1,026 matches
-
zi ce trece. Ochii mei văd bine; numai vremuri grele, cu tumult. Mi-e tare dor... de liniștea din mine! Mă rătăcesc și pe cărări bătute, nu mai am nicio încredere. Pe ele au crescut numai cucute, pe-aleile vieții, iedere, și sunt înconjurată de redute... Sunt întrebări și drumuri rătăcite, le vând engross, la preț de piață. Doar gândurilor mele adâncite, de le-aș găsi rostul în viață, ar fi ca niște visuri împlinite. Tablou de toamnă cu final în
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
peste un an nu e ofilită, înseamnă că poți reîncepe să-ți cauți un partener. Am auzit asta de o sută și de o mie de ori! — Dar e logic! se apără Davey. Numai că tu ți-ai luat o iederă pe care nu e nevoie să o uzi foarte des. Nu sunt un bun agricultor. Sunt puțin cam neîndemânatic sau oricum altcumva, numai priceput nu. Verdele nu este specialitatea mea. Atunci roșul. —Cum adică? — Roșul este opusul verdelui. Am învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pregătită pentru noi de personal - trei femei de vârstă mijlocie, care locuiesc în căsuțele din spatele vilei lui Finn și Barney. Vila asta e de fapt aproape un castel, construit din piatră netedă, cenușie, pe care se cațără cu tenacitate o iederă bogată. Terenul de cricket e mare cât unul de fotbal, cu o iarbă tunsă impecabil. E înconjurat de stejari și de sălcii ale căror ramuri ating pământul. În sufragerie este o masă de stejar la care încap treizeci de persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de porumb galben-bolnăvicios, ca... Vântul trist dansează, vântul dansează cu vederea uscată, lovește cu coardele uscate, zidul uscat sună a sec, a toamnă, a moarte, uscatul pocnește ca boaba de strugure, uscatul zemuiește ca mustul, e sângele subțire, albicios, al iederii de care mă agăț, de ce mă lovești, nu tu mă lovești, Mamă, mă lovește vântul și iedera, frunzele uscate pe gura mea inundată de sânge, înecată de strigăte, oprite în gâtlej, pe trahee, în plămânii care cer aer, deschid gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
uscat sună a sec, a toamnă, a moarte, uscatul pocnește ca boaba de strugure, uscatul zemuiește ca mustul, e sângele subțire, albicios, al iederii de care mă agăț, de ce mă lovești, nu tu mă lovești, Mamă, mă lovește vântul și iedera, frunzele uscate pe gura mea inundată de sânge, înecată de strigăte, oprite în gâtlej, pe trahee, în plămânii care cer aer, deschid gura și înghit aer, așa cum peștii înghit aerul-apă, branhiile mele sunt pline de sânge, scuip pe frunzele uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Acolo se vedea casa Lui, în spatele frunții, de o frumusețe exotică prin care se spulberau și se nășteau gânduri ce dirijau mersul perfecțiunii, al roților mici unicelulare, al roților medii pluricelulare, al roților mari moleculare și atomice, multiplicate într-o iederă nărăvașă. O boltă cu nenumărați ciorchini aliniați ordonat pe scări bine plasate. Un tavan de scări prin care țâșneau alte trepte și toate, toate, toate încărcate cu struguri celulari, moleculari, galactici și metagalactici. Și toate cărțile ieșite din rafturi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cerului, stârnind fulgere ca o brichetă cu polizorul tocit. Așa cum lucrează bijutierul aurul în filigran, la fel de minuțios lucrează Toamna. Aștepți să i se sfârșească, tu o știi, calmul ăsta promițător de belșug și într-o dimineață te trezești năpădit de iedera roșie pe ziduri, răsfirată ca pletele iubitei pe pernă, arzătoare ca focul dragostei, limbile părului sunt foc, brațele foc, trupul e un miriapod-flacără, iedera roșie se cațără pe razele de soare până-l sufocă, face Luna ghem de iederă, bolțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tu o știi, calmul ăsta promițător de belșug și într-o dimineață te trezești năpădit de iedera roșie pe ziduri, răsfirată ca pletele iubitei pe pernă, arzătoare ca focul dragostei, limbile părului sunt foc, brațele foc, trupul e un miriapod-flacără, iedera roșie se cațără pe razele de soare până-l sufocă, face Luna ghem de iederă, bolțile se rup de iedera sălbatică a viilor, brațele copacilor îndoite de rod și parfumul rămas dăinuie în frunze, în scoarță, în ramuri, în puful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de iedera roșie pe ziduri, răsfirată ca pletele iubitei pe pernă, arzătoare ca focul dragostei, limbile părului sunt foc, brațele foc, trupul e un miriapod-flacără, iedera roșie se cațără pe razele de soare până-l sufocă, face Luna ghem de iederă, bolțile se rup de iedera sălbatică a viilor, brațele copacilor îndoite de rod și parfumul rămas dăinuie în frunze, în scoarță, în ramuri, în puful aripilor, în cașul ciocurilor, încât și șerpii au veninul parfumat, vinul murdărește smalțul dinților, caldarâmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
răsfirată ca pletele iubitei pe pernă, arzătoare ca focul dragostei, limbile părului sunt foc, brațele foc, trupul e un miriapod-flacără, iedera roșie se cațără pe razele de soare până-l sufocă, face Luna ghem de iederă, bolțile se rup de iedera sălbatică a viilor, brațele copacilor îndoite de rod și parfumul rămas dăinuie în frunze, în scoarță, în ramuri, în puful aripilor, în cașul ciocurilor, încât și șerpii au veninul parfumat, vinul murdărește smalțul dinților, caldarâmul străzilor, capilarele rădăcinilor, pe Dunăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
oboseau să aibă grijă și de acele locuri în care rareori ajunge cineva. Atunci când credeam că gardurile nu pot deveni mai neîngrijite și că iarba nu poate fi mai înaltă, am zărit o clădire mică, dărăpănată, invadată de buruieni și iederă. Aproape că nici nu se vedea culoarea cărămizilor, ci numai frunzele și tulpinile ierburilor care au fost lăsate să crească în voie și care încercau să acopere intrarea în rețeaua subterană de tuneluri care exista de mai bine de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
totdeauna. La ieșirea din curtea reședinței, în poarta grădinii ninse, stătea un om de un metru optzeci, destul de slab, cu părul încărunțit pe alocuri și dând să se rărească, mândru și îmbrăcat în mantia cenușie ornată cu flori argintii de iederă pe umeri. În dreapta sa, ținându-se de mână, stătea o femeie aproape la fel de înaltă ca și el, zveltă, cu părul negru și lung și ochii de un verde mai crud decât cel al pietrei de jad. Ghicise cine era bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
jos, spre pământul care le știe pe toate, le rabdă și le judecă, spre pământul care își trage viața din moarte. Mirosurile se amestecă aspru și crud. Are în față atâta frumusețe - gazonul, copacii, cuptorul țărănesc, pergola pe care atârnă iedera ca o femeie îndrăgostită, pătlagina cu inflorescențe falice, tot pământul și tot cerul -, are în față atâta frumusețe și în minte atâta durere și atâta moarte, că nu știe nici el ce să facă. E roșu în obraji, ca atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în spatele clădirii se află terasa hotelului. O săgeată vopsită în verde era îndreptată spre o boltă generoasă străjuită de o poartă masivă din lemn dată acum de perete. Cristi se îndreptă într-acolo și pătrunse înăuntru. O pergolă năpădită de iederă acoperea întreaga grădină de vară, filtrând aproape complet lumina soarelui. Mesele mici și discrete, ridicate pe un fel de podină din lemn negeluit, se înșirau de-a lungul pereților îmbrăcați în verdeață. Zgomotul și așa slab al micului orășel dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din dorința mare de a dezvălui cititorului lucruri cât mai apropiate de adevăr, am fost împins de curiozitate să vizitez mormântul acestui Eugen. La marginea cimitirului catolic, într-un colț aproape pustiu, lângă un zid crăpat, pe care urca o iederă, departe de toate monumentele funerare impunătoare și înzorzonate, în capătul unei cărări acoperite toată cu buruieni jilave și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu scria nici numele răposatului, nici data nașterii și a morții sale. Însă un îndoliat din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
jar. Țin să lămuresc lucrurile cât mai repede. Trecem pe lângă zgârie-norii din centrul orașului, apoi ne angajăm într-o nesfârșită rețea de străzi, care seamănă cu cele din Los Angeles. Case cu cel mult un etaj, acoperite de o veritabilă "iederă" de reclame luminoase. Drumul durează mult, aproape o oră. "Am ajuns", zice deodată Cristian B. și își parchează cu grijă Toyota albă. Trecem strada. În fața noastră, o clădire cu vitralii și cu o firmă galbenă: "Micul București". Deasupra, un mare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
făcut. Luase o hotărâre irevocabilă: Să-l omoare pe Enro... Contempla orașul Gorgzid cu un interes real. Îl percepu ca o cetate cu coline-grădini. O cetate prevăzută pentru a găzdui un guvernământ. Chiar și zgârie-norii erau acoperiți de mușchi și "iederă" cățărătoare - semăna cu iedera - și fundațiile comportau turnuri demodate și rampe ciudate care păreau să se încrucișeze. Dintre cele paisprezece milioane de locuitori ai orașului, patru cincimi ocupau poziții cheie în birouri, în legătură directă cu birourile de "lucru" ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
irevocabilă: Să-l omoare pe Enro... Contempla orașul Gorgzid cu un interes real. Îl percepu ca o cetate cu coline-grădini. O cetate prevăzută pentru a găzdui un guvernământ. Chiar și zgârie-norii erau acoperiți de mușchi și "iederă" cățărătoare - semăna cu iedera - și fundațiile comportau turnuri demodate și rampe ciudate care păreau să se încrucișeze. Dintre cele paisprezece milioane de locuitori ai orașului, patru cincimi ocupau poziții cheie în birouri, în legătură directă cu birourile de "lucru" ale celorlalte planete. Aproximativ cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ca și cum s-ar prelinge pe corpul ei o adiere, și sânii mititei îi tremură ca două frunze gemene. Cu brațele pe solduri, pare un vas grecesc în care sunt închise mirodenii. Acum, când se încolătăcește în jurul trupului meu, e o iederă, pe care a plouat. Ne cunoșteam de mult, dar n-o găseam de nici o însemnătate. Mă preocupau alte gânduri. Și-a trimis un an de zile, de peste drum de mine, sclipirile ochilor, ca doi pescăruși, în zadar. Și o dată, când
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o pasăre care dând să zboare se pomenește cu picioarele prinse într-o plasă. Roand a mers de-a lungul apei și a ajuns la o cotitură unde stâncile muntelui se plecau astfel încât formau un fel de grotă. Lăstare de iederă și viță sălbatecă se împleteau la intrarea acestui adăpost ca o dantelă lucrată de mâna naturii. Intrând în grotă, nefericitul paladin a văzut litere ce păreau săpate de curând. Erau versuri pe care Medor le scrisese întru sărbătorirea căsătoriei sale
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
V-aduc copii din prag de ani târzii, Cu drag acest buchet de poezii, Ca să vă bucure măcar în clipa Când visele-și desfac spre zări aripa. De voi am fost și sunt neîncetat, Ca iedera aproape și legat, Să vă cuprind, cu inima și versul, Simțirea, năzuințele și mersul. Și câteodată chiar de mi-a fost greu, Nu mi-a părut și n-o să-mi pară rău Că m-am întors prin vreme înapoi Să
ANTOLOGIE DE TEXTE PENTRU SERBĂRI ŞCOLARE by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/281_a_555]
-
l-a făurit în timpul vieții...“ Ofițerul ridică mâna dreaptă și Gajus fu ușurat, de parcă ar fi fost eliberat, când îi văzu pe pretorieni oprindu-se. Ei doi intrară singuri într-o sală. Pereții erau acoperiți cu fresce luminoase: flori, păsări, iederă, ghirlande colorate de fructe, lămâi. Părea că se află într-o grădină nesfârșită. În casa femeii aceleia era ceva uimitor. Dar Gajus aproape că nu reușea să înainteze spre locul unde aștepta ea; ura făcea ca picioarele să nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se făceau niște pateuri în foitaj cu brânză grozave dacă le adăugai un chefir sau un sana și ramificațiile spre Medicină - Farmacie și IATC, ca să ajungă în sfârșit la Drept, unde în spate avea facultatea< din cărămidă roșie învelită cu iederă și despărțită de Operă printr-un gard înalt. Acolo pe alee, câteodată încingeau miuțe și printre goluri se auzeau zbierăturile cântăreților exersând vocalize amestecate cu ale lor care mai scăpau o înjurătură. Imediat se auzea replica tenorilor sau basiștilor controlându
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în parc. El caută cu privirea un loc ferit de priviri indiscrete, înconjurat de tufe. Parcul arăta puțin altfel decât astăzi. Spre bulevard avea aleea mai îngustă și un gard vopsit într-un verde ambrat din sârmă, destul de înalt și iederă cu floricele prinsă de el. Aceiași castani, poate chiar mai mulți și numeroși molizi pitici. Un colțișor de verdeață și aer curat, răspândit de natură chiar în mijlocul tumultului general. Pe alee, din loc în loc, câte un felinar aproape orb, aruncă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
La fix, până la cel mai mic detaliu. Pui și minusculele ferestre mansardate. Agăți obloanele. Ridici stâlpii porții. Întinzi peluza. Sădești copacii. Inhalezi gustul de portocale și de benzină. Mirosul de fixativ. Te pierzi în fiecare amănunt. Lipești o viță de iederă pe o latură a coșului. Cu degetele prinse în firele de adeziv ca într-o pânză de păianjăn, cu buricele încleiate și acoperite de-o crustă. Îți spui în sinea ta că zgomotul e ceea ce definește tăcerea. Dacă nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]