9,802 matches
-
vechilor greci ci o armonie în mișcare, așa cum are loc în dans. Este de la sine înțeles că "poezie gânditoare" nu însemnează filozofare versificată, ci acea poezie iluminată activă care impulsionează inima, sufletul, spiritul la trăirea transfigurată a vieții. Este viața ideală. Cititorul ales, cel cu vocația trăirii poetice, află acest impuls transfigurator la poeți-gânditori și gânditori-poeți precum filozofii presocratici, Pindar, Platon, Khayyam, Shakespeare, Hölderlin, Nietzsche, Eminescu, Tagore și de sigur și la alți creatori din aceeași familie cu largi deschideri luminătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Dumnezeu, "Spiritul de Greutate", care este împotriva lui Dumnezeu, entitate identificată de Nietzsche cu Ahriman, care ar însemna "ucigaș" (principiul răului la vechii perși). Sufletului dionisiac îi este accesibil tărâmul eternei Lumini și a divinului pur, precum și Adevărurile și Valorile ideale, încă din această viață, prin încântare extatică. Dionisiacul este nevoia de unitate și de depășirea eului, panteismul simpatetic al bucuriei și al suferinței sanctificate, eterna voință de renaștere, de eternă întoarcere. * Așa cum afirmă în autobiografia sa, Ecce homo esența cărții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cuvintele la un sistem al înțelesurilor, iar lumea la un sens superior într-un sistem al cuvintelor căpătând energia unei alte ontogeneze. Astfel, poemul este cuvântul încă nerostit al lui Dumnezeu. Lumea este metafora lui Dumnezeu, poezia este metafora lumii ideale a omului. Dacă lumea este răsfrângerea ontologică a divinității, poemul este reîntemeierea ontologiei, de la punctul lăsat de Creator la un pisc cât mai aproape de potențialitatea sa ideală. Prin justiție poetică Nietzsche a conceput mitul eternei întoarceri, un dar făcut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nerostit al lui Dumnezeu. Lumea este metafora lui Dumnezeu, poezia este metafora lumii ideale a omului. Dacă lumea este răsfrângerea ontologică a divinității, poemul este reîntemeierea ontologiei, de la punctul lăsat de Creator la un pisc cât mai aproape de potențialitatea sa ideală. Prin justiție poetică Nietzsche a conceput mitul eternei întoarceri, un dar făcut de viață celor care au crezut în ea. Poetul causa sui Poetul re-creează lumea, lucrurile ca simbol al său însuși: fiind propriul său creator, el devine o primă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
său însuși: fiind propriul său creator, el devine o primă cauză causa sui. Poetul este cel care se află, metaforizat în tot ce înfăptuiește. A crea ceva inedit devii justițiarul propriei reîntemeieri existențiale. Justiția poetică are drept țel ultim sacralizarea. Ideala creație de artă este un act sacru: o luare în posesiune iluminată a existenței, proiectată cosmic și în răspundere față de esența ei divină. Natura a născut filozofii pentru a-i afla identitatea și pe poeți pentru a-i afla idealitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și a sublimului constituie realele adevăruri ale vieții ale unei vieți superioare. Căci nu este adevărat decât ceea ce te face să vibrezi, să participi, să pătimești la înaltă temperatură spirituală. Poezia este autentică în măsura în care poate deveni o normă de viețuire ideală și o normă de înfăptuire. Poemul eliberarea prin imaginar din diversele forme de condiționare finitudine, zilnic, profan, nesemnificativ, eliberare mergând până la depășirea radicală în inexprimabil. Poezia are o singură definiție: aruncă în minți și inimi cuvântul care purifică și sămânța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vorbit de "cvadratura cercului ca ecuație socială" de asemenea irezolvabilă, figurată printr-un desen: omul prins într-un vârtej, "un baraj cu ecluză", cum a observat distinsul eminescolog George Munteanu. În cele ce urmează, vom încerca să arătăm că arhitectura ideală a unui poem pornește și se dezvoltă de la o cvadratură a cercului. De astă dată, însă, rezolvabilă la modul care definește esența și axiologia poeziei. Un poem are două componente: pe de o parte, ideatica, pe de alta, prozodia, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
căreia se dezvoltă ideea poetică. Ideatica este cercul, universul conceptual al unei poezii, care, trebuie să aibă o desăvârșită logică internă, coerența să fie perfectă precum a unui cerc. Iar prozodia, asemenea pătratului din geometrie, trebuie să rezolva la modul ideal armonia care face perceptibilă ideea poetică: figuri de stil, ritm, măsură, rimă. Amintim de asemenea formele prozodice fixe: sonetul, terțina, rondelul, glossa, catrenul, robaiyatul persan, gazelul, monorima, pentagrama. Și acum apare paradoxul: în condițiile în care cele două componente gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Pindar, Shakespeare, Hölderlin, Eminescu, Tagore. "Intelectul pur nu a produs niciodată ceva inteligent, nici rațiunea ceva rezonabil"; este nevoie de frumsețea spiritului și a inimii de poezie, afirma Hölderlin. Metaforele Lumea este metafora lui Dumnezeu, iar poezia este metafora lumii ideale a omului. Metafora eliberează lucrurile de singurătatea și exclusivitatea sensului, dându-le sensuri noi, care nu mai sunt impuse de uzajul comun, ci sunt cele ale poetului. Este un prim mod de a ne asuma lumea din jur în viziunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din jur în viziunea noastră, în modelul nostru de a vedea și viețui lucrurile: "Donner un sens plus pur aux mots de la tribu" scria Mallarmé. Metafora vie este actul imaginației prin care transpunem ființa reală, viața, lucrurile într-o icoană ideală. Este un act de iubire. Nu ne putem apropia de celălalt, nu ne putem bucura deplin de viață lumii decât prin această transpunere care constituie însuși modul nostru de a fi și acționa. Mitul Mitul constituie o modalitate demiurgică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
iraționalitate dilată sacrificiul de bunăvoie. Mă întreb iar: de bună voie, ori este destinul, imperativul fatal izvorând din conștiința finitudinii? Poate nici nu mai este sacrificiu, ci dorința egoistă de a împlini visul propriei fericiri. Însă, când scopul este existența ideală, mai poate fi vorba de egoism? Ai urmărit, cu discreție, desigur, o pereche de îndrăgostiți. Vreau să zic, o iubire, nu un flirt... Cei doi se privesc astfel de parcă s-ar mai fi văzut cândva, se ascultă cu o încântare
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
noi principala cauză a eșecului o reprezintă incompetența antreprenorială. Mulți întreprinzători nu au pur și simplu calitățile necesare derulării unei afaceri. Ei fac greșeli majore pe care un întreprinzător experimentat, bine pregătit le sesizează ușor și le evită. În mod ideal, întreprinzătorul potențial trebuie să aibă deprinderi în domeniul producției, financiar, aprovizionare și vânzări. Lipsa deprinderilor în aceste domenii critice poate duce la eșec. b. Controlul financiar. Pentru ca întreprinzătorul să aibă succes, el trebuie să instituie un control financiar adecvat și
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
o zi uimirea secolelor. Nu este, prin urmare, filosofia, după don Fulgencio, mai mult decât o combinație dusă la ultimele extreme. Muncă herculeană, genială, bazată pe a da, cum el a dat, cu cele patru idei mame, două de ordin ideal și două de real, idei care sunt, cele de ordin real: moartea și viața; iar cele de ordin ideal: dreptul și obligația, idei nu metafizice și abstracte, ca și categoriile aristotelice sau kantiene, ci pline de conținut potențial. Pornind de la
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ultimele extreme. Muncă herculeană, genială, bazată pe a da, cum el a dat, cu cele patru idei mame, două de ordin ideal și două de real, idei care sunt, cele de ordin real: moartea și viața; iar cele de ordin ideal: dreptul și obligația, idei nu metafizice și abstracte, ca și categoriile aristotelice sau kantiene, ci pline de conținut potențial. Pornind de la ele, combinându-le în toate felurile posibile, în coordonări binare în primul rând, apoi ternare, cuaternare mai apoi și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
prin care a trecut specia, procesul ontogenetic reproduce filogeneticul, este primul infuzoriu, abia apoi mamifer inferior după... Umanitatea a trecut prin fetișism; trece prin fiecare om. Eu mă însărcinez să-l scot mai înainte din această stare, transformând în potențe ideale actualele sale fetișuri. Vorbește-i deBau-bau, că deja vei vedea în ce se schimbă acest Bau-bau la final... Se întoarce Marina să se supună somnului, cu logica sa somnolentă. Mai mult decât de influența mamei, Avito se teme de cea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
prin ochii tăi... Dacă îți convine acest tip de client al concurenței atunci e ok. Vezi cum ai putea să-l atragi (speculând minusurile concurenței), iar dacă nu îți convine acest tip de client fă-ți o schiță cu clientul ideal dorit de tine și vezi dacă acesta există și cum ai putea să-l atragi. Dacă îți găsești clientul dorit pliază-te pe dorințele clientului existent. Ce e un client? De regulă, este o persoană care cumpără ceva de la tine
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
și programul magazinului. Mai știm și că la concurență vor găsi o ofertă de produse de un anumit fel, o anumită politică de preț și programul x. Facem o analiză și observăm ce segment de vârstă, ce venit ar fi ideal să aibă clienții noștri, marcăm atât în alcătuirea sortimentului de marfă, cât și în campania publicitară către acest segment. De exemplu, ne interesează femeile cu vârsta cuprinsă între 20-40 ani și cu un venit de peste 700 Ron lunar. În acest
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
genurile retorice. Mul?i dintre ace?tia au ap? rut mai Întâi În poezie ?i apoi au fost asimilă?i de retoric?. Astfel, din topica poetic? face parte „frumuse?ea naturii În cel mai larg sens al cuvântului deci peisajul ideal cu decorul ??u tipic", dar ?i „locurile ?i vremurile ideale": elizeul, paradisul terestru, vârsta de aur, al? turi de „puteri ale vie?îi": prietenia, dragostea, caducitatea" teme care, prin faptul c? se refer? la raporturi primordiale ale existen?ei, sunt
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mai Întâi În poezie ?i apoi au fost asimilă?i de retoric?. Astfel, din topica poetic? face parte „frumuse?ea naturii În cel mai larg sens al cuvântului deci peisajul ideal cu decorul ??u tipic", dar ?i „locurile ?i vremurile ideale": elizeul, paradisul terestru, vârsta de aur, al? turi de „puteri ale vie?îi": prietenia, dragostea, caducitatea" teme care, prin faptul c? se refer? la raporturi primordiale ale existen?ei, sunt atemporale. Inc? din Antichitatea târzie Încep s? apar? noi „topoi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
căror stagiu "dramatic" (literar) conveniserăm că s-a încheiat. Nu și pentru teatrul lui Horia Gârbea. Înțelegem că destinul lor nu se împlinise, iar comediantul nouăzecist se învoiește să le tragă la un liman. Le grupează apoi "pe echipe" fictive ideale, asigurîndu-le astfel un confort consolator. Așa se întîmplă cu Nora, intrată în familia Unchiului Vania, a cărui nepoată este. Un pescăruș (Pescărușul din livada de vișini), dar și un furtunar apar în livada lui Vania o dată ce ape misterioase, din pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
iar el a fost impresionat astfel de faptul că ea nu avea chiloți și că un asemenea cadou nu Îi mai fusese dat de mult, să fie lăsat să creadă că el e stăpân peste poarta de trecere În lumea ideală, așa cum o concepea el. — Uite, a zis după câteva minute, trăgându-și fer moarul la pantaloni, uite, Îți dau doi pui zdraveni, de la Avicola, două kile fiecare. M-ai făcut fericit... Și numai mama știe cât sunt eu de nefericit
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Ești cam rândunică, Ionela... Dacă aș ști cum să te ajut, aș ști să fiu bărbat, aș ști să iubesc, aș ști să te iubesc... Dar tu ai cuvintele, Vasile, nu-ți dai seama? Cuvintele. Ai arma perfectă, ai medicamentul ideal. — Te Înșeli, Ionela. Eu nu exist, ca și cuvintele, și ce nu există nu te poate ajuta. Dar termină odată cu prostia asta! a strigat ea. Termină! Altfel te dau afară. Vasile a tăcut și s-a ghemuit, și-a luat
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de netrecut Împotriva panicii, care pe oricare altul l-ar fi cuprins; Îl proteja, credea el, de toate consecințele, făcea să germineze În el ispita de a-și asuma În fine actele, fie ce-o fi. Nepăsarea, Într-o lume ideală, este divină, Vasile. Dar nu trăim noi evul unei epoci ideale acum? — La urma urmei, poate că așa voi ajunge celebru , zâmbi el amar și se ridică să aprindă lumina. O aprinse, apoi se așeză la biroul lui prăpădit și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cuprins; Îl proteja, credea el, de toate consecințele, făcea să germineze În el ispita de a-și asuma În fine actele, fie ce-o fi. Nepăsarea, Într-o lume ideală, este divină, Vasile. Dar nu trăim noi evul unei epoci ideale acum? — La urma urmei, poate că așa voi ajunge celebru , zâmbi el amar și se ridică să aprindă lumina. O aprinse, apoi se așeză la biroul lui prăpădit și vechi, deschise caietul În care Își nota gândurile și Începu să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
10, 4), dar în același timp “eliberatorul celor de sub lege.” (Rom. 8, 2). În concluzie, într-o societate în care ar fi respectate poruncile din Decalog, autoritățile statului nu și-ar mai justifica existența. Aceasta este, din păcate, o societate ideală, un deziderat spre care speră cei cinstiți, cu frică și dragoste de Dumnezeu. Notă: Toate referirile sunt făcute la Codul Penal al României (Legea nr. 286/2009), publicat în Monitorul Oficial, partea I nr. 510 din 24/07/2009, care
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]