1,501 matches
-
prea adesea grobian (Cristian Tudor Popescu) va fi scăldat în elogii pufoase. Încercați să ghiciți cu care oca sînt cîntăriți: Paul Georgescu, Dumitru Micu, Eugen Simion, Fănuș Neagu, Marin Preda, Cătălin }ârlea? Dacă ați ghicit, vă mai întreb: dar Virgil Ierunca, Nicolae Manolescu, Paul Goma, Mircea Zaciu, Denisa Comă- nescu?? (p. 111) Mă tem că cel puțin prima întrebare, ușor reformulată, i s-ar putea adresa chiar celei care a lansat-o. Este evident că recenzenta dă dovadă de (puțin) mai
Funambulism critic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10696_a_12021]
-
florentină, Ida Ademollo, fapt care explică, într-o anumită măsură, pasiunea nepotului pentru Dante. După absolvirea liceului "Nicu Gane" din orașul natal devine student la Litere al Universității din București. Se împrietenește cu Pavel Chihaia, Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu, Virgil Ierunca, Dinu Pillat. Scrie poezie, roman și mai ales teatru. Face adaptări. Una din piesele sale este acceptată cu entuziasm de către fostul său profesor de estetică, Tudor Vianu, pentru Teatru Național. Nu se va materializa niciodată într-un spectacol, deoarece Vianu
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
din Paris. Așa fel încît puteam locui într-un hotel luxos - am locuit o lună de zile, nu mai mult - dar n-aveam ce mînca. Abia aveam bani să-mi cumpăr Viandox. Pe cine cunoșteam la Paris? Doar pe Virgil Ierunca, pe Constantin Amăriuței, care venise cu bursă, și pe Monica Lovinescu. Prima vizită pe care am făcut-o, a doua zi după sosirea la Paris, a fost la fălticeneanca Monica Lovinescu, care locuia pe Avenue de l'Opéra, la etajul
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
un text absolut uluitor, unde s-a prevăzut revoluția din mai '68, sau floréal '68. A povestit-o în numărul precedent al revistei astrologice, zi de zi, cum avea să se întîmple totul. Este un fapt uluitor. Monica este Scorpion. Ierunca este Leu. Am comparat tema astrală a Monicăi Lovinescu și tema astrală a lui Ceaușescu. Și am ajuns la concluzia că Ceaușescu e pierdut, pentru că avea un aspect foarte slab, nu mai știu, poate că era Balanță sau avea pe
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
că Ceaușescu e pierdut, pentru că avea un aspect foarte slab, nu mai știu, poate că era Balanță sau avea pe Marte prost aspectat. Am zis deci că Monica Lovinescu îl pulverizează pe Ceaușescu. Și așa a fost. Pe domnul Virgil Ierunca îl știați deja... Pe Virgil Ierunca îl cunoșteam din țară. Trebuie să povestesc aici o întîmplare de la începutul lui '48. Cu Virgil Ierunca am fost coleg de facultate și de an. L-am cunoscut la Facultatea de Litere. Era din
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
un aspect foarte slab, nu mai știu, poate că era Balanță sau avea pe Marte prost aspectat. Am zis deci că Monica Lovinescu îl pulverizează pe Ceaușescu. Și așa a fost. Pe domnul Virgil Ierunca îl știați deja... Pe Virgil Ierunca îl cunoșteam din țară. Trebuie să povestesc aici o întîmplare de la începutul lui '48. Cu Virgil Ierunca am fost coleg de facultate și de an. L-am cunoscut la Facultatea de Litere. Era din același grup cu Dinu Pillat și
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
Am zis deci că Monica Lovinescu îl pulverizează pe Ceaușescu. Și așa a fost. Pe domnul Virgil Ierunca îl știați deja... Pe Virgil Ierunca îl cunoșteam din țară. Trebuie să povestesc aici o întîmplare de la începutul lui '48. Cu Virgil Ierunca am fost coleg de facultate și de an. L-am cunoscut la Facultatea de Litere. Era din același grup cu Dinu Pillat și Geo Dumitrescu. Îl consideram un periculos anarhist (totuși nu prea periculos). Ne-am împrietenit așadar în facultate
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
fi avut ceea ce se cheamă în Franța o "însemnare de la concierge", nu ne-ar mai fi putut scoate nimeni de acolo. Așa este legislația în Franța. Așa că ducîndu-ne acolo și atacînd această casă, ca să avem unde dormi, am găsit pe Ierunca și pe alți doi prieteni, Anton și Liza Cerbu. Evident, toți trei cu trecut de partea noastră. De partea cealaltă a zidului au apărut un domn Stoichiția, un altul, Arapu și un al treilea, Coteanu. A urmat o mică încăierare
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
E un caz simptomatic pentru mentalitatea românească. Țara în care plagiatele sînt considerate niște „mofturi” oarecare, necondamnabile, e o țară în care mediocritatea și prostia au ocupat fața și interfața. La singura vizită la Neamț a cuplului Monica Lovinescu - Virgil Ierunca, din anul 1993, ca invitați ai mei, un jurnalist de la un ziar central, care se tot învîrtea pe lîngă noi, a extras în cele cîteva zile de urmărire o singură știre bombă cu care a împodobit prima pagină a imundei
„Cazul” Mircea Cărtărescu by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4003_a_5328]
-
Stravinski; Cioran îi diviniza pe Bach și pe Mozart, dar nu pomenește nici un cuvânt despre compozitorii timpului său. Și pentru că exemplele pot continua într-un mod copleșitor, împovărător (existând, firește, și excepții: un Mircea Vulcănescu, de pildă ori un Virgil Ierunca), mi-am zis că asta-i soarta noastră, a muzicienilor, să trăim, fără să fim nici bolnavi, nici ocnași, în cea mai nefericită companie: aceea a singurătății. Dar dacă totuși funcționează o anume stilistică a culturii de tip livresc, în
Singurătatea compozitorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14361_a_15686]
-
înseamnă într-o linie ascendentă, chiar cînd e curmat de secole de involuțieť". În situația societății românești, cu o evoluție brutal întreruptă de o jumătate de veac de totalitarism, continuitatea lui Aristarc a jucat un rol salvator. Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, I.Negoițescu întrupează lamura criticii noastre contemporane, chiar dacă le-a fost dat a se rosti în bună parte ori integral de pe baricadele exilului, alături de cîțiva critici mai tineri, rămași în patrie, confruntați cu cenzura și uneori cu propriile lor dileme
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
Gheorghe Grigurcu In fruntea unor atari ticăloșii performante se afla celebrul Turcanu, înconjurat de cîțiva acoliți. Acel Turcanu în care Virgil Ierunca a văzut un Verhovenski care a transgresat toate rețetele răului sau un al doilea marchiz de Sade, pe care alții l-au asemuit cu doctorul Mengele. De fapt, el nu era decît încarnarea nefardată a "omului nou", care țintea a
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
ca piatra construcției", încearcă a masca tocmai incapacitatea fixării, nestatornicia precum o secretă infirmitate? Nu cumva temperamentul coleric pus în scenă, frecvent cu asupra de măsură, încearcă, prin iconoclasm, să "dreagă" un defect constituțional, funcționînd aidoma unei proteze morale? Virgil Ierunca scria în acest sens: " Există nu numai la omul Tudor Arghezi (...), ci în însăși opera să, în miezul ei, un fel de uvertura spre slavă, nu totdeauna discretă față de vremelnicia oficială. Există într-adevăr și un poet de curte Tudor
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
sinteză net superioară celei a Anei Selejan, cu care împarte interesul pentru epoca realismului socialist), dar suferă de ceea ce s-ar putea numi descriptivism istorico-literar. Pasionant excursul prin dezbaterea despre criza literaturii dominate politic, declanșată în presa vremii de Virgil Ierunca, și perfect valabilă ideea de a studia ca tipică pentru "literatura crizei" literatura rurală, sub diversele ei aspecte, dar propunerile pe care le face Sanda Cordoș nu sînt duse pînă la capăt, demonstrația nu reușește să treacă destul de convingător dincolo de
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
publicînd articole clarificatoare, rosteau cuvîntări (că, de pildă, Visoianu în celebre universități americane) apărînd cauza țării subjugate, pătrunseseră la posturi de radio ascultate și în țară (că M. Fărcăsanu la "Europa Liberă" încă de la înființare, sau Monica Lovinescu și Virgil Ierunca la "France Inter"), menținînd treaza conștiința publică. Datoria, deci, și-o făcea exilul românesc, dar măcinat fiind de rivalități intestine, care numai bine nu-i făceau. Nu se poate vorbi, deci, în acest caz, de un centru de comandă și
Exilul politic românesc by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17765_a_19090]
-
cu regimul (categoria Paul Goma). Extrem de puține sunt exemplele de scriitori români afirmați în Occident în condiții de perfect "autism" ideologic. Eliade, Ionesco, I. Negoițescu, D. }epeneag au luat frecvent poziție împotriva regimului de la București, iar Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au făcut din activitatea anticomunistă axa a două biografii îngemănate. Singurul exemplu rezonant de scriitor care nu mai vrea (după rătăcirile tinereții) să fie altceva decât scriitor, și reușește într-o manieră eclatantă, este cel al inclasificabilului Cioran. Ca scriitor
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
ecumenic al lui N. Steinhardt se deosebește esențialmente de anticatolicismul pravoslavnicului Dostoievski."7 Exemplele la care recurge cercetătorul sunt relevante: botezul în închisoarea de la Jilava, experiența de la mănăstirea benedictină din Chevetogne (Belgia), scrisorile către Th. Enescu, V. Nemoianu și V. Ierunca. În problema libertății, gândirea "conservatoare" dostoievskiană se opune "liberal-conservatorismul" steinhardtian. Așa cum Panait Istrati răspunde lui J. P. Sartre, după ororile pe care le-a văzut cu ochii săi în U.R.S.S., apropo de (mai)binele care justifică teroarea politică ("Bine
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
alte cuvinte o specie sau subspecie, cum vrem s-o luăm, a scriiturii autobiografice, mult mai aproape, alături de memorii, de autobiografie decît de jurnal"), Jurnalul lui Rebreanu, Jurnalul unui cobai, de Miron Radu Paraschivescu, jurnalul de tinerețe al lui Virgil Ierunca (Trecut-au anii...), Straja dragonilor de I. Negoițescu, Troica amintirilor - Sub patru regi de Gh. Jurgea-Negrilești, Confesiuni violente de Nicolae Breban, Arhipelag interior de Virgil Nemoianu, Călătorie spre mine însămi, de Ileana Mălăncioiu, Jurnalul suedez al Gabrielei Melinescu, Jurnalul lui
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
dumneavoastră referitoare la scriitorii români din diaspora, detaliindu-le. Am citit Familia scrisă (carte republicată în 2008 la Editura Paralela 45) și mă așteptam ca însemnările din această carte să cuprindă referiri mai consistente la Monica Lovinescu și la Virgil Ierunca pe care îi pomeniți, totuși, în alte volume: în Plecarea prin luptă, de exemplu. Vă rog să îi evocați în cele ce urmează. - Mă tem că nu am a pomeni referiri mai consistente la importantul cuplu de exilați, în plus
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
la importantul cuplu de exilați, în plus de ceea ce voi fi spus cu alte ocazii. Le rămân recunoscător pentru prețioasele îndrumări din primele zile și săptămâni după decizia mea de a nu reveni în țară atâta timp cât va mai dăinui comunismul. "Ieruncilor", cum îmi plăcea să-i desemnez, le datoram aranjarea unei vizite la Emil Cioran, o alta la Mircea Eliade și, în general, o discretă "introducere" a mea în vechiul exil. Existau între ei și mine unele rezerve, care nu se
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
în "tenebrele exterioare" ori cel puțin în "cercetură". Rezistînd unei inițiale presiuni, în 1983, acesta e nevoit a ceda la spartul tîrgului, în 1989, cînd, în urma participării lui Luca Pițu la un colocviu despre Descartes, comentat cu entuziasm de Virgil Ierunca, "Oxiurii Morții" îi dau un nou ultimatum "arhontelui de învățămînt superior". "Astfel, mărturisește Magistrul, voi fi avut șansa, în două reprize, ceva mai tîrziu, de a primi eticheta excluderii și a disidenții, cînd eu, nevolnicul, am fost și rămîn doar
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
inaccesibil (și. antipatic)". Sau: „am respins și resping cu dezgust toate emisiunile bombastice, fals eroizate, liricoide, afectat exaltate ale Luciei Hossu-Longin". Sau: (pe Monica Lovinescu) „«critic literar» și, mai ales, mare critic literar, n-o puteam recunoaște". Sau: (despre Virgil Ierunca) „a fi «critic literar» și încă «mare» este cu totul altceva". Sau următoarea blamare globală a exilului: „Mă exaspera, uneori, mai ales imensa infatuare a «exilului», neacoperită de nici un fel de realizări adevărate". Sau: „Care este, de fapt, marea «operă
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
Marele eșec", cum își denumește Adrian Marino capitolul referitor la cel ce-a fost totuși magistrul său, la cel ce i-a deschis totuși drumul în viață, se răsfrînge implacabil asupră-i. Anti-Blaga, anti-Cioran, anti-Mircea Eliade, anti-Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, anti-Paleologu, anti-Alexandru George, antiGoma, anti-Noica, anti-Steinhardt, anti-Manolescu ș.a.md., autorul Vieții lui Alexandru Macedonski ni se dezvăluie ulcerat nu numai de incapacitatea sa de a se fi ridicat la treapta unei personalități polarizatoare, directoare în epocă, de tip exemplar, ci și
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
a frapat mereu în acea perioadă este distanța dintre cuvinte și lucruri, distanță care a sfârșit prin a compromite cuvintele". Afirmația Dvs. se întâlnește cu versurile din finalul unuia dintre foarte rarele texte poetice mai puțin pesimiste scrise de Virgil Ierunca: "Peste osânda clipei, primenirea vremii / Peste ne-sațiul relelor, inițiative de rouă / Peste zavistia dra-cilor, răsăritul drepților / Și peste toate legea cea nouă: / a omeni cuvântul". Considerați că mai este posibil acest lucru? Există, domnule profesor, leacuri împotriva "cicatrizării" sufletești
Alexandru Zub by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/6869_a_8194]
-
pe care sociolingvistica o caută mereu, fără să o poată circumscrie complet. Reabilitarea cuvintelor compromise prin distorsiune se-man-tică, abuz ori simplă uzură în timp este un act dificil, reclamând anume colaborarea timpului. "A omeni cuvântul", ca în expresia lui Virgil Ierunca, este tocmai ceea ce ar trebui să ne dorim, după o jumătate de secol în care cuvântul a fost pervertit și după o tranziție dificilă spre normalitate, spre "rânduiala" instituită din vechime și adaptată mereu la ne-voile contemporane.
Alexandru Zub by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/6869_a_8194]