930 matches
-
pace de la Hotin, cetatea a revenit Moldovei, dar în fapt a rămas sub control turcesc. Pentru a controla frontiera cu teritoriile aflate sub suzeranitatea Imperiului Otoman, Polonia a întărit Cetatea Camenița, aflată pe celălalt mal al Nistrului. O unitate de ieniceri și-a stabilit garnizoana în cetate începând din anul 1632, staționând acolo împreună cu oastea moldoveană. Cetatea Hotinului a fost eliberată din mâinile turcilor de mai multe ori în acest secol de către cazacii zaporojeni. În perioada 1648-1653, cazacii organizați în detașamente
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
sec. al 18-lea începutul declinului a devenit vizibil. Ruinarea comerțului caravanier cu Orientul, datorită noilor drumuri oceanice descoperite de portughezi spre India și Extremul Orient, dar și destabilizarea internă a puterii sultanilor nerăzboinici, prin creșterea puterii și a imixtiunii ienicerilor în treburile statului, prin creșterea venalității în societatea turcă, prin tendința ocupării demnităților pe cale ereditară și prin slăbirea armatei datorită dotării tehnice și datorită afluxului de renegați, atrași de solde și victorii aducătoare de pradă, totul a condus la degradarea
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
începând cu 1830, a marcat începutul dezmembrării Imperiului Otoman. Popoarele neturce de pe teritoriul Imperiului, mai ales din Europa, au început să lupte pentru independență. Printre cele mai importante acte ale domniei lui Mahmud al II-lea s-a numărat abolirea ienicerilor în 1826, ceea ce a permis înființarea unei armate în stil european, recrutată mai ales din rândurile turcofonilor din Rumelia și Asia Mică. Mahmud a fost cel care a pus capăt autonomiei mamelucilor din Irak în 1831. El a ordonat campanii
Mahmud al II-lea al Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/321064_a_322393]
-
dus la alarmarea și agitarea spiritelor în rândul bosniacilor. Viitorul lider al mișcării pentru autonomie, Husein Gradaščević, pe atunci funcționar local, nu s-a opus la început reformelor. În 1826, când Sultanul a emis un decret prin care a deființat ienicerii din Bosnia, reacția imediată a lui Gradaščević a fost similară restului aristocrației bosniace. Gradaščević a amenințat că va folosi forța militară pentru a supune orice adversar al ienicerilor din Sarajevo. Când ienicerii l-au ucis pe "nakibul-ešraf" Nuruddin Efendi Šerifović
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
În 1826, când Sultanul a emis un decret prin care a deființat ienicerii din Bosnia, reacția imediată a lui Gradaščević a fost similară restului aristocrației bosniace. Gradaščević a amenințat că va folosi forța militară pentru a supune orice adversar al ienicerilor din Sarajevo. Când ienicerii l-au ucis pe "nakibul-ešraf" Nuruddin Efendi Šerifović, tonul său s-a schimbat și s-a distanțat rapid de cauza acestora. În restul deceniului anilor 1820, Gradaščević a păstrat relații bune cu autoritățile imperiale din Bosnia
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
a emis un decret prin care a deființat ienicerii din Bosnia, reacția imediată a lui Gradaščević a fost similară restului aristocrației bosniace. Gradaščević a amenințat că va folosi forța militară pentru a supune orice adversar al ienicerilor din Sarajevo. Când ienicerii l-au ucis pe "nakibul-ešraf" Nuruddin Efendi Šerifović, tonul său s-a schimbat și s-a distanțat rapid de cauza acestora. În restul deceniului anilor 1820, Gradaščević a păstrat relații bune cu autoritățile imperiale din Bosnia. Când Abdurrahim-pașa a devenit
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
Mehmed al IV-lea. El și-a adăugat acest titlu la numele în toate lucrările scrise ulterior. În noiembrie 1675 a fost ridicat la rangul de "musahib-i padișahi" ("favorit al sultanului") În noiembrie 1687, după detronarea lui Mehmed în timpul răscoalei ienicerilor, el a căzut în dizgrație, iar sultanul Suleiman al II-lea l-a exilat în Egipt. După câțiva ani, Ahmed Dede a plecat la Medina și apoi la Mecca, unde și-a petrecut restul vieții ca șeic al mânăstirii dervișilor
Ahmed Dede Müneccimbaşı () [Corola-website/Science/317375_a_318704]
-
sultanului voia să întindă influența Islamului în oraș. Ea a mizat pe nemulțumirea negustorilor musulmani față de concurența crescândă a evreilor. Această situație a servit sultanei un pretext comod pentru confiscarea bunurile ecreilor, cu toate că nemulțumirea se manifesta puternic, chiar în rândul ienicerilor. În 1597, primul arhitect ales a fost Davut Ağa, un ucenic al marelui Mimar Sinan. Dar acesta a murit și a fost înlocuit cu Ahmed Cavus Dalgiç, în 1599. Datorită morții soțului, sultana Safiye a abandonat proiectul. Edificiul abandonat a
Moscheea Sultan Valide () [Corola-website/Science/321445_a_322774]
-
erau obligați să plătească taxe foarte mari, dar cea mai grea de suportat obligație a fost „tributul de copii”. Otomanii pretindeau ca fiecare al cincilea băiat al unei familii să fie luat din sânul familiei sale și înrolat în corpul ienicerilor, unde urma să fie pregătit să devină un infanterist de elită în armata sultanului. Au existat o serie de legi opresive, iar ocazional, conducerea musulmană se deda la masacre asupra populației civile creștine . Grecii nu puteau să dea în judecată
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
cultura musulmană și otomană respingătoare, neevoluată și inferioară celei elene . Marea majoritate a grecilor nu erau obligați să efectueze serviciul militar în armata sultanului, dar un număr de tineri greci erau convertiți cu forța la islam și încadrați în corpul ienicerilor. În plus, o serie de tinere fete elene erau obligate să servească ca odalișce în haremurile otomane . Aceste practici erau numite „tributul în copii” ("devșirme", limba greacă "παιδομάζωμα" "paidomazoma", adică „adunarea copiilor”), prin care fiecare comunitate creștină trebuia să cedeze
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
copii” ("devșirme", limba greacă "παιδομάζωμα" "paidomazoma", adică „adunarea copiilor”), prin care fiecare comunitate creștină trebuia să cedeze un băiat din cinci pentru a fi crescut în legea musulmană, după care să fie înrolat în corpul de elită al infanteriei otomane, ienicerii. Familiile elene au opus o rezistență puternică acestei practici. În Grecia au circulat povești despre mame care-și mutilau băieții pentru ca să împiedice predarea lor autorităților otomane. Trebuie spus că odată cu intrarea tinerilor în corpul ienicerilor (după convertirea la islam), tinerilor
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
de elită al infanteriei otomane, ienicerii. Familiile elene au opus o rezistență puternică acestei practici. În Grecia au circulat povești despre mame care-și mutilau băieții pentru ca să împiedice predarea lor autorităților otomane. Trebuie spus că odată cu intrarea tinerilor în corpul ienicerilor (după convertirea la islam), tinerilor greci li se ofereau șanse mari de avansare în funcții de conducere, până la aceea de mare vizir. Unul dintre cele mai cunoscute exemple este cel al lui Pargali Ibrahim Pașa, născut în familia unui pescar
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
grec, care a devenit unul dintre cei mai de încredere sfătuitori ai sultanului Suleiman Magnificul, dovedindu-se nu doar un diplomat abil, dar și un general strălucit. Posibilitatea oferită tinerilor creștini, ca după convertirea la islam și înrolarea în corpul ienicerilor să acceadă la funcții importante a făcut ca unele familii de greci să-și ofere în mod voluntar copii pentru completarea efectivelor cerute de otomani prin „tributul în copii”. Rezistența populației elene la taxarea excesivă sau la înrolarea copiilor în
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
acceadă la funcții importante a făcut ca unele familii de greci să-și ofere în mod voluntar copii pentru completarea efectivelor cerute de otomani prin „tributul în copii”. Rezistența populației elene la taxarea excesivă sau la înrolarea copiilor în rândul ienicerilor a avut consecințe grave. De exemplu, când un oficial otoman a venit în 1705 în Macedonia să găsească și recruteze băieți pentru corpul ienicerilor, el a fost ucis de către grecii răsculați. Rebelii au fost în cele din urmă prinși și
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
prin „tributul în copii”. Rezistența populației elene la taxarea excesivă sau la înrolarea copiilor în rândul ienicerilor a avut consecințe grave. De exemplu, când un oficial otoman a venit în 1705 în Macedonia să găsească și recruteze băieți pentru corpul ienicerilor, el a fost ucis de către grecii răsculați. Rebelii au fost în cele din urmă prinși și executați. Capetele lor au fost mai apoi expuse în piețele publice din Salonic . Pe ansamblu trebuie spus că reacția grecilor la practica „tributului în
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
în piețele publice din Salonic . Pe ansamblu trebuie spus că reacția grecilor la practica „tributului în copii” a variat de la dispreț la opoziție și la acceptare fățișă. Temerea cea mai mare a familiilor elene era aceea ca proprii fii deveniți ieniceri să se reîntoarcă pe post de opresori. Au existat cazuri în care familiile unor astfel de tineri au plătit mită oficialilor otomani pentru a le asigura fiilor lor intrați în slujba sultanului o evoluție mai bună în carieră. Incorporarea Greciei
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
porunca țarului, și anume să împiedice oștile otomane să pătrundă în Moldova. Armata otomană a ajuns la Isaccea la 16 iunie 1711, unde a staționat 14 zile. Principalii comandanți otomani, pe lângă marele vizir Baltacı Mehmed Pașa, erau: Yusuf Aga, comandantul ienicerilor, care avea la dispoziție aproximativ 50 000 de oameni; vizirul Ali pașa care devenise, la începutul anului 1711, conducătorul eyaletului Bosniei; Yörük Hasan pașa comandantul eyaletului Urum; Sirke Osman pașa comandantul eyaletului Karaman etc. Armata otomană a staționat două săptămâni
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
pe Fălciu. După ce, la 7 iulie, trupele ruse și moldovene au fost respinse de armata otomană, țarul a fost nevoit să se retragă, armata sa fiind încercuită. În primele confruntări ale bătăliei de la Stănilești, otomanii au suferit pierderi grele „deoarece ienicerii au atacat fără să-și facă întărituri”. Astfel, trei agale de sendergeçti „au devenit martiri împreună cu toți oamenii lor”. În seara de 19 iulie, armata rusă și-a consolidat pozițiile defensive, însă a fost complet înconjurată de forțele otomane. Pe
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
invazii otomane. Sultanul Mahomed al II-lea, în fruntea uneia dintre cele mai puternice armate ale lumii, cucerește în 1453 Constantinopolul, capitala Imperiului Roman de Răsărit. Odată instalat în tronul împăraților bizantini, Mahomed și-a pornit armatele de spahii și ieniceri în Asia și Europa. Împărăția Trebizondei, insulele Mediteranei, Grecia, Serbia, Bosnia și Albania sunt trecute rând pe rând prin foc și sabie. Totuși, în calea marșului triumfal al cuceritorului de-a lungul continentului s-au ridicat câțiva bravi conducători de
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
În același timp, Pașa din Vidin (George Constantin) află că sultanul vrea să vină cu oaste la Vidin pentru a-l ucide. La sfatul lui Maillard (Mihai Pălădescu), Pazvanoglu decide să-i dea sultanului în dar copii pentru a deveni ieniceri. Un grup de femei vin plângând la tabăra haiducilor, jeluindu-se că pazvangiii au făcut o incursiune în sat și au răpit toți copiii mici. La Vidin se organizează o licitație cu strigare pentru cumpărarea copiilor, iar Răspopitul (Toma Caragiu
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
aurul era ascuns în butoaiele unor păcurari ce fuseseră depozitate în pivniță. Cei doi înlocuiesc aurul cu pietricele. Anița este prinsă de Sârbu și dusă în temnița palatului domnesc de la Mogoșoaia. Ahmed Pașa sosește în țară cu 10.000 de ieniceri și-i cere domnitorului să-i dea banii promiși. Sârbu aduce pungile cu bani scoase din butoaiele păcurarilor și când le deșartă pe masă din ele cad pietricele în loc de galbeni. Căpitanul de arnăuți fuge să afle de la Anița unde fuseseră
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
Tracia după ce i-a învins pe rebeli și s-a aliat cu despotul Serbiei Ștefan Lazarevici împotriva lui Mûsa. Armatele celor doi frați s-au ciocnit pe câmpia Chamurli (Samokov, Bulgaria), în apropierea frontierei sudice a Serbiei. Hassan, Hassan, aga ienicerilor lui Mehmed, a încercat să-și determine subordonații să-și trădeze comandantul. În timpul atacului care a urmat, Mûsa a fost rănit. În ciuda comportării bune în luptă a otomanilor din Rumelia, bătălia a fost câștigată în cele din urmă de Mehmed
Interregnul otoman () [Corola-website/Science/323590_a_324919]
-
Înfuriate de înfrângerile militare, pe care le puneau pe seama venalității marelui vizir și pe lipsa de interes a sultanului pentru treburile statului, populația și trupele din capital imperiului s-au revoltat. Rebeliunea a fost condusă de Patrona Halil, un fost ienicer originar din Albania. Pentru a-și salva tronul, sultanul Ahmed al III-lea l-a sacrificat pe marele vizir, Nevșehirli Damad Ibrahim Pașa, și pe alți câțiva viziri, care au fost executați. Această mișcare a sultanului nu i-a salvat
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
devșirme" impunea comunităților creștine să predea 20% dintre băieți pentru armatei otomane. Tinerii urmau să fie separați definitiv de familiile lor, convertiți la islam și antrenați să completeze efectivele regimentelor de elită otomane, printre care și cele ale corpului de ieniceri. Imperiul Otoman fusese într-o anumită perioadă istorică una dintre cele mai importante puteri militare din Europa. Apogeul puterii sale militarea a fost atins în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, când amenința securitatea întregului continent european și
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
se referă la anii dintre 1300 (expediția bizantină) și 1453 (Căderea Constantinopolului), perioada clasică se referă la anii dintre 1451 (încoronarea sultanului Mehmed al II-lea) și 1606 (pacea de la Zsitvatorok), perioada de reformă dintre 1606 și 1826 (desființarea corpului ienicerilor), perioada de modernizare dintre anii 1826 și 1858 și perioada declinului dintre anii 1861 (încoronarea sultanului Abdülaziz) și 1918 (Armistițiul de la Mudros). Cea mai veche formă de armata otomană a fost o forță de cavalerie nomadă de stepă. Aceasta a
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]