1,233 matches
-
se înșeal] și c] „binele” trebuie s] fie analizabil - chiar dac] nu trebuie neap]rât s] fie sinonim cu parafrază care constituie analiza. Cea mai bun] alegere este acea teorie care (potrivit unor interpret]ri) a fost emis] de David Hume. „Binele” nu este definit pe baza simțurilor noastre obișnuite - vedere, miros, auz, pip]it -, ci pe baza simțurilor interne de aprobare și dezaprobare. „Binele” este (aproximativ) ceva ce oricare spectator informat și imparțial ar aprobă (și deci ceva pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
philosophy' și 'On the source of the authority of the state', în Ethics, Religion and Politics (Collected Papers, Vol. 3), (Oxford: Basil Blackwell, 1981). Geach, P.T.: 'Good and Evil', Theories of Ethics, ed. P. Foot (Oxford: Oxford University Press, 1952). Hume, D.: Treatise on Human Nature(1738); ed. L.A. Selby-Bigge (Oxford: Clarendon Press, 1978). Lovibond, S. Realism and Imagination în Ethics (Oxford: Basil Blackwell, 1983). Mackie, J.: Ethics: Inventing Right and Wrong (Harmondsworth: Penguin, 1977). Midgley, M.: Beast and Mân (Ithaca
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Chisholm, R.M.: Brentano and Intrisic Value (Cambridge: Cambridge University Press, 1986). Clark, S.R.L.: 'The lack of gap between fact and value', Proceedings of the Aristotelian Society, Supplementary Volume 54 (1980), 225-40. Geach, P.T.: The Virtues (Cambridge: Cambridge University Press, 1977).. Hume, D.: Moral and Political Philosophy, ed. D.Aiken (New York, Hafner, 1948). Lewis, D.: 'Dispositional theories of value', Proceedings of the Aristotelian Society, Supplementary Volume 63 (1989), 113-137. Midgley, M.: 'On the lack of gap between fact and value', Proceedings of
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
avortul este doar unul dintre exemplele potrivite; același lucru poate fi spus cu privire la oricare alt] problem] moral]. Aceast] idee a fost abordat] de c]tre o mulțime de gânditori, mai ales de c]tre cei cu o viziune empiric]. David Hume a pus punctul pe „i” în 1738, cînd a scris în importantă să lucrare Tratat asupra naturii umane c] morală este o problem] care ține de „sentiment, si nu de rațiune”: Luați orice acțiune care este recunoscut] ca fiind vicioas
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
propriul suflet și o s] g]siți un sentiment de dezaprobare, care o s] se nasc] în voi, fâț] de aceast] acțiune. Aceasta este o realitate; dar ea este obiectul sentimentului și nu al rațiunii. Funcția judec]ții morale, spune Hume, este aceea de a ghida comportamentul: dar rațiunea singur] nu ne va putea îndruma niciodat]. Rațiunea ne informeaz] doar despre natura, consecințele acțiunilor noastre și relațiile logice dintre afirmații. Astfel, rațiunea poate s] îi spun] unei femei c] dac] recurge
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
între în joc - îi pas] dac] f]tul moare? Cât de mult conteaz] pentru ea viață mai ușoar] pe care ar putea s] o aib]? Dac] își imagineaz] situația recurgerii la avort, este ea liniștit] sau îngrozit] la gîndul acesta? Hume concluzioneaz] c], în stadiul final al analizei, „morală este determinat] de sentiment”. Oamenii au preferat aceast] perspectiv] din diferite motive, unele dintre ele bune, altele mai puțin bune. Uneori, oamenii îmbr]țișeaz] subiectivismul etic deoarece îl asociaz] cu o atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
subiectivistul nu este obligat s] spun] c] nimic nu conteaz] sau c] nimic nu este bine sau r]u. Evoluția istoric] a subiectivismului etic ilustreaz] un proces tipic teoriilor filosofice. A început ca o idee simpl] - cu spusele lui David Hume, care afirmă c] morală este mai mult o problem] care ține de simțire decât de rațiune. Dar, datorit] faptului c] au ap]rut obiecții împotriva teoriei, si pentru c] susțin]torii ei au încercat s] r]spund] acestor obiecții, teoria
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
între sentimentele pe care cineva le are înainte „de a chibzui lucrurile” și sentimentele pe care cineva le-ar putea avea dup] aceea. Sentimentele acestea din urm] - cele generate sau susținute de rațiune - reprezint] baza moral] potrivit] pentru judecată moral]. Hume a subliniat deja aceast] idee în lucrarea să Inquiry Concerning the Principles of Morals, unde scria: Dar, pentru a pava drumul spre acest sentiment (unul care st] la baza judec]ții morale) și pentru a oferi un discern]mânt potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
of Chicago Press, 1939). Falk, W.D.: 'Goading and Guiding', în Ought, Reasons and Morality (Ithaca, NY: Cornell University Press, 1986), capitolul 2. Hâre, R.M.: ' „Nothing matters”', în Applications of Moral Philosophy (Berkeley: University of California Press, 1972), capitolul 4. Hume, D.: A Treatise of Human Nature (London: 1740); ed. L.A Selbby - Bigge (Oxford: Clarendon Press, 1978), Book III. -------------: An Inquiry Concerning the Principles of Morals (London: Cadell, 1752). Stevenson, C.L.: Ethics and Language (New Haven: Yale University Press, 1944
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c]ror opinii au fost afectate de aceste tendințe cunosc mari diferențe în rândul lor. Totuși, multi dintre aceștia au scos în relief caracterul și motivarea, măi degrab] decât consecințele și obligațiile. Și-au g]sit inspirația în Aristotel și Hume, mai mult decât în Kant și Sidgwick. Sunt înclinați s] văd] morală „de jos în sus”, ca un fel de practic] social], măi degrab] decât „de sus în jos”, ca o expresie a teoriei. Una dintre cele mai puternice critici
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o alunecare nepermis] de la modul în care se prezint] lucrurile la modul în care ele ar trebui s] se prezinte. Te lovești inevitabil de barieră creat] de este/ar trebui s] fie (vezi capitolul 37, „Naturalismul”). În perioada preevoluționist], David Hume a atras atenția asupra eșecului acestui aspect că strategie general] (1783). Că replic] dat] lui Herbert Spencer, filosoful englez G.E. Moore a ar]țâț c] era necesar] introducerea unor premise suplimentare (cu privire la moral]), pentru a obtine concluzii legate de valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a eticii pune întreb]ri la care și r]spunde. Desigur, r]mân multe aspecte de rezolvat: de exemplu, în ceea ce privește interacțiunea dintre biologie și cultur]; unde ar trebui s] o pozițion]m în rândul marilor gânditori din istoria eticii (David Hume este personalitatea pe care eu o prefer); în leg]tur] cu modul în care cunoștințele despre latura noastr] biologic] ne-ar putea ajuta s] evit]m alegerea unor variante pe termen scurt care indic] pl]cerea, pentru a evita un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1986) Hamilton, W. D.: „The genetical evolution of social behaviour, ÎI”, Journal of Theoretical Biology, 7 (1964a), 1-16 Hamilton, W. D.: „The genetical evolution of social behaviour, ÎI”, Journal of Theoretical Biology, 7 (1964b), 17-32 Hume, D.: Treatise of Human Nature (1783;ed. L.A. Selby-Bigge (Oxford: Clarendon Press, 1978) Huxley, Ț. H.: Evolution and Ethics, ed. J. Huxley (London: Pilot Press, 1947) Kropotkin, Prince: Mutual Aid: A Factor of Evolution (London, Heinemann, 1902) Lieberman, P: The
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Pilot Press, 1947) Kropotkin, Prince: Mutual Aid: A Factor of Evolution (London, Heinemann, 1902) Lieberman, P: The Biology and Evolution of Language (Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1984) Mackie, J.: Ethics: Inventing Right and Wrong (Harmondsworth: Penguin, 1977) Mackie, J.: Hume’s Moral Theory (London: Routledge și Kegan Paul, 1979) Maynard, Smith, J.: „The Evolution of Behaviour”, Scientific American, 239:3 (1978), 176-93 Midgley, M.: Evolution aș Religion: Strânge Hopes and Stranger Fears (London: Methuen, 1985) Moore, G. E.: Principia Ethica
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și analiza operei filozofilor, istoricilor, teologilor, moraliștilor, politicienilor și chiar a unor oameni de știință. Ar fi greu de imaginat, de exemplu, o istorie literară a Angliei în secolul al XVIII-lea fără o prezentare amplă a lui Berkeley și Hume, a episcopului Butler sau a lui Gibbon, a lui Burke și chiar a lui Adam Smith. Prezentarea acestor autori, deși, de obicei, mult mai succintă decât aceea a poeților, dramaturgilor și romancierilor, rareori se mărginește la analiza valorii strict estetice
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
decât aceea a poeților, dramaturgilor și romancierilor, rareori se mărginește la analiza valorii strict estetice a operei lor. In majoritatea cazurilor se fac prezentări superficiale și incompetente ale activității acestor autori în chiar domeniul lor de specialitate. În realitate însă, Hume poate fi judecat corect numai ca filozof, Gibbon numai ca istoric, episcopul Butler numai ca apologet și moralist creștin, iar Adam Smith numai ca moralist și economist. 45 Dar în cele mai multe istorii literare acești gânditori sunt discutați în mod fragmentar
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
aici fără conflicte mari [...] Dar cu toată aparenta sa nepăsare, Moromete nu mai fu văzut stând ceasuri întregi pe prispă sau la drum pe stănoagă. Nu mai fu auzit povestind. Din Moromete cunoscut de ceilalți rămase doar capul lui de humă arsă, făcut odată de Din Vasilescu și care acum privea însingurat de pe polița fierăriei lui Iocan la adunările care încă mai aveau loc în poiană... Lipsite însă de omul lor, aceste adunări aveau să-și piardă și ele curând orice
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
a vântului hrănesc poeții bolnavi care se închină dragostei în genunchi de versuri. Trăiri care se scaldă într un ocean de siluete. Toți suntem trupuri mașinal silite să ne lăsăm modelați în mâinile calde care ne zidesc. Cu mâinile de humă construim universuri din nisip așteptând vântul să semene firmituri albastre de lumină. Cu genele noastre scriem versuri când noaptea ne strânge între lună și vis. Suntem ecoul fin al unor trăiri rigide și adormim zdrobiți iubind tăcut și cald.
Meditație. In: Apogeul by Coguț Ana () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1810]
-
Cyprium” înseamnă metal din Cipru; Homer povestește despre arme făcute din bronz. Mai târziu apar obiecte din artă, cât și diferite vase din bronz. Prin anul 900 î.e.n. se folosesc unele săruri de cupru la zugrăvitul locuințelor scumpe, colorând deci huma și mai târziu varul. În Egipt, între anii 430-322 î.e.n. apar monede de bronz cu compoziția aproximativă 80% cupru și 20% cositor. În Evul mediu exploatarea cuprului se extinde în Boemia, Turnigia, Saxonia, Suedia, iar din secolul al XVIII-lea
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
al treilea an de viață. Toate aceste scurte aspecte, dar esențiale În abordarea lucrului cu copilul surd, au constituit pilonii de care m-am sprijinit sub Îndrumarea domnului profesor Florea, În activitatea mea ulterioară. Aveam să modelăm Împreună “bucatele de humă”, zi de zi, an de an și să ne bucurăm pentru fiecare sunet, pentru fiecare silabă, pentru fiecare cuvânt, rostite de buzele lor timide. Ne-a fost dat sa trăim bucuria primelor cuvinte Înlănțuite, spuse grav, serios, cu suflet de
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
la Platon este fundamentată pe presupunerea că arta imită natura...că arta este pură imitație sau mimesis” în timp ce pentru Bell: „arta nu se află în relație cu reprezentarea, sau dacă apare, este incidentală”. Warburton face referire la portretul din David Hume de Alan Ramsey în care încercarea de a capta ceva din fizionomia distinctivă a marelui filosof este considerată de Bell incidentală operei de artă, pentru că:„în aprecierea portretului nu contează faptul că este reprezentat cineva care a trăit odată, ci
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
marelui filosof este considerată de Bell incidentală operei de artă, pentru că:„în aprecierea portretului nu contează faptul că este reprezentat cineva care a trăit odată, ci faptul că este surprins ceva din apariția, din ivirea omului care a fost David Hume”. Warburton mai subliniază însă că dincolo de ideea remarcabilă a eliberării artei vizuale de aspectele reprezentaționale, ideea rupturii reprezentării de forma semnificantă este o insuficiență a teoriei lui Bell, pentru că: „în unele cazuri, elementul reprezentațional este atât de important pentru pictură
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
personalității umane, la esența și resursele specifice omului. Începând din secolul al XVIII-lea și mai ales în secolele următoare, se dezvoltă o serie de teorii filosofice care prezintă omul ca ființă dominată de afecte și dorințe. Empirismul , prin David Hume afirmă că „rațiunea este și trebuie să fie doar roaba pasiunilor, neputând niciodată pretinde să aibă altă slujbă decât aceea de a le servi și asculta”. Ideea de a raporta libertatea umană la toate categoriile de constrângeri este văzută ca
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
umane, la esența și resursele specifice omului. Începând din secolul al XVIII-lea și mai ales în secolele următoare, se dezvoltă o serie de teorii filosofice care prezintă omul ca o ființă dominată de afecte și dorințe. Empirismul, prin David Hume, afirmă că ” rațiunea este și trebuie să fie doar roaba pasiunilor, neputând niciodată pretinde să aibă altă slujbă decât aceea de a le servi și asculta”. J.J. Rousseau, I. Kant și alți gânditori ai secolului al XVIII-lea considerau că
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
mondiale sub apăsarea a trei dictaturi (regală, militară și proletară), plus o Revoluție neterminată, aș putea începe, cum a încheiat autorul Amintirilor, partea a treia: Ia, am fost și eu, în lumea asta, un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită din satul „de peste Răstoaca-Sabar”, mânat în lume de ambiția mamei de a-și vedea feciorul „domn cu multă carte”, care, însă, n-a ajuns dascăl decât la 30 de ani, când „și-a găsit Bacăul”, unde s-a apucat
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]