarul (instituție sau persoană fizică) având drept de viață și de moarte până târziu, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Printr-un hrisov, Alexandru Iliaș a donat Episcopiei Hușilor sălașul țiganului domnesc Condrea, cu soția și copiii lui „spre a fi șerbi țigani cu toți urmașii lor”. Într-un alt hrisov domnesc din 8 aprilie 1708, Mihai Racoviță nota situația țiganului Negul care
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
până târziu, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Printr-un hrisov, Alexandru Iliaș a donat Episcopiei Hușilor sălașul țiganului domnesc Condrea, cu soția și copiii lui „spre a fi șerbi țigani cu toți urmașii lor”. Într-un alt hrisov domnesc din 8 aprilie 1708, Mihai Racoviță nota situația țiganului Negul care, reușind să scape din robia tătarilor, a ajuns să slujească pe episcopul Varlaam de la Huși, apoi de bunăvoie s-a considerat rob al mănăstirii Brădicești. În acea perioadă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Coziiaci, Cârligați, Plopeni, Crețești, Hrubeni, n.a.). Ureadnicul era, deci, un înalt funcționar domnesc, numit și vornic de târg. După părerea lui Melchisedec, se ocupa cu instituirea și menținerea ordinii, era un căpitan de târg. Ajutorul ureadnicului era vătămanul, amintit în hrisovul lui Antonie Ruset (1675-1678) din 1676, prin care poruncea: „Diregătoriului și Vătămanului său din siliște din Crețești”. Existența ureadnicilor se constată de timpuriu, fiind legată de curțile domnești din diferite localități. Numiți și vornici de târg, dregători sau namestnici, ureadnicii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
concomitent, căci într-un act din 1653 se folosește forma de plural (vornici): „Scriem domnia mea la vornicii de târg de Huși”. Funcția s-a menținut multă vreme; ea exista încă în secolul al XVIII-lea, așa cum se constată în hrisovul lui Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741, 1747-1748) din 1733, adresat paharnicului al doilea și vornicului de Huși. Pârcălabul (ung. paznic de închisoare; kerkermeister) a fost un alt dregător medieval. Pârcălăbia era o dregătorie administrativă, judecătorească și militară
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
numeroase atribuții, reprezentând pe domn în zona supusă autorității lui. Această dregătorie exista în 1634, căci Vasile Lupu îi întărește pârcălabului Mirăuță Coșescul câteva fălci de vie la Dric, lângă târgul Huși, o vie în satul Costești ș. a. Pe un hrisov din 1673, după vornicul de târg, semna un „Ion Pârcălab”, iar un alt pârcălab este menționat într-un document din 1676, dat în timpul lui Antonie Ruset, pentru scutirea coloniștilor și a Episcopiei. Marele paharnic era o funcție importantă și deținătorul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
funcția de pivnicer în Huși, avea ocini în Vutcani, Drăgușani și Lungani din ținutul Fălciu. Sub ordinele paharnicului mai erau vădrarii, cărora, de pildă, Scarlat Ghica (1757-1758) le poruncea în 1758, să nu lezeze interesele Episcopiei („Poruncim domnia mea prin hrisovul acesta și Vădrarilor de la ținutul Fălciului ca să nu aibă a supăra Sfânta Episcopie pentru vădrărit”). De colectarea dijmei de vin se ocupau vierii domniei, menționați într-un document din 14 februarie 1612, în timpul domniei lui Ștefan al II-lea Tomșa
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
se retrăgeau în pădure, iar alții se așezau în poziție de apărare. Cele mai de preț obiecte erau duse la schitul Brădicești. Tătarii s-au năpustit și asupra acestui lăcaș religios, l-au prădat și au luat multe bunuri și hrisoave vechi ale Episcopiei, care erau depuse acolo spre păstrare. Mai târziu, unii domnitori sau pretendenți la domnie s-au aflat la Huși ori în preajma orașului, în împrejurări tragice. În luptele pentru redobândirea tronului Moldovei, Vasile Lupu a primit ajutor de la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1705-1707), și a fratelui său Dumitrașco, a prădat orașul. După ce turcii și tătarii au prădat Episcopia și au furat odăjdiile, au incendiat târgul Huși. Tătarii nu s-au mulțumit cu atât, ci au prădat și schitul Brădicești, de unde au luat hrisoavele mănăstirii și ale Episcopiei. Episcopul Teofil descrie într-o jalbă aceste fapte și cere domnitorului Grigore al II-lea Ghica să intervină pentru repararea bunurilor deteriorate. În hrisovul din 12 septembrie 1741, domnitorul confirmă nenorocirile care s-au abătut în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mulțumit cu atât, ci au prădat și schitul Brădicești, de unde au luat hrisoavele mănăstirii și ale Episcopiei. Episcopul Teofil descrie într-o jalbă aceste fapte și cere domnitorului Grigore al II-lea Ghica să intervină pentru repararea bunurilor deteriorate. În hrisovul din 12 septembrie 1741, domnitorul confirmă nenorocirile care s-au abătut în aceste locuri. În ciuda incursiunilor militare dintre cele mai diverse (turci, tătari, poloni, ucraineni, cazaci, ruși și chiar suedezi), care se finalizau întotdeauna cu jafuri și pierderi de vieți
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
că populația crescuse suficient de mult pentru a avea nu numai un așezământ statornic, ci chiar o episcopie, care, puternic favorizată de instituția domniei, va deveni una dintre instituțiile spirituale de frunte ale Moldovei. Legătura între constituirea bisericii și acordarea „hrisovului moșiei” târgului de către Ștefan cel Mare a fost făcută de Gheorghe Ghibănescu. Întrucât „hotarul” târgurilor era amintit în documentele anterioare, este vorba acum de continuarea unui proces pe care D. Ciurea îl presupune ca datând din secolul al XIV-lea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Ghibănescu. Întrucât „hotarul” târgurilor era amintit în documentele anterioare, este vorba acum de continuarea unui proces pe care D. Ciurea îl presupune ca datând din secolul al XIV-lea. Protecția acordată Episcopiei de către domnie, în secolele următoare, este dovedită de hrisoavele prin care domnii scuteau satele supuse Episcopiei (care nu făceau parte din ocol) de plata „cheltuielilor târgului”, pe care erau datori să le suporte numai orășenii. Domnii se adresau funcționarilor locali (ureadnicilor, pârcălabilor, șoltuzilor și pârgarilor), în dese rânduri, cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
faptul fusese deja împlinit: patriarhul își exprima bucuria „că s-a mai hirotonit și alt episcop în Moldova”, care, dată fiind încadrarea cronologică, nu putea fi decât cel al Hușilor. Întâiul episcop cunoscut la Huși a fost Ioan, pomenit în hrisovul lui Ieremia Movilă din 15 decembrie 1598, prin care dăruia mănăstirilor Bistrița și Râșca „un iezer ce se numește Cavahul (Cahul), cu toată apa și cu toate gârlele câte intră în ele și ies..., cu tot venitul lui [...] ca să le
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
asupra târgului, episcopul Inochentie a trimis o jalbă domnului Constantin Racoviță, prin care solicita strămutarea autorităților ținutului de la Huși la Fălciu, vechea reședință. Ca urmare a protestelor episcopului, la 20 noiembrie 1757, Constantin Racoviță (1749-1753, 1756-1757) a poruncit, printr-un hrisov, ispravnicilor de ținut și căpitanului de codru: „în târgul Hușiilor, să nu șadă, cum n-au fost volnici să șadă nici mai inainte vreme, ci șederea lor să fie în târgul Fălciului, cum și mai dinainte, că acolo este scaunul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]