1,611 matches
-
Hermann Nohl a asociat încă din 1908 arta naturalistă (realismul) cu pozitivismul. Celelate asocieri operate de Nohl în Die Weltanschauung der Malerei (retipărită ulterior sub titlul Stil und Weltanschauung) sunt următoarele: arta Renașterii cu idealismul obiectiv, iar arta bizantină cu idealismul libertății (cf. Tudor Vianu, Opere, vol. 13, pp. 388-396). 70 L. Blaga, Fețele unui veac, p. 162. 71 Ibid., p. 165. 72 Ibid., pp. 161-162. În acest sens amintim citatul ales de Dilthey drept moto pentru " Prima carte introductivă" din
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ei, a continuat să se vădească până acum mai măreață și mai bogată decât s-au priceput s-o înfățișeze, cu maxime eforturi, fantezia mitică și speculația metafizică." Subliniind că "o întreagă lume desparte imaginea romantică asupra cercetării naturii a idealismului german de acea conștiință de sine a științei exacte" ce se va manifesta o dată cu Helmholtz, Mircea Flonta precizează că pentru acesta din urmă prioritatea cunoașterii obiective a naturii este reprezentată de "renunțarea la puncte de vedere a priori" și de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care "universalul obiectiv este introdus în știință"59. (Argumente în favoarea acestor afirmații vom aduce către sfârșitul acestui capitol, unde vom întreprinde o analiză comparativă între Hegel și Dilthey.) Reprezentanții școlii istorice continuă Schnädelbach "au ei înșiși premise foarte apropiate de idealismul absolut al lui Hegel"60: istoria presupune deopotrivă un subiect cunoscător și niște fapte istorice obiective; ea conține o facticitate "căreia i se atribuie valoare, semnificație și caracter normativ", pornindu-se de la supoziția că există o unitate a istoriei 61
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
se întâmplă în cazul lui Dilthey. Totuși, experiența scientistă pe care o face istoriografia continuă să vadă în "orice atitudine interpretativă, valorizantă și sistematizantă" în raport cu faptele singulare "un adaos pur subiectiv". Această experiență nu exclude însă funcția modelatoare pe care idealismul o are, până și în secolul nostru, pentru conștiința istoricului, dar numai pentru "conștiința lui personală, nu și profesională"68. Această distincție, importantă și lămuritoare în plan teoretic, ni se pare practic inoperantă, de vreme ce aici avem de-a face totuși
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
propunând o perspectivă cauzală, mecanică. Ei concep lumea comentează Tudor Vianu "cel mult ca o succesiune de senzații"; "liberul arbitru este pus la îndoială"180, iar valorile și scopurile superioare sunt scoase din discuție. Cel de-al doilea tip este idealismul obiectiv sau panteismul, reprezentat de Heraclit, Parmenides, stoici, Bruno, Spinoza, Leibniz, Goethe, Schelling, Schleiermacher, Schopenhauer și Hegel. Aici predomină afectivitatea, totul fiind privit "din perspectiva valorii lucrurilor, a valorii vieții, a semnificației și sensului lumii". Realitatea este concepută ca "desfășurare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Schleiermacher, Schopenhauer și Hegel. Aici predomină afectivitatea, totul fiind privit "din perspectiva valorii lucrurilor, a valorii vieții, a semnificației și sensului lumii". Realitatea este concepută ca "desfășurare a unei corelații sufletești ce acționează conștient sau inconștient"181. Acest tip de idealism "afirmă armonia universală", străbătută de un "<<logos>> superior sau de un principiu", dar așa cum sesizează tot Vianu, nu întîlnim "două planuri deosebite, ca în idealismul libertății" unde există pe de o parte lumea, iar pe de alta creatorul ei -, ci
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ca "desfășurare a unei corelații sufletești ce acționează conștient sau inconștient"181. Acest tip de idealism "afirmă armonia universală", străbătută de un "<<logos>> superior sau de un principiu", dar așa cum sesizează tot Vianu, nu întîlnim "două planuri deosebite, ca în idealismul libertății" unde există pe de o parte lumea, iar pe de alta creatorul ei -, ci unul singur, armonizat de acel principiu superior 182, pentru că, socotește Dilthey, fenomenele au în ele ceva imanent și răspund "cauzalității teleologice din conștiință"183. Ultimul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
parte lumea, iar pe de alta creatorul ei -, ci unul singur, armonizat de acel principiu superior 182, pentru că, socotește Dilthey, fenomenele au în ele ceva imanent și răspund "cauzalității teleologice din conștiință"183. Ultimul tip de viziune asupra lumii este idealismul libertății, reprezentat de Anaxagoras, Socrate, Platon, Cicero, speculația creștină, Kant, Fichte, Maine de Biran și Carlyle. Cum aici prevalează voința, este proclamată "independența sau transcendența spiritului în raport cu natura"184. Pentru idealismul libertății, "lumea întreagă este produsul unei forțe personale sau
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
conștiință"183. Ultimul tip de viziune asupra lumii este idealismul libertății, reprezentat de Anaxagoras, Socrate, Platon, Cicero, speculația creștină, Kant, Fichte, Maine de Biran și Carlyle. Cum aici prevalează voința, este proclamată "independența sau transcendența spiritului în raport cu natura"184. Pentru idealismul libertății, "lumea întreagă este produsul unei forțe personale sau abstracte care transcende acestă lume, fie că această forță se numește Dumnezeu sau, cum se numea la stoicii antichității, rațiune universală, logosul divin". Într-o astfel de Weltanschauung comentează același Vianu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lume, fie că această forță se numește Dumnezeu sau, cum se numea la stoicii antichității, rațiune universală, logosul divin". Într-o astfel de Weltanschauung comentează același Vianu -, "lumea este dublată prin creatorul ei, care o depășește". Pe de altă parte, idealismul libertății "afirmă libertatea voinței omenești și dă vieții un scop moral"185. h) "Unitățile" filozofiei și unitatea ei Unitatea conceptuală a acestor paradigme este asigurată de legătura pe care fiecare dintre tipurile de Weltanschauungen o stabilește între "cunoașterea lumii, respectarea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pare să nu opteze pentru nici unul dintre ele. Numai că, afirmând la un moment dat că "doar din punctul de vedere al panteismului este posibilă o interpretare a lumii care să-i epuizeze complet semnificația", el se arată atașat de idealismul obiectiv.212 O asemenea inadvertență credem că poate fi explicată prin afinitatea lui structurală cu acest tip panteist de Weltanschauungen, singurul capabil să-l apropie de perspectiva holistă pe care o promovează Dilthey, căci iată cum caracterizează Erich Rothacker idealismul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
idealismul obiectiv.212 O asemenea inadvertență credem că poate fi explicată prin afinitatea lui structurală cu acest tip panteist de Weltanschauungen, singurul capabil să-l apropie de perspectiva holistă pe care o promovează Dilthey, căci iată cum caracterizează Erich Rothacker idealismul obiectiv: "Cu tonalitatea lui panteistă, idealismul obiectiv presupune, de regulă, un devotament estetico-contemplativ față de totalitățile vii ale spiritului, față de relația organică dintre idee și realitate, dintre obligație morală și existență, dintre unitate și diversitate; individualitatea și viața sunt înconjurate aici
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
credem că poate fi explicată prin afinitatea lui structurală cu acest tip panteist de Weltanschauungen, singurul capabil să-l apropie de perspectiva holistă pe care o promovează Dilthey, căci iată cum caracterizează Erich Rothacker idealismul obiectiv: "Cu tonalitatea lui panteistă, idealismul obiectiv presupune, de regulă, un devotament estetico-contemplativ față de totalitățile vii ale spiritului, față de relația organică dintre idee și realitate, dintre obligație morală și existență, dintre unitate și diversitate; individualitatea și viața sunt înconjurate aici cu grijă și afecțiune."213 (Vezi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
relația organică dintre idee și realitate, dintre obligație morală și existență, dintre unitate și diversitate; individualitatea și viața sunt înconjurate aici cu grijă și afecțiune."213 (Vezi și II, 2Bg, unde redăm caracterizarea pe care Dilthey însuși i-o face idealismului obiectiv.) ) Supraistorismul ca istorism Am arătat că supraistorismul hegelian, bazat pe ideea progresului în cunoașterea absolutului, promovează o continuitate a conținuturilor prin trecerea de la o paradigmă la alta, astfel încât succesiunea epocilor istorice și a creațiilor individuale apare ca având un
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
p. 353). 54 Imm. Kant, Prolegomena..., p. 52. 55 M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 353. 56 V. Tonoiu, op. cit., p. 172. 57 M. Riedel, op. cit., p. 130. 58 Ibid., p. 129. 59 H. Schnädelbach, Philosophie in Deutschland..., p. 66. 60 Idealismul absolut al lui Hegel este caracterizat de Schnädelbach prin trei trăsături: el susține "1) unitatea dintre existență și gândire în absolut; 2) unitatea Adevărului, Binelui și Frumosului în absolut și 3) știința despre absolut ca sistem filozofic" (ibid., p. 18
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
der Geisteswissenschaft apud E. Spranger, Der Sinn..., p. 4. Aici, Rothacker înfățișează "orientările de bază ale metodelor folosite în științele spiritului ca pe niște emanații ale celor trei tipuri de Weltanschauung stabilite de Dilthey". Celelalte două tipuri sunt caracterizate astfel: "idealismul dualist" ("idealismul libertății" la Dilthey) "are drept urmare raportarea fenomenelor spirituale la ceva necondiționat, fie că acesta este numit idee sau valoare, ori normă sau Dumnezeu", în timp ce naturalismul sau pozitivismul "rămâne la ceea ce este deja oferit efectiv experienței și încearcă să
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
apud E. Spranger, Der Sinn..., p. 4. Aici, Rothacker înfățișează "orientările de bază ale metodelor folosite în științele spiritului ca pe niște emanații ale celor trei tipuri de Weltanschauung stabilite de Dilthey". Celelalte două tipuri sunt caracterizate astfel: "idealismul dualist" ("idealismul libertății" la Dilthey) "are drept urmare raportarea fenomenelor spirituale la ceva necondiționat, fie că acesta este numit idee sau valoare, ori normă sau Dumnezeu", în timp ce naturalismul sau pozitivismul "rămâne la ceea ce este deja oferit efectiv experienței și încearcă să explice aceste
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
el n-o recunoaște în mod explicit. Așa cum am mai arătat (vezi II, 2Bg), tocmai predominanța uneia sau alteia dintre "cele trei facultăți principale" ale naturii umane (intelectul, sentimentul și voința) stă la baza diferențierii între materialism (pozitivism sau naturalism), idealismul obiectiv (panteism) și, respectiv, idealismul libertății 113, oricâte semne de îndoială ar ridica într-un caz sau altul aceste corespondențe, după cum recunoaște și Dilthey atunci când se referă la dificultatea unei asemenea tipologizări în condițiile uriașei diversități a sistemelor filozofice 114
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mod explicit. Așa cum am mai arătat (vezi II, 2Bg), tocmai predominanța uneia sau alteia dintre "cele trei facultăți principale" ale naturii umane (intelectul, sentimentul și voința) stă la baza diferențierii între materialism (pozitivism sau naturalism), idealismul obiectiv (panteism) și, respectiv, idealismul libertății 113, oricâte semne de îndoială ar ridica într-un caz sau altul aceste corespondențe, după cum recunoaște și Dilthey atunci când se referă la dificultatea unei asemenea tipologizări în condițiile uriașei diversități a sistemelor filozofice 114. Putem observa cu ușurință că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
viziunilor despre lume apare și în Weltanschauung des Menschen seit Renaissance und Reformation, unde Dilthey identifică Evul mediu cu perioada teologică, Renașterea cu cea artistică, iar epoca modernă cu cea științifică. 113 Materialismul este determinat de "atitudinea conceptuală" (auffassendes Verhalten), idealismul obiectiv de "atitudinea vieții sufletești" (Verhaltungsweise des Gefühlslebens), iar idealismul libertății de "atitudinea voinței" (Willensverhalten), precizează Dilthey în Das Wesen... (p. 59). Cf. în acest sens și A. Dumitriu, Istoria logicii, p. 790. 114 W. Dilthey, Das Wesen..., p. 58
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Renaissance und Reformation, unde Dilthey identifică Evul mediu cu perioada teologică, Renașterea cu cea artistică, iar epoca modernă cu cea științifică. 113 Materialismul este determinat de "atitudinea conceptuală" (auffassendes Verhalten), idealismul obiectiv de "atitudinea vieții sufletești" (Verhaltungsweise des Gefühlslebens), iar idealismul libertății de "atitudinea voinței" (Willensverhalten), precizează Dilthey în Das Wesen... (p. 59). Cf. în acest sens și A. Dumitriu, Istoria logicii, p. 790. 114 W. Dilthey, Das Wesen..., p. 58. 115 H. Schnädelbach observă că "pentru a aplica modelul său
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cea mai erudită carte din critica românească. El încearcă să facă o "traducere" filosofică a simbolurilor. În Filozofia teoretică și în Teme romantice apar observații fundamentale: sideromania și somnia lui Eminescu, borealismul, naturismul, mizantropia, obsesia genezei, stingerea universului, pesimism afectiv, idealism transcendental, naturism cu elanuri dionisiace, ocultism, geocentrism, magie, teoria îngerilor, metempsihoză. G. Călinescu a ajuns la aceste judecăți, după ce a constatat în opera eminesciană influențe din lucrările lui Schopenhauer, Fichte, Hegel, Hartman. La conceptele de mai sus mai adăugăm: neptunismul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
monolog interior. Spre final, un narator impersonal anunță moartea bătrânului, care în ultimele clipe avusese tăria să afirme: " Domnule, eu totodeauna am dus o viață independentă". Timpul social se intersectează cu timpul individual și în aceste coordonate se consumă drama idealismului moral țărănesc. Acum "Moromeții" stau sub "un clopot cosmic și drumurile mari ale istoriei trec prin ograda lor" (E. Simion). În volumul al doilea, se relatează evenimente la care participă Niculae Moromete. Marin Preda are vocație narativă, reprezintă epicul pur
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ridică precum o barieră împotriva operei scriitorului. Pentru reprezentanții acestei clase sociale, literatura nu trebuie să fie o oglindă deformatoare a societății, ci trebuie să prezinte doar aspectele pozitive ale vieții. De aceea, literatura lui Caragiale se opune optimismului și idealismului micii burghezii. Comediile intrate în repertoriul Teatrului Național nu au avut un succes răsunător. Cea mai populară dintre ele, O scrisoare pierdută, are o sută de reprezentații în treizeci și doi de ani (1884 1914). D-ale Carnavalului este fluierată
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
suferință, căci suferința, știți, e condiția esențială a dezvoltării morale", spunea același istoric, convins de rostul ei soteriologic. Ce le putea spune comilitonilor din exil decât să aștepte "ziua preursită, ziua mântuirii", adică momentul prielnic revoluției? Nu bănuia însă, în idealismul său, că nici o revoluție nu e definitivă, că în istorie totul se poate pierde și recâștiga. La finele secolului trecut, când revoluția împlinise deja un secol în Franța, Ernest Renan știa perfect acest lucru, de vreme ce definea orice națiune ca "un
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]