1,445 matches
-
năvălit vandalii. Aceștia au provocat mari daune materiale. Ei l-au martirizat pe episcopul Nicaise, care era primul episcop catolic al orașului. Acesta a fost ulterior canonizat. Prin secolul al V-lea, a fost nevoie să se facă față năvălirilor hunilor, conduși de faimosul Attila Î451Ă. Vinurile și goblenurile Având rol de garnizoană strategică, Reims avea și misiunea de a supraveghea drumurile ce duceau spre Italia. Așezat la încrucișări de drumuri - carrefour, în limba franceză - orașul a folosit cu inteligență acest
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
comune - substantive, adjective etc.: "dalmaca (dispărută azi, s-a vorbit pe coasta de răsărit a Adriaticii)" (= dalmata); "Biserica a constituit pentru toate popoarele o pâlghe a puterii în statul feudal" (= pîrghie); "au lăsat populația daco-romană fără apărare în fața goților, vizigoților, hunilor, gepizilor. Aceste neamuri erau normale (călătoresc)" (= nomade). Și etimologiile prezintă un risc mare de alterare a cuvintelor citate ca sursă: "botez (din baptism)", "înger (din duiangelus)" etc. Dramatică e mai cu seamă deformarea numelor proprii: Augus Trebonium Laurean, Kappadacia, Monte
Iarăși despre referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15222_a_16547]
-
și popoarele germanice au fost diferite în Occident față de Orient. În Occident, contactul dintre cele două populații a durat câteva secole, în decursul cărora populațiile germanice s-au romanizat. În Orient, germanicii au stat mai puțin timp, fiind dizlocați de huni. Cel mai mare grup migrator germanic din Dacia, goții, au stat în această regiune relativ puțin, două-trei secole, fiind împinși spre sud de invazia hunilor. Din timpul cât au stat în Dacia, goții au lăsat urme materiale într-o arie
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
germanice s-au romanizat. În Orient, germanicii au stat mai puțin timp, fiind dizlocați de huni. Cel mai mare grup migrator germanic din Dacia, goții, au stat în această regiune relativ puțin, două-trei secole, fiind împinși spre sud de invazia hunilor. Din timpul cât au stat în Dacia, goții au lăsat urme materiale într-o arie cu o romanitate mai puțin intensă (curbura exterioară a Carpaților, unde a fost descoperit și celebrul Tezaur de la Pietroasa). Aici a activat Wulfila, un episcop
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
are toată cuvîntarea asta? zise Odin. E prea marxistă pentru gașca bogaților din corporații și mult prea capitalistă pentru marxiști. — încearcă să facă pe placul tuturor, răspunse Powys. — Și asta nu se poate face decît debitînd platitudini vagi. Semănă cu hunii ăștia - prea inteligent pentru a-și servi propria cauza. — Eu credeam că-i din Languedoc, zise Powys. — Pe măsură ce mă apropii de timpurile noastre periculoase [zise Monboddo oftînd], mă tem că am supărat pe aproape toată lumea prin viziunea mea cinică despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sustractori și de hetere care ne stăpânește acum. Ei, când cineva își dă osteneala a răsfoi istoria acestui pământ, acela e de mai nainte sigur cine va stărui pe el și cari sunt elementele efemere. La 300 goții, la 375 hunii, la 500 gepizii, la 567 longobarzii și avarii, la 700 francii și moravii, la 800 ungurii, la 900 pecenegii, la 1 000 cumanii, apoi tătarii și slavii! Ei, ce s-au ales de toți? Ceea ce se va alege de d.
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Nimeni n-a numit pe acest călugăr trădător sau nebun pentru că constata că starea de nedreptate în Imperiu făcea pe poporul roman să prefere domnia barbarilor. Bizantinul Priscos fu trimis în solie, la anul 448, la Curtea lui Attila, regele hunilor, unde află o sumă de romani. Ce-i spuse unul din ei, spre marea mirare a lui Priscos? Că sub acești barbari oamenii nu sunt pururea șicanați ca în Imperiu, că judecățile sunt drepte, că judecătorii nu sunt venali, că
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
eos esse quam apud nos Romani? Itaque non solum transfugere ab eis ad nos fratres nostri omnino nolunt; sed ut ad eos confugiant, nos relinquunt. ) ["BIZANTINUL PRISCUS... "] 2270 Bizantinul Priscus fu trimis la anul 448 la Curtea lui Attila, regele hunilor, în Ungaria de azi. Prisci excerpta. ["SALVIANUS, PREOT DIN MARSILIA... "] 2270 Salvianus, preot din Marsilia, născut la 390 dintr-o familie galică. Noul Ieremia. Din numeroasele sale uvraje a rămas un tractat, De gubernatione Dei (V, 8), în care spune
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
secolele al III-lea, al VII-lea, al X-lea, al XIIlea, al XIII-lea, al XIV-lea și al XV-lea, dovedind că aceste locuri au fost locuite permanent. După ce peste teritoriul dintre Carpați și Nistru au trecut goții, hunii, slavii, maghiarii, cumanii, în sec. IX - XI au apărut primele structuri politice. Istoricul și geograful Dimitrie Cantemir scrie că înaintea întemeierii Moldovei erau un fel de „republici”, probabil formate din sate răzeșești, care au stat la baza formării statului feudal
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
ei au trecut fluviul deodată cu alte neamuri barbare. Stabiliți în Renania de azi, burgunzii au încercat, în 434, să se extindă spre Belgica, dar au fost înfrânți de către Magister militum Flavius Etius, ce profita din belșug de serviciile mercenarilor huni. Odată pacea încheiată, ei s-au întors la teritoriul lor, dar au fost atacați mișelește de huni, probabil fără autorizarea explicită din partea lui Etius, însă fără îndoială cu consimțământul său. Pe de altă parte, chiar Etius a fost acela care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în 434, să se extindă spre Belgica, dar au fost înfrânți de către Magister militum Flavius Etius, ce profita din belșug de serviciile mercenarilor huni. Odată pacea încheiată, ei s-au întors la teritoriul lor, dar au fost atacați mișelește de huni, probabil fără autorizarea explicită din partea lui Etius, însă fără îndoială cu consimțământul său. Pe de altă parte, chiar Etius a fost acela care i-a salvat de exterminarea completă, dându-le adăpost în Sapaudia, cu pământuri, sclavi și pășuni luate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
populația din zonele în cauză, în schimbul convertirii lor la creștinism îconvertire produsă, de altfel, în varianta arianăă și al angajamentului lor de a guverna, în interesul Ravenei, acea zonă de mare importanță strategică. în anii ce au urmat, în vreme ce puterea hunilor creștea și amenința tot mai vădit linia Rinului, burgunzii stabiliră relații dintre cele mai bune cu populațiile pe care le guvernau și deveniră aliați prețioși ai romanilor, ajungând să joace un rol important în cumplitul război pe care Atila l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vorbind, nu aveau un aer amenințător, dar Audbert știa că în privința lor nu puteai fi sigur de nimic. Totuși, când se apropiară și mai mult, îl recunoscu pe cel care îi conducea și se simți oarecum mai liniștit, căci, printre hunii pe care îi cunoștea, Balamber nu era dintre cei mai răi. își strigă tare câinele și înaintă către cei patru cu un mers iute, dar stăpânit, urmărindu-le atent fiecare mișcare. Ochii i se opriră pentru o clipă la catârul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că vorbele lui pot fi înțelese și altfel, omul se pierdu, tăcu pentru un moment și își mușcă buzele. în sfârșit, reluă el, nu e înțelept... și atât, asta-i tot. Scormonind cu ochii în privirea celui care-i vorbea, hunul surâse cu o expresie batjocoritoare. îi înțelesese perfect stânjeneala, dar nu făcu nimic ca să-l ajute și să ușureze atmosfera: pur și simplu, pentru el era o plăcere să-i vadă pe oamenii aceia mândri zdrobiți sub jugul neamului Hiung-nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ori ați pornit la vânătoare? — Am venit pentru tine, Audbert. La un pas de casă, câinele îi scăpase fetiței și, cu toate că ea îl striga mereu, se repezise, lătrând și mârâind, lângă stăpânul său, care, fără să-și dezlipească privirea de la hun, căuta acum în zadar să-l potolească. Audbert înghiți în sec. — Pentru mine? Și cum aș putea să-ți fiu de folos? într-o clipă, descălecând cu agilitate peste gâtul calului, Balamber fu pe pământ, în fața lui. — înainte de toate, dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sau securi și fiecare își luase cu sine arcul și tolba. Câinele, alarmat, se trase și mai mult înapoi, dezvelindu-și colții; fetița înaintă ca să-l țină, dar tatăl o împinse îndărăt. Străduindu-se să-și ascundă nemulțumirea pentru pretențiile hunului, înclină capul și răspunse imediat, căutând să acopere cu glasul său lătratul câinelui. — Casa mea e totdeauna deschisă pentru tine, dar va trebui să te mulțumești cu ce e: câteva capre, pe care unul dintre fiii mei le-a prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înțelegi... nu te așteptam și... Cât ai clipi, răsucindu-se pe loc, Odolgan îi trase câinelui un picior în coaste, trimițându-l de-a berbeleacul, printre schelălăituri, până în iarba de pe marginea drumului. Copila strigă și fugi să-l ajute, dar hunul o împinse la o parte brutal, trântind-o la pământ, și își apucă securea, cu gândul să-l termine. Fulgerător, Balamber îl înșfăcă de încheietură. — Stai liniștit! îi ordonă tăios, în vreme ce fetița se grăbea să îmbrățișeze animalul. — Răule! Ai vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
băieți: unul de șaisprezece ani, unul de treisprezece, iar cel mai mic nu împlinise încă trei. Cei mai mari mâncară împreună cu el în seara aceea, într-o tăcere mohorâtă, înghițindu-și furia și supraveghindu-i pe furiș pe cei patru huni ce ședeau cu ei în jurul mesei largi, simple, din scânduri masive de stejar îmbinate. Pe când soția țăranului, o burgundă nu peste patruzeci de ani, dar îmbătrânită înainte de vreme de multele nașteri, trebăluia rumenind purcelul deasupra vetrei, oaspeții își treceau vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la prima lună nouă din martie, cum făcuse întotdeauna până acum: un porc de un an, patru ulcioare de grâu și un braț bun de piei de castor; nici fiii săi nu părea să fi avut ceva de împărțit cu hunii. în plus, Balamber se găsea la o distanță bună de câmpul lui. Ultima oară venise prin părțile acelea în urmă cu vreo zece luni, pentru a escorta un trimis al lui Atila către suabii din Munții Pădurea Neagră. Mărimea bagajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
face să se întoarcă acum în acele ținuturi, dar nu-și putea închipui ce ar fi putut dori de la el, altceva decât o cină caldă, un culcuș peste noapte și cel mult compania înghețată a nevestei sale; cu toate acestea, hunul îi spusese el însuși, ceva mai devreme, că popasul său acolo nu era o simplă întâmplare. Știind cât sunt de irascibili și de schimbători oamenii aceia, se abținea să-i întrebe direct și se străduia să se arate o gazdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asta numai până termină de ronțăit ultima pulpă de purcel și o azvârli câinelui, care, în seara aceea, contrar obiceiurilor sale, se ținea la o distanță prudentă de masă. Străpungându-l, cu ochii săi înguști și pătrunzători, pe stăpânul casei, hunul se lăsă pe masă, încrucișând brațele. — Zi-i să mai aducă niște bere, spuse, arătând către nevastă. Avem de vorbit. — Am hidromel, dacă vrei. Nu, porcăria aia o lăsăm pentru voi, ăștilalți. Bere, am spus! Chemată de soțul ei, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îndreptă cu el către ușă. După ce-i văzu pe cei doi afară, Balamber, printr-o privire fugară, vru să-și asigure gazda că, într-adevăr, din cauza neputinței sale, de care era perfect conștient, mai degrabă teama îl stăpânea decât mânia. Hunul turnă bere pentru amândoi. Era încruntat și își luase un aer gânditor. Trase cu ochiul la femeie, care, aparent fără să le dea atenție, se așezase pe un scăunel, lângă foc, și începuse să coasă, cu un ac mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
conducător, știi, e și un bărbat adevărat. în casa lui mare, din Panonia, are câteva zeci de concubine. E trecut de cincizeci de ani, dar se spune că încă e un taur, pe Sfânta Sabie! Și tu? îndrăzni Audbert, în vreme ce hunul ridica din nou paharul de pământ. — Eu, ce? — Ți-ai luat nevastă? Sau ai o concubină? Balamber își încreți fruntea, strângând din buze, se foi puțin pe bancă, pe urmă, cu paharul încă sus, ridică din umeri și răspunse: — Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu pas ușor, Audbert suspină. Cu siguranță, nu pentru nevasta lui își făcea griji; simțea, însă, că Balamber avea să îl vâre în cine știe ce bucluc. Era, oricum, obosit să se joace de-a v-ați ascunselea. îndepărtând paharul pe care hunul i-l umpluse din nou și i-l împinsese în față, spuse cu o nerăbdare prost ascunsă: — Spune-mi ce vrei de la mine, Balamber. S-a făcut târziu și azi mi-am rupt spatele toată ziua pe câmp. Hunul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care hunul i-l umpluse din nou și i-l împinsese în față, spuse cu o nerăbdare prost ascunsă: — Spune-mi ce vrei de la mine, Balamber. S-a făcut târziu și azi mi-am rupt spatele toată ziua pe câmp. Hunul îl bătu vesel cu mâna pe braț. — Bravo! Ești un muncitor grozav. Ah, eu am spus-o întotdeauna, știi, și întotdeauna te-am apărat, chiar și atunci când cineva, la ultima adunare, a avut câte ceva de zis despre tributul tău. Audbert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]