1,300 matches
-
textului erotic brumarian. Indiferent de retorica și atitudinea dominantă (de la ingenuitatea reală sau jucată la nerușinarea fără perdea, de la misticismul cel mai profund la concupiscența cea mai vulgară), bărbatul este un adorator desăvârșit, neclintit de nicio revelație întoarsă. Baladele și idilele, rondelurile, sonetele și cântecele naive ale lui Brumaru nu devin niciodată madrigaluri răsturnate. Dimpotrivă: ceea ce funcționează, în cazul adoratorului perpetuu deghizat uneori în faun este un fel de cristalizare stendhaliană, asumată pe deplin, ba chiar împinsă până aproape de ceea ce am
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
respectă convenția stanței, fiind alcătuite de regulă dintr-o strofă de paisprezece versuri sau două catrene plus o sextină, supuse totuși normei rimei) sunt ocazionale și surprind latura ironică, dar comprehensivă a autorului acestui gen de "șarje" în fond afectuoase. Idilă tomnatică este un exemplu emblematic în acest sens, dar și pentru că surprinde maniera specifică de lucru a lui Dumitru Spătaru: scriitorul obține acum cel mai potrivit material amestecând în pasta câte unui episod cotidian (ce nu îi poate stârni decât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întărit mitul popular leopardian, care, în ciuda scepticismului elitelor, se conturase treptat, pornind de la exaltarea patriotică plină de sinceritate din primele versuri. Datorită intervenției cunoscutului istoric al literaturii italiene și grație reevaluării progresive a întregii creații în versuri, în special a idilelor, până la finele veacului al XIX-lea opiniile criticilor literări alunecaseră pe nesimțite spre un versant pozitiv și ajunseseră să dubleze aprecierea generală a publicului. De Sanctis amintește cum unii studenți din vremurile sale vizitau emoționați mormântul scriitorului de la Pozzuoli și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a conturat la vremea respectivă întâi prin succesul de public, apoi prin aprecierea literaților, la început datorită componenței patriotice a poeziei sale (din Italiei, La Monumentul lui Dante, La nunta surorii Paolina sau Către Angelo Mai), iar mai tarziu grație idilelor. În ciuda admirației trezite de primele compoziții cu tematică civică, unii cercetători, printre care Renzo Negri ce pornește și de la opiniile lui Benedetto Croce despre Leopardi consideră, în opinia noastră în mod justificat, că nu lor li se datoreză puternică înrâurire
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ci numai să îl integreze într-o tipologie la modă.41 Aceea care l-a consacrat și care a dat naștere emulației de durată, cea care a generat odată cu trecerea timpului un veritabil fenomen literar și cultural, a fost poezia idilelor care închide în fiecare vers singurătatea și durerea omului în relația cu natura. Prin lipsa lor de sentimentalism dulceag, aceste versuri le vorbeau generațiilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea dintr-un unghi cu totul diferit de cel din care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
metamorfoze. În perioada amintită, cel mai de seamă dintre aceștia a fost Benedetto Croce (1866-1952), ale cărui opinii despre Leopardi oscilau între un pol pozitiv și unul negativ 59. Pe de o parte, el fixă definitiv în conștiința comună valoariea idilelor scrise de Leopardi, însă, pe de altă parte, atrăgea atenția asupra unor fragmente lirice mai puțin valoroase. În esență clasifică opera lui pe baza dihotomiei poetic versus nepoetic. În prima categorie includea cu precădere idilele, accentuând valoarea compozițiilor în care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
definitiv în conștiința comună valoariea idilelor scrise de Leopardi, însă, pe de altă parte, atrăgea atenția asupra unor fragmente lirice mai puțin valoroase. În esență clasifică opera lui pe baza dihotomiei poetic versus nepoetic. În prima categorie includea cu precădere idilele, accentuând valoarea compozițiilor în care amintirea filtrează trăirile și imaginile. În cea de a doua încadra expresiile pesimismului atât de caracteristic scriitorului nostru, nuanțând suferințele fizice și psihice împotriva cărora acesta se vedea obligat să lupte zi de zi.60
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
încadra expresiile pesimismului atât de caracteristic scriitorului nostru, nuanțând suferințele fizice și psihice împotriva cărora acesta se vedea obligat să lupte zi de zi.60 Croce a minimizat importanța canturilor cu tematică civică și, de altfel, a tuturor compozițiilor, cu excepția idilelor, calificându-le drept oratorie și reținând din acestea doar câteva fragmente demne de admirație. Cele din urmă sunt puse în valoare de versurile slabe care le preced sau care le urmează. Cât despre proza leopardiană și despre cugetări, despre Micile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dintre cele mai importante pagini din istoria traducerii. Cu privire la tălmăcirile lui Leopardi din antici se constată că cele din limba greacă sunt ulterioare celor din latină: în anul 1815 a scris Batrahomiomahia pseudohomerică (cu variantele succesive din 1821, respectiv 1826), Idilele lui Moschos și alte versuri străvechi pe care autorul nostru le-a inclus în Studiu despre erorile populare ale anticilor.424 Probabil că deja cu un an înainte publicase un opuscul cu mici fragmente traduse din greacă, similare celor compuse
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
conchide studiul pe care l-a dedicat influenței foscoliene asupra operei lui Leopardi, declarând ascendentă de netăgăduit a Cînturilor în opera poetului din Zante, îndeosebi în Ultimele scrisori, operă a cărei prezenta se face simțită la tot pasul în universul idilelor leopardiene.450 Sicilianul s-a inspirat din traducerile lui Foscolo mai mult decat din operele sale originale.451 Tălmăcitor al lui Homer, dar și al lui Safo (din opera căreia a ales două ode și un fragment) poetul din Zante
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
5. Concluzii Spre sfârșitul secolului al XIX-lea și în primele decenii ale secolului al XX-lea, poezia lui Giacomo Leopardi, ce atrăsese atenția publicului larg prin fervoarea civică din primele canturi, apoi prin rafinamentul clasic și tematica romantică a idilelor ce au urmat generase și continuă să genereze deopotrivă critici și epigonism, arătând că versurile acestui scriitor aveau datele necesare pentru a dialogă cu orientările literare noi din peninsulă italica și nu puține au fost cele din perioadele amintite, de la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Patrum Graecorum Commentarii de vită et scriptis rhetorum quorundam qui secundo post Christum saeculo vel primo declinante vixerunt. 418 În anul 1815 Leopardi a scris Studiul despre erorile populare ale anticilor și Iulium Africanum Iacobi Leopardi Recanatensis Lucubrationes. A tradus Idilele lui Moscus și Batrahomiomahia, căreia avea să îi ofere încă două versiuni în 1821 și 1826. S-a aplecat asupra operelor lui Fronto publicate de Angelo Mai și a scris Discursul despre viața și operele lui Marcus Cornelius Fronto; a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
luce. Tu risorgerai, tu risorgerai sempre più bella; mă l'amico tuo cadrà deforme e abbandonato cadavere senza risorgere mai più. După anul 1823 Foscolo e tot mai prezent în canturile leopardiene pisane, recanateze, florentine, mai cu seamă în marile idile. Scrisoarea poetului din Zante din 20 noiembrie 1797 ce conține imaginea soarelui și a liniștii de dupa furtună anunță cantul La Quiete dopo la tempesta. Cuvintele de adio adresate Teresei în ultima epistola anunță fragmentul în care este descrisă moartea lui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lor centrul roș a cărui accesare deschide porțile lumii către raiul selenar apare ca un desen ce trebuie decriptat printr-o formulă. (Manuscrisele eminesciene sunt pline de desene prin care poetul își reprezintă conținuturi matematice, posibile surse ale adevărului). În "idila" Cezara, arta reprezintă un mod de a fi pentru Ieronim și pentru unchiul său sihastru: la primul figurile creionate par manifestarea unui spirit ludic și-atît, în timp ce bătrânul retras în insulă a sculptat pereții într-un act ce poate evoca picturile
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
s.n.), cu fața albă ca marmura și cu niște ochi albaștri mari, sub mari sprâncene și lungi gene negre (Geniu pustiu Eminescu: 2011, II, 101). În schimb, în hipotext, roz colorează un melanj de seninătate și bucurie ce depășește atmosfera idilei fericite și atinge lipsa cugetărilor și a dorințelor armonia deplină din decorul selenar-edenic. (h6c) Când ne deșteptam din somn, aurora celor doi sori, în haine roz (s.n.), culegea mărgăritarele de argint de prin grădinele noastre și, râzând cu glasul ei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
stăpînilor, chiar și atunci cînd este vorba despre relaxare, lui Stevens nu-i rămîne, prin urmare, decît să aprobe ideea călătoriei, cu atît mai mult cu cît posibila revedere a domnișoarei Kenton (fostă lucrătoare la Darlington Hall și subiect de idilă neconsumată pentru protagonist) devine un obiectiv îmbietor. Majordomul scoate la iveală în jurnalul de voiaj ce va urma deciziei de plecare o sensibilitate extraordinară și o capacitate neobișnuită de observație a unui spațiu în care istoria, etica și literatura se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
esențiale despre scrierile lor se găsesc în cele două monografii lexicografice de referință ale istoriei și criticii literare: DLRO și DGLR. 49 Ne referim la acele evenimente ale narațiunii care sunt dezvoltate dincolo de cadrul istoric determinant; este vorba de: tipul idilei, conflictul social (bogat-sărac), cel moral (bun-rău), autoconstrângerea etc. 50 Analiza lexicologică invocată stă la baza unor studii pe care le-am publicat în decursul timpului: Disocieri stilistice în trilogia istorică sadoveniană "Frații Jderi", în "Anuarul de lingvistică și istorie literară
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dovadă stă titlul complet al nuvelei: Nopți albe. Roman sentimental. Din amintirile unui visător. Atributul de „sentimental“ trimite la Karamzin (principalul reprezentant al sentimentalismului rusă, dar, în același timp, este și parodic: prea romantică este atmosfera în care se încheagă idila‑chin și, nu în ultimul rînd, prea romantice sînt preferințele de lectură ale celui care se autodesemnează „visător“. Din comentariile la una din edițiile rusești, aflăm că „lista de lecturi“ a eroului a fost adăugată de‑abia în 1860, cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
și tranșantă, apărută într-o revistă de certă notorietate "L'Express". Autoarea, Delphine Pera, își justifică opinia clar defavorabilă punctînd trei deficiențe majore ale romanului, care ar fi "logoreic, stîngaci și înțepenit în clișee"! Dezvoltarea argumentației e necruțătoare ; potrivit criticului, idila chinuită pe firul căreia se construiește romanul sună fals de la bun început, atît pe fond cît și în formă. Asturiana Paz e caricaturală la maximum: frumoasă, rebelă, răsfățată a aristocrației pariziene, dar permițîndu-și să deteste confortul burghez și mondenitățile. César
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și în dezideratul estetic destul de general al noii mișcări artistice, deziderat formulat de liderul ei "spiritual", Al. Bogdan-Pitești. Arta modernă a secesioniștilor împrumută astfel ceva din frumusețea artei populare, din fantezia basmului, din lirismul baladei, reproiectând în idealul estetizat al idilei civilizația și cultura țărănească. Nicolae Grigorescu, pictorul ales drept mentor al mișcării "scizioniste" românești care se va regrupa în societatea "Tinerimea Artistică", este artizanul talentat al idealizării vieții pastorale, al transpunerii universului țărănesc în idilă. Păstorii săi au ceva din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reproiectând în idealul estetizat al idilei civilizația și cultura țărănească. Nicolae Grigorescu, pictorul ales drept mentor al mișcării "scizioniste" românești care se va regrupa în societatea "Tinerimea Artistică", este artizanul talentat al idealizării vieții pastorale, al transpunerii universului țărănesc în idilă. Păstorii săi au ceva din grația longilin-feminină a figurilor prerafaelite, așa cum țărăncile sale zâmbitoare sau meditative au o frumusețe care o evocă pe cea a personajului de basm, Ileana Cosânzeana. Idilizarea personajelor unei lumi arhaice cu legendele, basmele, baladele, obiceiurile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
evocă pe cea a personajului de basm, Ileana Cosânzeana. Idilizarea personajelor unei lumi arhaice cu legendele, basmele, baladele, obiceiurile care-i configurează cultura dobândește sensul unei estetizări, astfel încât Alexandru Bogdan- Pitești descoperea un element de continuitate la Luchian, tocmai prin idilă. În Ileana, nr. 3-4, între Hors textes regăsim o Idilă de Luchian, iar în interiorul revistei o Păstoriță (idilă), Ion Duican (Al.Bogdan-Pitești) îl elogiază pe pictor pentru o astfel de compoziție care are toate caracteristicile genului: tinerii, copii de țăran
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
personajelor unei lumi arhaice cu legendele, basmele, baladele, obiceiurile care-i configurează cultura dobândește sensul unei estetizări, astfel încât Alexandru Bogdan- Pitești descoperea un element de continuitate la Luchian, tocmai prin idilă. În Ileana, nr. 3-4, între Hors textes regăsim o Idilă de Luchian, iar în interiorul revistei o Păstoriță (idilă), Ion Duican (Al.Bogdan-Pitești) îl elogiază pe pictor pentru o astfel de compoziție care are toate caracteristicile genului: tinerii, copii de țăran aflați la vârsta inocenței, își țes povestea de dragoste înflorită
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
obiceiurile care-i configurează cultura dobândește sensul unei estetizări, astfel încât Alexandru Bogdan- Pitești descoperea un element de continuitate la Luchian, tocmai prin idilă. În Ileana, nr. 3-4, între Hors textes regăsim o Idilă de Luchian, iar în interiorul revistei o Păstoriță (idilă), Ion Duican (Al.Bogdan-Pitești) îl elogiază pe pictor pentru o astfel de compoziție care are toate caracteristicile genului: tinerii, copii de țăran aflați la vârsta inocenței, își țes povestea de dragoste înflorită și parfumată într-un cadru bucolic. Instinctul îi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
alegorizat, Flora, Primăvara. Dragostea împărtășită nu face loc spasmului dionisiac al instinctelor dezlănțuite, iar prezența lor solitară în mijlocul câmpului cu flori sugerează beatitudinea inocentă a cuplului adamic de dinainte de păcat. Nu există aici loc pentru ispită, pentru brutalitatea instinctelor. În Idilă, izolarea deplină a celor prinși în magia erotică este esențială. Idila se destramă cu repeziciune atunci când apare un intrus, de aceea locul ei predilect de desfășurare îl constituie lumea basmului, atemporală, ideală. Idila este menită să ilustreze de fapt un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]