962 matches
-
refuz. Mi-a făcut cu ochiul și-o pasăre zglobie, să-i pictez trilul pe-un șevalet confuz. Eu mă supun, nu sunt un artist cu fițe, dar nu sunt talentată nicidecum la pictat! Mai bine croșetez un poem în ițe, cu rime-ncrucișate pe care l-am gătat! Visul unei nopți de vară Voiam să petrec cu ielele o noapte albă. Dar când m-am prins în hora lor, nu m-au primit, fiindcă, nu am fost invitată! Mi-au spus
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
în sinea lor, nu ar fi luat-o așa în serios. Bărbații sunt ridicol de complicați. Cablul este distracția și tratamentul meu. Pe nu știu ce canal pentru femei, urmăresc, seara târziu, un film despre o americancă plecată în Hawaii să descurce ițele moștenirii lăsate de mama ei și care se îndrăgostește de un tânăr localnic. El e înalt, cu ochi negri impresionanți, cu părul lung și cu un corp superb (vă amintește de cineva, nu?) și o duce pe plajă, îi pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cî voi putea vreodatî sî trâiesc fârî ea. Ceva se schimbase totuși ăn atitudinea ei vizavi de mine: pârea cî o umbrî ăntuneca uneori ănsuși chipul ei strâlucitor, iar cuvintele de dragoste se poticneau și se ămpleticeau căteodatî, ca niște ițe care nu mai pot fi descurcate. Era searî și degustam ca pe un vin bun, ultimul sfert de orî care mî apropia de cea pe care o iubeam. Pregâtisem ăn camera mea confortabilî și tixitî de cârți, cârora Ema, femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mine într-un fel ciudat. Poate că mă plăcea, cine știe? Păcat că nu era pe gustul meu, altfel... Uite, o idee: să m-apuc să-i fac culte lui Cici, așa, numai ca să crape de ciudă Mihaela. Prins în ițele acestui gând, am luat-o agale pe Calea Victoriei. În dreptul Teatrului Național m-a oprit Dolly, cu o explozie de veselie. ― Încotro, Monstrule? Pe unde umbli de nu te mai vezi? ― Mă prepar pentru examene, am mințit-o fără a mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fixate artificial de către „școlile de litere” între diversele formule literare. La Adrian Maniu, „poet și poet român fără tirade”, inspirația tradițională către care s-a orientat după război („Motive destule în icoane, în cruci, în odoare, în cusături în trei ițe, în uitatul olărit românesc”) nu e recuperată tezist, „patriotic”, ci estetizant. Aceeași respingere a imitației superficiale, aceeași voință de înrădăcinare a prozei într-un sol popular original o întîlnim și în articolul despre volumul de schițe al debutantului Ion Călugăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un curs de trigonometrie sau un seminar de geometrie în spațiu. Har domnului, se gândea Victor, că lui Stalin nu-i dăduse prin cap ideea de a-și spune părerile și în domeniul matematicilor, mulțumindu-se numai să descâlcească încurcatele ițe ale lingvisticii! Printre colegii săi de an și de grupă, Victor legă repede cunoștințe și prietenii. Mai mult de jumătate erau bucureșteni ca și el, iar restul de prin toată țara: din Moldova, din Ardeal, din Dobrogea, plus doi bulgari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
panoplia întâmplării, ireal, visător, imemorial... Iar m-am născut din seva unui măr... Iar m-am născut din seva unui măr crescut mai singur, parcă, pe Dunăre și Prut, idei tulburătoare pe frunte și-n răspăr mi se-ncurcau în ițe, în iarbă și în lut, mergeam pe valuri calde, pieream în vreun ciulin, pe grinduri violete mă aruncam nebun, pe suflete răzlețe pictam pâine și vin și zile trecătoare pe frunze de gorun, strigam, printr-o minune, la pietre și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de apă pătrunsă de mister, impudic și sălbatic, de-a pururi și divin... iar m-am născut din seva unui măr crescut mai singur, parcă, pe Dunăre și Prut, idei tulburătoare pe frunte și-n răspăr mi se-ncurcau în ițe, în iarbă și în lut. Lăsați-mă... Lăsați-mă să cânt pe ascuțișul unui gând să mă fac violă, să mă desfoi de vânt să mă arunc în rouă râzând, să-mi ud armoniile, sunetele toate îmbrățișând trupuri firave de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
săptămînile, zise Poștașul — Știam că femeile sînt mai scrupuloase cînd e vorba de sentimente, zise Timișoara, dar nici chiar așa, eu zic că mai e ceva la mijloc, altfel nu s-ar interesa ce mai fac eu sau Milițică. — Vrînd-nevrînd, ițele se încurcă ori aici, ori la salonul de jocuri al Curistului, zise Poștașul. — Circulă zvonuri că și el a intrat în bucluc cu Tușica, că a ajuns să-i facă scene de față cu clientela, că-i tulbură afacerile, zise
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
rînd fiecare bagaj și-l întorcea cu gura-n jos, deșertîndu-l pe parchet, măi să fie, cum ai putut să cari atîta? se mira Părințelul privind la marfa care se împrăștia pe parchet. Cine și-ar fi putut închipui că ițele erau așa de încurcate? Țoale, săpunuri, șampoane, cosmetice, gumă de mestecat, mărunțișuri, își dădea Părințelul ochii peste cap, urmărindu-i mișcările, în timp ce Angelina se mișca mecanic, sorta pachețele, pungulițe, le așeza pe categorii, le contabiliza și le trecea într-un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
scăpare de murdăriile celorlalți. Trebuie doar să nu ne atingă, chiar dacă dispun de noi și suntem privați de libertate și astfel violați. Să închidem ochii până trece furtuna. Iar pofta de viață, pasiunea respirând din toți porii fizici și toate ițele minții trebuie să fie mai mare, încât să ne ferim de orice rău. Conștiința morală eliberându-le. În absurdul vieții, pentru că nimeni nu mai respectă regulile societății, te poți dispera până la a nu mai înțelege. Nu vorbești cu cine trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se contopeau cu vidul. Acesta era pământul desțelenit, materia primă a minții sale. Dacă-l modelau cum trebuie, i-ar putea duce oriunde și-ar dori să meargă. Dacă nu reușeau să-l stăpânească, ar putea rătăci în derivă pe ițele lui până dincolo de ființa lui Vultur-în-Zbor. Cu alte cuvinte, urmau să moară. Pluta se odihnea - sau se împotmolise - pe pământ. Cei doi au pus cu grijă picioarele pe substanța incoloră și informă. Vultur-în-Zbor părea agitat. — Am intrat foarte adânc, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
gătiseră” Dorița și Didița pentru a-l Întâmpina pe Valerică) și niște piciorușe prea mici pentru pantofiorii roșii cu care era Încălțată, erau ceva ce se numea ... Mălina (așa cum scria În actul de naștere), Mălinița (așa cum o alinta Ochenoaia) sau Ița (așa cu o strigau fetele Ochenoaiei), fata Zâniței pe care Vasile (soțul ei) nu o accepta deocamdată. În loc de o lună de zile trecuseră trei și, atunci când mai rămăseseră doar două săptămâni până la Începerea noului an școlar, Mamaia primi o scrisoare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Mă gîndeam la Frank. — Normal. Ești bolnav de grija lui. (Se ridică și Îmi dădu un pahar cu băutură.) Întoarce-te la Londra, Charles. Nu poți să-i dai de cap de unul singur. Te bagi În ditamai Încurcătura de ițe. Toți sîntem Îngrijorați că s-ar putea chiar să-i dăunezi lui Frank la proces. Crede-mă, Estrella de Mar nu-i genul de loc cu care ești tu obișnuit... În dreptul ușii, Îmi strînse mîna - i-am simțit palma moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de ață și de noduri peste care călcau, în bazar, dimineața, credincioși și umale, pândari ai virtuților din Mohamadan, ucenici și bătrâne cu treabă. Beau ceai cu azerii, de îndată ce se încheia rugăciunea, și știau să numească felurile de țesătură: cu ițe nomade - purpurii ca rugina -, cu fire luxoase, Bidjar ori gilimuri aspre, din păr de cămilă. Când voiau să prețăluiască un covor fără preț, îl chemau pe Omar să-l calce. Avea tălpile lungi și scobite ca niște luntre ce călătoreau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se fugăreau motanii. Se auzeau streșinile curgând și prin curți se vedea ultima zăpadă, strânsă grămadă pe lângă pomi, la rădăcini. Aerul mirosea proaspăt și drumurile pline de bălți și noroi se zbiciseră pe margini. Tot orașul era împînzit de o iță de lumină, strălucitoare și veselă. Hoții și-au descheiat paltoanele. Bine era să trăiești! - Parc-am fi conți! zise Nicu-Piele, întinzîndu-se pe pernele de catifea. Gheorghe se uita înapoi la trăsura în care ședea Paraschiv cu Sandu-Mînă-mică. Celălalt rosti, ghicind
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-l împungea. Se zbătea pungașul. Îl împletise cu crăcii ei lungi și-l murseca. N-a mai știut nimic apoi. Pe la trei, când se ridicase luna deasupra Cațaveiului din cerul spulberat, 1-a lăsat răpus între așternuturi. Afară, era o iță de lumină putredă, și vântul împrăștia zăpada din curte. În geamuri se clătina lumina ștearsă a nopții de iarnă. Gagica s-a ridicat într-un cot și 1-a privit. Caramangiul horăia doborât, gol, între perne. S-a uitat afară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
televizor, nu-i așa? Tabitha înghiți în sec. Plină de furie și frustrare, îi dădură lacrimile. —Tabitha, spuse MM, amânând explozia, vrei să vii puțin până afară? Trebuie să discutăm un pic. Cred că pe undeva s-au cam încurcat ițele. Furioasă și supărată, Tabitha o urmă pe MM afară din clădire. Mă întrebam dacă MM o ducea în cimitir pentru mica discuție; ar fi fost jenant de potrivit, deși puțin cam grosolan. Și mă mai întrebam și dacă acel comentariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pentru ceea ce se întâmpla pe scenă. Așa ceva era mult mai ușor de observat și de remediat la pauză. Dar să identifici un cablu care nu mergea, printre scripeți și alte cabluri prinse sus, pe schelă, era la fel de greu ca descurcatul ițelor de care e prinsă o marionetă. Omul din zona de servicii renunțase și se întorcea pe pod, ușurel, de parcă nu s-ar fi aflat la zece metri deasupra pământului, pe o chestie care, practic, nu era decât o bârnă îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vreme cu seria de posibilități, fără să ajungem la vreo concluzie. În lipsa unor certitudini de la care să plecăm, nu puteam face mai mult. Instinctul îmi spunea că vreo două elemente ferme și certe ar fi suficiente ca să începem să descâlcim ițele. Dar până le obțineam, nu făceam decât să alunecăm de colo-colo, incapabili să găsim un punct solid de sprijin în cele ce se petreceau. Într-un fel, înțelegeam ezitările lui Violet în privința mersului la poliție, dacă motivul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se fac și se desfac și cu contribuția noastră. Drumul Lumii, marile destine planetare, constat acum, când am ajuns în pragul Luminării, își răsfrâng musai conspirațiile și prin viețile noastre. Conspirația mondială, după cum urlă unii, ne-a prins definitiv în ițele ei. Un fel valah de a-ți țipa neputințele și încăpățânarea, îndârjită în nebuloasa tradiției, de a nu-ți râni ograda, chiar dacă vezi, îngrozit, că vine vecinul sau drumețul și-ți spune, deschis: „De ce n-o cureți, nu vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
au cu societatea noastră ? Carmen Mușat își încheie un editorial de săptă mîna trecută din Observatorul Cultural astfel : „Se spune că tonul face muzica. În politica autohtonă, tonul îl dau manelele”. Simplă retorică ? Poate, dar nimic nu e întîmplător în ițele socialului. Iată însă că cineva, comentînd articolul pe site-ul ziarului, face un pas mai departe : „Actualii politicieni reprezintă un fel de concretizare a «visului românesc» - de a avea bani repede. Oamenii de rînd se uită de multe ori cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
poliției, este un flăcău tomnatic bântuit de nostalgii. Un mic Gavroche, extrem de simpatic, care-aduce în roman, cu fiecare apariție, o rază de soare, este vânzătorul de ziare Nicu, în vârstă de numai opt ani, personaj-ficelle implicat în descurcarea (și încurcarea) ițelor mărunte ale cărții. El are acces la Bucureștiul sărac, al mahalalelor și al dezmoșteniților soartei, ce nu puteau lipsi din peisaj. În cele din urmă, Viața începe vineri e o carte care poate fi citită sub diferitele ei aspecte (ca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Da, admise bătrânul. Știu. Te cunosc și n-am nici o-ndoială că istețimea ta poate fi de mare folos, dar trebuie să-ți fie foarte clar un lucru: folosește-ți această istețime în lupta contra dușmanilor, nu pentru a trage ițele printre ai tăi. Îl amenință cu degetul. Dacă mai aflu că sări peste cal, o să am grijă personal să fii pedepsit. Promit că n-o să se mai întâmple. —Bine... răspunse Hiro Tavaeárii, care știa că nu mintea. Și vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
am... Am încercat să te găsesc pentru că am nevoie de ajutor. Am nevoie de răspunsuri. Nu știu multe despre viața lui sau ce-a făcut sau de ce, dar am nevoie, simt nevoia să-l cunosc, cred. Trebuie să descâlcesc toate ițele înainte să se sfârșească totul. — Nu ești coerent... Pe cine simți nevoia să cunoști? — Pe Primul Eric Sanderson. Ochii albaștri, calmi mă priviră pătrunzător. — Înțeleg. Asta înseamnă că tu ești, ce? Al Doilea Eric Sanderson? — Da, am spus. Presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]