1,103 matches
-
uita la acel monstru ciudat ca și când îl vedea pentru prima oară. Era mai fricos decât un câine vagabond, dar dacă te purtai puțin mai blând cu el, un zâmbet prietenos îi învăluia fața de cal. Când l-a considerat mai idiot, atunci i-a dovedit contrariul. Nu-i venea să creadă că i-a scos gloanțele din armă. Și acum plângea ca un prost, lipsit de orice demnitate. Greșise că-l slăbise din ochi. — Când îmi țineai pelerina? Endō și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să nu mai exiști. Tomoe n-are pic de sete de cunoaștere în ea. Fii atent, Gaston. Un tip afon se numește onchi, iar unul care pică la examenul de șofat se numește unchi. Un înseamnă „șofat“, iar chi înseamnă „idiot“. Cu toate explicațiile lui Takamori, Gaston nu a înțeles nimic. — Renumitul scriitor de romane istorice vechi, Kōsuke Gomi, a picat mereu la examenul de conducere. Prietenii lui îi spun Unchi Gomi. Pricepi? Gomi înseamnă „gunoi“. „Excremente“ sună de parcă ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fără să vrea, Tomoe s-a trezit spunându-i în față: — Zău că ești nătăfleț. Nătăfleț! De când îl zărise pentru prima dată în cala vaporului Vietnam avusese multe ocazii să se întrebe dacă nu e prost cu-adevărat, ba chiar idiot. Fața, mișcările stângace, îmbrăcămintea, toate, toate îi inspirau numai milă și dispreț lui Tomoe. Recunoștea și ea că fratele ei avea dreptate când spunea că are inimă bună, un suflet cum rar mai întâlnești în zilele noastre. E ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
făcut. Nu avea cum să-l convingă să se răzgândească. „Dacă e încăpățânat, n-are decât. Eu mi-am făcut datoria în ce-l privește. Nu-mi permit să-mi pierd tot timpul cu imbecilul ăsta îndărătnic. Prost, asta e! Idiot absolut! Pun pariu că nu știe nici măcar cât fac unu și cu unu. Au stat față-n față, tăcuți, la o masă dintr-un restaurant din Yotsuya. Tomoe era prea obosită și prost dispusă ca să îi mai ardă de conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe lume tot felul de idioți. „Cel ce-și iubește sincer semenii, care are încredere în alții, indiferent cine sunt acei alții, chiar dacă este decepționat sau înșelat -, un astfel de om e cotat ca nătăfleț în zilele noastre, ba chiar idiot. Și așa și este. Dar Gaston nu-i un idiot oarecare. E un idiot minunat, care nu va lăsa niciodată să se stingă lumina ce iradiază în jurul lui.“ Era prima oară când gândea astfel. Gaston nu se mai vedea. Luminițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lui adormită pe când încerca să-i răspundă cu gura plină de macaroane. Pe măsură ce trecea timpul însă, amintirile erau tot mai șterse. Se gândea și la ziua când o să-i iasă-n cale bărbatul visurilor ei. N-o să fie sărac și idiot precum Gaston. Își imagina un bărbat puternic, bine făcut, un tânăr curajos, nebun după ea. Takamori era la barul lui favorit din Hibiya, Otafuku, cu sticlele de bere aliniate în față. Căzu pe gânduri câteva clipe, apoi mâzgăli ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-o, cretinul...” Li se opresc în gât discursurile, în sinea lor te disprețuiesc, te-ai ratat, puteai să și să... și să, dar te-ai ținut de tras la măsea, ar fi fost ceva de capul tău, dar ai fost idiot, te-ai transformat într-o gâlmă. Dacă vrei să mori liniștit, tre’ să te transformi într-o gâlmă. - Voievoade, eu nu pot să beau. A doua zi mi-e așa de rău, am capul plin de cioburi, scârțâie, se umflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de tot, ea ți-ar da o pătură, să nu-ți fie frig, și haine de-ale ei, poate-ți vin. Dacă nu vrea, nu te vede. - Intră, lasă-ți haina aici... - Nu stau mult, am trecut doar așa... sunt idiot. Nu-mi rămâne decât să sper că e ea mai deșteaptă decât mine. Mă cred imbatabil la întorsături de frază și-acum stau cu limba-n gură. - Stai... Și asta mă enervează! Încă nu întreabă de ce-am venit, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
că va lipsi o vreme din oraș, și-a cerut scuze și a închis. N-am apucat să-l mai. Întreb ce înseamnă "o vreme". Am rămas cu receptorul în mână, îmi vuia capul și mă năpădea când un râs idiot, când plânsul. A doua zi și a treia zi, văzând că într-adevăr nu mai suna, mi-am zis că nu era exclus să aibă dreptate cei ce-mi trimiseseră rândurile acelea vulgare ca să mă avertizeze. În consecință, am încercat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ce-ar fi gândit despre mine? Că-mi bat joc. Așa vor fi liniștiți până mâine. Am tresărit surprins. ― Mâine le telefonezi din nou? ― Trebuie. S-ar îngrijora, spuse ea perfect calmă. În lipsă de altceva, am bâiguit ceva total idiot: ― Ai dreptate... Măcar ei să stea liniștiți... Mă aștept să judecați acest joc cu zâmbetul îngăduitor pe care-l afișează totdeauna oamenii serioși când vin în contact cu ceea ce ei numesc "porniri puerile". Și dacă v-ați format despre mine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
obrajii. Vorbeam mușcând ca din iască și trebuia să-mi umezesc mereu buzele cu limba. Răcisem, probabil. Vreo două zile mi-a fost rău. Aveam febră și transpiram abundent. Dar, în chip straniu, boala îmi dădea o stare de veselie idioată. Sărisem de la o extremă la alta. Eleonora se uita îngrijorată la mine, în timp ce eu aveam chef să iau în derâdere totul. ― Și ce-o să facem dacă vine trenul? i-am zis pe un ton sarcastic. Ne vom sui în el
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
depărtare, mi se păru că zăresc o altă lizieră. Apoi mi-am dat seama că mă înșelasem. Nu era decât linia uscată a orizontului. Deșertul acoperea totul. Până unde? M-am trezit izbucnind și eu într-un hohot de râs idiot din care nu mă mai puteam opri. Așadar, eram prinși într-un clește uriaș de nisip. Deșertul era ca un ochi mort, imobil și neîndurător, fixat asupra noastră. O imensă pată galbenă care ne ardea privirea, un gol în care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că pământul va fi prea mic pentru a ne cuprinde pe amândoi, deodată. Și nici cu Filozoful sau cu Romancierul nu mă am prea bine, asta din vina lor. Se cred prea importanți. ROMANCIERUL. Ce să scrii despre locul ăsta idiot, unde toți vin doar să se zbenguie, în vreme ce târgoveții nu mai știu cum să le intre-n voie pentru a le goli, în schimb, buzunarele? Duhnește a parfum, a doagă și a pârțuri; dacă nu mori de tânăr, este aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dă sens. Pentru Magistrat, în schimb, e suficient să folosesc un singur semn, M.; cititorul va pricepe imediat despre cine e vorba. A. și F., pentru Actor și, respectiv, Filozof, C. pentru Caravella, e cineva, în felul ei; cei doi, idioți cum sunt, pot fi recunoscuți, în text, și mai ușor. Magistratul! E un rafinat: are tablouri rare și incunabule, ascultă la patefon Händel și întreține o corespondență întinsă cu egiptologi și cu eleniști; ține un bucătar spaniol și un valet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nărăvit, aș fi fost un om folositor acestui loc. Zidar. Felcer. Bărbier. Locotenent în Garnizoană: căpitan, la vârsta mea. Aș fi apărat Stațiunea, în loc să o distrug, așa cum mă străduiesc. Pentru că trebuie strivit acest cuib de termite. Șobolani de altitudine. Pitecantropi idioți. Semenii mei întru specie! Doar în două locuri am trăncănit, pe furiș, despre „aurul” din râu și au înnebunit de tot. Voi folosi împotriva Magistratului chiar masa lui de manevră: cea mai stupidă dintre populațiile planetei! CRONICA INFAMĂ prinde contur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
De parcă, plecând din țară, aș părăsi planeta! Încă nu e târziu. Primul în Stațiune - Magistrat sau scriitor - e aproape o batjocură. Mai bine ultimul într-o lume puternică și civilizată. Decât codaș la oraș, mai bine fruntaș în sat. Proverb idiot, care îndeamnă la lene și la sedentarism, la idealuri mărunte! Un derbedeu de la oraș știe despre mersul lucrurilor în lume de șapte ori mai mult decât un învățător de țară! Decât Magistratul! Decât Preotul, care se crede unsul lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
la Crest și sunt cetățean al Yalartei. Am omorât un om că l-am pocnit cam tare și sunt aici și-mi risc pielea. Dar n-am chef să mai stau la palavre cu tine, mă obosești cu poveștile tale idioate. Gosseyn ezită. Protestele lui Jurig erau convingătoare, dar nu era dispus să abandoneze. Un aspect special necesita lămuriri. - Dacă ești atât de ignorant, zise el, acuzator, cum de vorbești atât de bine engleza? Concepu răspunsul în momentul în care pronunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ca să călătoresc în toată lumea, să stau în cele mai bune hoteluri și să mănânc în cele mai bune restaurante ca să mă inspir. Să mă inspir! Să găsesc idei noi pentru meniuri. Ați auzit vreodată ceva mai ridicol? Și cine e idioata care tot spune nu de două luni încoace fiindcă nu vroia să-l părăsească și să-l lase singur pe iubițelul ei? Subsemnata. N-am vrut ca bietul Duncan să se simtă abandonat și lipsit de iubire în timp ce eu zburam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
geanta de pe bancheta din față și, după ce am încuiat mașina, am început să tropăi la vale. Dumnezeule, pun pariu că Elizabeth Hurley nu rămâne niciodată în pană în Anglia rurală. N-ajungi emblema casei Estée Lauder dacă ești atât de idioată încât să te bazezi pe Hertz pentru un drum important. Probabil, ea ajunge în provincie cu elicopterul, în zece secunde. Am mers doar câțiva metri și am auzit zgomotul unui motor. Un tractor hârbuit se târâia la vale trăgând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
înainte să se înregistreze și alte împrumuturi. Trebuie să... îi spun lui Arnold. Dar simplul gând mă paralizează de frică. Nu pot s-o fac. Nu pot să mă duc pur și simplu să anunț că am făcut cea mai idioată și mai elementară greșeală și am pus în pericol 50 de milioane de lire din banii clientului nostru. Am să... încep prin a salva cumva situația, înainte de a spune cuiva de aici. Să demarez măcar cât mai urgent procedurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
există vești bune, îmi dau seama, cu o durere surdă. Nu există nici o speranță. Am făcut-o de oaie și cu asta basta. — Arnold, spun, cu glasul tremurând. Habar n-am cum de am putut să fac o asemenea... greșeală idioată. Nu înțeleg cum de s-a întâmplat. Nici măcar nu-mi amintesc să fi văzut memo-ul respectiv pe biroul meu... — Unde ești ? mă întrerupe Arnold. — Sunt... Mă uit neajutorată pe fereastră. Sinceră să fiu, habar n-am unde sunt exact. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
către celălalt ! strigă Trish exasperată. Cu fața unul către celălalt ! — A, da, spun pe un ton de scuză. Da. Sorry. Acum am înțeles. Trish a închis ochii și își duce două degete la frunte de parcă stresul de a avea ajutoare idioate e prea mult pentru ea. Nu contează, spune într-un final. Mai încercăm mâine. — Am să iau tava de cafea, sugerez umilă. În clipa în care o ridic, îmi arunc privirea la ceas. Zece și doișpe minute. Mă întreb dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
știi ce-aș face, spune Nathaniel. I-aș scuipa în cafea. — Îh ! Mă strâmb. Nu fac așa ceva. Pun cafea în filtru, după care adaug și o linguriță de cafea fără cofeină. Nu-mi vine să cred că-i fac mendrele idioate. — Nu te enerva din cauza ei. Nathaniel vine la mine, mă ia în brațe și mă sărută. Nu merită. — Știu. Pun cafeaua jos, mă cuibăresc mai bine, schițez un zâmbet și simt că încep să-mi mai revin. Mm. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și să privesc situația cu calm și detașare. Pe de o parte, întregul meu trecut a fost dezvăluit de un tabloid național. Pe de alta, Trish și Eddie nu citesc acel tabloid. Și nici Cheltenham Gazette. E doar un articol idiot dintr-un ziar idiot și până mâine o să fie deja uitat. N-are nici un rost să le spun nimic. N-are nici un sens să clatin barca. O să-mi văd de moussele mele de portocale, ca și cum nu s-ar fi întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu calm și detașare. Pe de o parte, întregul meu trecut a fost dezvăluit de un tabloid național. Pe de alta, Trish și Eddie nu citesc acel tabloid. Și nici Cheltenham Gazette. E doar un articol idiot dintr-un ziar idiot și până mâine o să fie deja uitat. N-are nici un rost să le spun nimic. N-are nici un sens să clatin barca. O să-mi văd de moussele mele de portocale, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Da. Negare totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]