1,121 matches
-
sticlos al reptilei 1 se ivi între buze ca o limbă tumefiată. Apucîndu-l imediat, femeia trase ușurel afară râma uriașă, care păstra pe corp dâre carmine de ruj. Fu adusă o cușcă și din ea fu scos de urechi un iepuraș negru. Lăsat pe podea, șarpele ridică prima treime a corpului, o-nclină către iepurele ce sălta dezorientat pe podea și țâșni brusc, înțepîndu-i o ureche. Iepurele încremeni, zvâcni din tot corpul și se prăbuși în aceeași clipă pe-o parte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
etaj, privind fără să pot interveni ororile de pe fiecare palier (cîte-o bătrână cu cozi lungi și cărunte plângând trântită pe mozaic; vreun soldat tăindu-și venele cu lama zimțată a unui cuțit de bucătărie; niște copii nespălați rupând în bucăți iepurașul de cârpă și paie în fața micii lui stă-pîne) așa cum, indecidabil dacă în vise sau în vechi amintiri, urcam cu liftul în magazine puternic luminate, încărcate de mărfuri, cu etaje mereu mai animate, pe când eram copil și-mi sprijineam capul de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fiecăruia, înțepîndu-i înadins și împrăștiind pe jos buclițe de păr întunecat. Trebuiau după asta să se tundă la chelie, ajungând de râsul școlii. Nu doar pe țestele lor își încerca tovarășa forfecoiul. La ora de aritmetică socoteau pe ciupercu-țe și iepurași de carton, decupați de dânsa tot timpul cât stătea la catedră. Nu putea sta fără să ciopârțească. Parc-ar fi fost faimosul Ciopîrțilă dintr-o carte de-a lui Mircea: "Dragi copii, pe-această filă/ Vi-l prezint pe Ciopîrțilă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tot chinuiai să înaintezi cu pionul tău pe spirala numerotată, și tot dădeai înapoi sau stăteai un joc când nimereai într-o căsuță rea. Dar era atât de frumos colorat și-avea peste tot imaginea piticului cu sania trasă de iepuraș... Acum trebuiau să se bată pantera neagră cu puma. Le ciocni bine cap în cap până ce puma, bineînțeles, ieși învingătoare, căci cealaltă era așa neagră și urâtă, că lua bătaie de la toate animalele, chiar și de la koala. Doar șarpele boa
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fiziologice normale (eructații, flatulențe) este bine să le dai drumul numai când ești singură. Dacă consideri că este normal “să le împarți cu el” să nu te mire când iubitul te va alinta “scrofița”; 6) Nu îl alinta în pat “iepurașul meu” atunci când el dorește să îl vezi ca pe un leu; 7) Nu îl compara cu fostul iubit; 8) Aspectul și îmbrăcămintea neîngrijită; 9) Îi promiți o friptură de pui ca la carte, și îl servești cu “scrumbie” (friptură de
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
copii, foarte mici, și tare neajutorați. De aceea băiețelul și fetița trebuie să-i hrănească, să-i ducă și să-i aducă de la grădiniță, să meargă cu ei la plimbare în oraș. Mai trist e atunci când purcelușul, gâsca, girafa sau iepurașul sunt bolnavi. Sorin și Sorina trebuie să le dea medicamente, să le facă injecții - căci fiecare doctor are o trusă doldora de toate, dar mai ales de seringi și ace care te fac să le simți înțepătura numai când te
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
întretăiată. Așteptăm într-un loc unde încă mai sună, Din strunele undelor line, izvoarele. Aici vor veni în șirag să se-adape Una câte una căprioarele”... Ochii ursulețului și ai pisicuței, ai cămilei și ai crocodilului, ai oiței și ai iepurașului și alți ochi care, în mod obișnuit, par să fie frumoși și buni, dar cărora le lipsește strălucirea vieții, au căpătat însuflețire 125 și înțelegere. Cu toții urmăresc pe „artistă” dar, mai ales, pe „regizoare”, cu multă curiozitate și admirație. Ochii
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ei!” Apoi s-a apropiat de mogâldeața care tremura toată, a mirosit-o îndelung, a privit o cu multă chibzuință și, pe urmă, a mârâit încă o dată: „Nu vă temeți, nu-i guzgan sau vreun alt răufăcător. E numai un iepuraș mic și tare neajutorat”. Știi, surioară, eu cred că am mai văzut acest animal în cărțile noastre cu poze, dar și în curtea bunicului. Ai dreptate, Sorinel, e Rilă-Iepurilă, nu-l recunoști? Dar ce-o fi făcând el aici? O
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pierdut de ea. Iepuroaica-mamă s ar putea să-l caute peste tot. Dar pădurea-i mare și nu cred să-l găsească prea repede. Până atunci, cine știe ce mai poate păți, bietul de el?! zice Sorina și mângâie căpșorul drăgălaș al iepurașului. Eu am o idee: ce-ar fi să-l luăm cu noi și să l ducem la bunicul. El o să-i găsească un loc lângă iepurașii de casă pe care-i crește și, uite-așa o să se facă și Rilă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cine știe ce mai poate păți, bietul de el?! zice Sorina și mângâie căpșorul drăgălaș al iepurașului. Eu am o idee: ce-ar fi să-l luăm cu noi și să l ducem la bunicul. El o să-i găsească un loc lângă iepurașii de casă pe care-i crește și, uite-așa o să se facă și Rilă mare. „Ham! Bravo, copii! Aveți suflet bun. Să-l luăm cu noi!” „Daaa, daaa, daaa! Să-l luăm cu noi!” „Miauu! Nu-l putem lăsa aici
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ajuns în ograda bunicilor. Bunică, bunicule! Unde sunteți? Sunt aici, în grădină, iau câteva roșii, niște castraveți... Ce s-a întâmplat? Ia, te uită, bunică, ce-am găsit noi în pădure! îi arată Sorina. Îl punem în cușcă, lângă ceilalți iepurași, nu? Îl ducem în altă parte , nu-l așezăm acolo! spune bunica. Nu? De ce? se nedumeresc copiii. Păi, mai întâi, pentru că e prea mic. La început va cam trebui să-l hrănim cu biberonul, sau chiar cu pipeta. Pe urmă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Păi, mai întâi, pentru că e prea mic. La început va cam trebui să-l hrănim cu biberonul, sau chiar cu pipeta. Pe urmă, nu cred că s-ar simți el prea bine acolo, lângă iepurii de casă. De ce? Nu sunt iepurași ca și el? Sunt, dar aceștia-s domesticiți, adică învățați să trăiască pe lângă casa omului. Pe când el, tot copil al pădurii a rămas. Și atunci, ce facem? O să-l punem în cușca nouă pe care bunicul tocmai a terminat-o
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
codru. I se părea că, de acolo, din desișurile pădurii, aude un glas tainic: „Haai! Vinoo! Aaiici ee locul tăăuu!” Tare se mai întristau copiii, ori de câte ori îl vedeau în starea asta. Ei nu puteau înțelege ce se petrecea în sufletul iepurașului și credeau că micul lor prieten o fi bolnav. Bunicule, ce-ar fi să-l chemăm pe nenea Gheorghe, doctorul animalelor? Știu și eu?! Nu cred că l-ar putea ajuta prea mult. Chiar așa de bolnav să fie Rilă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mamă, și casă pentru el, așa că, n-avem ce face, trebuie să-l lăsăm să se ducă la ea. Înainte de a se deschide cușca unde se găsea Rilă, copiii i-au cerut voie bunicului să-l mai mângâie o dată pe iepuraș. Micul lor prieten i-a privit îndelung, înțelegând că a venit clipa despărțirii ; a băgat de seamă și că, în ochii ca murele ai Sorineilor, se cuibăriseră două lacrimi mici, ca niște boabe de rouă. Dar iepurașul voia, parcă, să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mângâie o dată pe iepuraș. Micul lor prieten i-a privit îndelung, înțelegând că a venit clipa despărțirii ; a băgat de seamă și că, în ochii ca murele ai Sorineilor, se cuibăriseră două lacrimi mici, ca niște boabe de rouă. Dar iepurașul voia, parcă, să le spună: „Nu fiți triști, dragii mei prieteni! Bunicul are dreptate. Dar eu vă promit că am să mai vin pe la voi. Cât de curând, n-aveți nici o grijă!” Drum bun, Rilă! Și noroc! Să ai grijă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
prieteni! Bunicul are dreptate. Dar eu vă promit că am să mai vin pe la voi. Cât de curând, n-aveți nici o grijă!” Drum bun, Rilă! Și noroc! Să ai grijă de tine! I au spus la despărțire Sorin și Sorina. Iepurașul a plecat în salturi. Sorin încearcă să-și stăpânească lacrimile. Eu m-am gândit să ținem cușca asta mereu deschisă, zice el, și să punem în ea morcovi, varză, lucernă, ca înainte. Poate, o dată, Rilă nu găsește de mâncare prin
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și să punem în ea morcovi, varză, lucernă, ca înainte. Poate, o dată, Rilă nu găsește de mâncare prin pădure și vine tot aici. Dacă vreți voi... zice bunicul și zâmbește pe sub mustăți. Seara, înainte de culcare, copiii au dat de mâncare iepurașilor de casă. Dar nici pe Rilă nu l-au uitat. Nu mică le-a fost bucuria când, dimineața, hrana dispăruse din absolut toate cuștile. Mai ales din aceea unde stătuse Rilă și care, acum, rămăsese fără locatar. Cuțulache i-a
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a privi lumea prin ochii celor mici. Așa procedează autorul, de pildă, în „Hai să facem un spectacol!” unde, sesizând împlinirea afectivă totală a copiilor în jocul lor cu păpușile, notează: „Mai trist e că atunci când purcelușul, gâsca, girafa sau iepurașul sunt bolnavi, Sorin și Sorina trebuie să le dea medicamente”. Anecdotică și amuzantă este schița „O întâmplare cu tâlc”, care imaginează un mic scenariu de natură să conducă la concluzia că acel care perseverează pe calea neadevărului nu poate avea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
USA“, ci și o geantă. Și vreo treizeciși de ani. Și nu călătorea singură. Ci cu un balon. Avea un balon. Pe grătarul de deasupra. Printre papornițe și valize îl ținea. Un balon normal, nu dintr-ăla în formă de iepuraș, ursuleț, căprioară. Sau în formă de căprioară nu sunt? Un balon rotund ca un titlu de carte sau ca un clișeu al comentatorilor de sport. Avea așa, ceva diafan, o fustă vaporoasă roz. Nu transpirase mai deloc. Baba, în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
dom’ Regizor? încearcă să fie amabil, o mică chermeză cu băieții? se uită la ceas, nu e cam devreme? La ora asta unitatea e încă plină de tot felul de nepoftiți, o întrecere de tir, o vînătoare de gîsculițe sau iepurași, poate? Nici una nici alta, îi răspunde, dar ia nu mai pune tu atîtea întrebări și vezi-ți de treaba ta, îl apostrofează făcîndu-i semn s-o șteargă înapoi în foișor, o să te spun că-ți părăsești postul pentru orice fleac
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-o pe jos și mi-am lipit urechea de pieptul ei dezgolit. Se auzeau bătăile inimii, dar bănuiam că se află În stare de șoc. — O să se facă bine? Vocea Roșcovanului sună naiv, ca a unui școlar care Întreabă de iepurașul care-i este animal de companie. M-am uitat În sus la el și am văzut că Încă ținea arma În mână. Aduși de zgomotul făcut de Împușcătură, câțiva bărbați din „Puterea Germană“ stăteau rigizi În spatele adăpostului pentru bărci. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
prietenii lui de la abator, își instalase tabăra în cel de-al noulea cerc al infernului Nintendo, începând pachetul de șase beri la brunch-ul lichid și ajungând trotilat de-a binelea când intra în tură la serviciu. Avem de apărat tradiții, Iepuraș; onoarea familiei. Atunci nu avusese tăria să-l aducă iar cu picioarele pe pământ. Nici dacă ar fi încercat, el n-ar fi ascultat-o. Dar supraviețuise iernii și chiar se pusese puțin pe picioare. Ca acum să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
geamurile securizate, închise etanș. — Dorm cumva? Sunt dus? Treziți-mă - ăsta-i visul altcuiva. Ea veni la geam și-l îmbrățișă. Îl luă de acolo, ca să nu mai bată în ferestre. —Markie, ești treaz. Ai avut o zi foarte lungă. Iepurașul e aici. Vin înapoi mâine-dimineață. O urmă înapoi la scaunul lui de plastic de lângă pat, închisoarea lui. Dar când îl așeză, el își ridică privirea, zăpăcit. Lovi în poalele hainei ei. Dar tu, de fapt, ce faci aici? Cine te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui Robert: Nesimțitul sincer. Cu cât sinceritatea era mai brutală, cu atât mai bine. Se cunoștea pe sine de zece ori mai bine decât Daniel. Pentru el era aproape o satisfacție să recunoască ori de câte ori râvnea la o femeie. Sunt bărbat, Iepuraș. Noi suntem programați să fim cu ochii-n patru. După tot ce merită. Sinceritatea brutală era motivul pentru care stătea acum cu el, în centrul orașului, în fața monumentului eroilor de război, în văzul tuturor. Vocea lui o îngheța - vocea timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
două ori în aceeași cursă. —Ei, făcu el. Am văzut și crime mai rele împotriva umanității. Scoase o mică agendă neagră din buzunarul hainei, răsfoind-o înapoi până ajunse la primăvară. Îi arătă notița, cu scrisul lui rece, curat: Telefon Iepurașul. Numele de alint pe care i-l dăduse fratele ei în copilărie. Numele pe care n-ar fi trebuit să i-l spună niciodată lui Karsh. Numele pe care crezuse că n-o va mai striga nimeni de-acum încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]