863 matches
-
ordin pentru o acțiune de război. Azi trebuie să ne ocupăm de aprovizionare. Așa vrea prefectul. Antonius aruncă harta într-un colț. Își puse calcei căptușiți cu piele. — Ieslea găinilor... Acela ar trebui să fie obiectivul nostru. Vom merge la ieslea găinilor? se miră Errius. N-am pierdut destui oameni acolo, de câte ori ne-am dus să luăm provizii pentru trupe? — Să nu-mi spui că tocmai tu te temi de o ambuscadă. Ții minte din câte ambuscade am ieșit victorioși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
oamenii și carele adunate deja pe via principalis. Antonius privi spre cer, apoi spre dealurile împădurite care se zăreau departe, în dreapta. În depărtare, în aerul limpede, se zăreau Alpii, a căror linie se distingea net la orizont. — Chiar mergem la ieslea găinilor? — Nu cred că ordinul sună chiar așa. Însă - Antonius îi adresă centurionului un zâmbet malițios -, cât timp eu vorbesc cu comandantul legiunii, tu fă rost de opt care, cazmale și coșuri pentru o sută optzeci de oameni. — Opt care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
așezase la masa în jurul căreia stăteau șase tribuni. Unul dintre ei era Rubellius Glaucus, care cu două săptămâni în urmă abia reușise să se salveze pe sine și câțiva dintre oamenii săi dintr-o ambuscadă a quazilor. Îi atacaseră la ieslea găinilor, bucata de pământ pe care soldații o numiseră astfel pentru că le dădea puținul pe care-l putea oferi Pannonia pe timp de iarnă. „Mâncare bună pentru pui“, protestau soldații, care se indignaseră când aflaseră că tribunul Rubellius Glaucus nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ațintite asupra lui, complet lipsite de invidie: în zilele acelea, să faci aprovizionarea însemna adesea să nu te mai întorci în castru. — Un manipul înseamnă două centurii. Doar o sută șaizeci de oameni. Nu ajung. Nu te vei duce la ieslea găinilor. Te vei îndrepta spre miazăzi. Mucrus își duse mâna la barba căruntă, tunsă scurt. Începu să se tragă de barbă, așa cum făcea întotdeauna când era nervos. — Spre miazăzi? - Antonius bătu cu degetele în masă. Nu mai e nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sa. Imediat ce Antonius ieși din Pretoriu, Errius îi veni în întâmpinare. — Comandante, cohorta e pregătită; la fel și carele, cu tot ce ai cerut. — Trebuie să-ți cer să faci unele schimbări. Antonius își așeză mantaua pe umeri. Mergem la ieslea găinilor? — Nu, răspunse tare Antonius. Din Pretoriu ieșise și Rubellius Glaucus, iar Antonius văzuse cu coada ochiului că se apropiase de ei. — Legatul mi-a ordonat să merg spre miazănoapte. Vom merge spre miazănoapte, cu un singur manipul. Soarele palid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
târnăcopul, să sapi și să cari greutăți. — Dar ferrea este impermeabilă... Și, mai ales, te apără de săgeți, nu-i așa? replică Errius cu un zâmbet malițios. — Bine, bine, Errius... Azi ne vom bate. Am hotărât să fac aprovizionarea de la ieslea găinilor. — Bănuiam eu. Dar puteai măcar să mă lași să termin vinul pe care-l am în cort. Știi doar că te urmez pretutindeni... Chiar și la moarte. Îl urmase pe Antonius din Hispania Tarraconensis, unde se născuse, când Legiunea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
câteva săptămâni! Antonius mângâie gâtul calului. — Încalc ordinele, știu asta. Iar tu îmi ești complice. Cât despre Rubellius Glaucus... Nu trebuia să se lase luat prin surprindere. Singura zonă de aprovizionare pe care quazii nu au devastat-o e tocmai ieslea găinilor. Ne atrag acolo, pentru că știu că de acolo ne aprovizionăm. Ne așteaptă acolo ca să ne sucească gâtul, ca la găini. Au fost uciși toți centurionii, signifer-ul și ajutoarele de la care - Errius își frecă bărbia, așa cum făcea ori de câte ori era emoționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întunecată a pădurii, încercând parcă să-și dea seama câți barbari erau ascunși după copaci, în spatele tufișurilor sau culcați la pământ. Ce strategie vei folosi? întrebă Errius în cele din urmă. Vom folosi chiar strategia lor. Îi vom bloca în ieslea găinilor. Antonius sări jos de pe cal, apucă frâul și i se alătură repede lui Errius. Suntem dezavantajați, e adevărat, zise cu glas scăzut. O sută șaizeci contra cinci sute, pe puțin. Dar am cu mine genieri care știu să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ceilalți optzeci de oameni? E o centurie întreagă, Antonius! — Vor aștepta semnalul meu în spatele celor trei linii ale frontului principal... În fundul pâlniei, pricepi? Vor tăia în două rândurile dușmanilor, care vor fi lungi. Îi vom învinge pe quazi chiar la ieslea găinilor. Iar acum, fii atent... Șaizeci de oameni vor avea scuturile obișnuite, dreptunghiulare, care le vor îngădui să oprească dușmanul asemenea zidurilor unei fortificații. Mai mult, formând din scuturi o testudo, genierii vor putea să înainteze, apărându-se de darde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dat o poreclă. Acum ți se spune Plisc de Găină... Un nume care va dăinui în viitor, amintind de nesupunerea ta. — De victoria mea. Antonius își înălță capul. — Antonius Primus, zis Plisc de Găină. I-ai învins pe quazi la ieslea găinilor - Valerius se așeză. Ordinul era să te duci la miazăzi de castru. Și asta nu-i tot... Ți-ai părăsit soldații ca să-i urmărești pe barbarii care fugeau. I-ai îndemnat pe soldați să te urmeze, nesocotind rolul signifer-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe sine galopând în mijlocul soldaților, ordonând să se alinieze în acies ca să formeze o linie de atac lungă. Se văzu dispunându-i în prima dintre cele trei linii pe expediti înarmați cu lănci, dintre care mulți luptaseră alături de el la Ieslea găinilor și despre care știa că erau neînfricați în luptă. Îl văzu pe Arrius întorcându-se în galop cu oamenii săi, fugind de dușmanii pe care nu reușise să-i învingă. — Deschideți o breșă în linii! strigă și se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bucurie la viață negîndind că existența nu-i altceva decît un tobogan atroce spre moarte. Pleci Împleticindu-te din primărie fără să iei actul, Însă două pagini mai Încolo găsești următoarele rînduri: „CÎnd intră În peșteră, Iosif se duse la iesle ca să-și vadă fiul care dormea. Își spuse, Va muri, va trebui să moară, și Îl duru inima” (și acum apare fraza care-ți mai redă, era și timpul, o minusculă speranță, un model egoist de liniște), „dar apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de porci, fost crescător de cai care, după ce obține șaișpe godaci pătați de la o scroafă pe nume Victoria Principal (pronunțat cum se aude), ajunge la înțelegerea următoare: "Scroafa îi animal delicat, nu ca calu'. Lu' cal îi pui luțărnă în iesle cu furca și gata. Ea-i altfel". Rîdeam de "catafalcul" Tantzi. Îl hărțuia rău pe Lucian, pofticioasa. "Nu cumva să mă dați la telefon. Nu-s. Am murit ieri. Nu mă las posedat de Tantzi". De pe-atunci îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai devreme, să îngrijească de plimbarea proiectată. Avu însă o surpriză neplăcută. Aseară, Ichim, bătrânul vizitiu de nădejde, după ce a deshămat iepele de la sania cea bună și le-a adăpat, când le-a băgat în grajd să le lege la ieslea lor, nu se știe cum și ce, dar s-a pomenit cu iapa roaibă, sperioasă, că începe să sară în două picioare, ș-apoi să zvârle din copite până tot l-a zdrobit pe bietul om de I-au scos
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apropie cu pași nesiguri, scoase un bănuț din sân și i-l întinse. Isaia luă banul, îl încercă între dinți, încuviință, apoi scrise în catastif. O mângâie pe păr, privind-o cu înduioșare : — Boul cunoaște pe stăpânul său și asinul ieslea, dar nenorociții ăștia nu m-au cunoscut, ci numai tu... Gata ! strigă Calu. Io ziceam să ne veselim, da’ răspopitul ăsta e lovit cu leuca. Zi-i, ciorane ! Faraon încuviință numaidecât și plecă să caute în cabină. Calu se întoarse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cegă, clean, lostriță, păstrăv, undiță, mreje, năvod, izvor, iaz, iezer, val, baltă, mlaștină, ostrov, dumbravă, lunc, prund. Pământul și vegetația: deal, grădină, livadă, movilă, peșteră, prăpastie, nisip, pajiște, poiană, tină, vârtop. Casa e latină, dar anexele ei sunt slave: grajd, iesle, coteț, pivniță, pod, pridvor, gard, zăbrele, grinda, polița, cojocul, cușma, obielele, delta, cleștele, pila, nicovala. Organizarea militară: ceata, pâlcul, gloata; arme: sabia, sulița, praștia, toporul, steagul, strajă, voinic (voina-război). Organizarea socială și de stat: voievod, boier (boliar, sl. vechi), cneaz
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să lovească/ Pântecul, în care s-a zămislit pruncul.../ Pe creste iubirea lumina verdele frunzei/ Cuvântul Dorire” (Tablou). Poetul abordează și tematica erotică, tratând-o în stilul biblic, al Cântării Cântărilor. În general, frecvența terminologiei biblice, liturgice și ecleziastice („Scriptură”, „ieslea slăvirii”, „aghiasmă”, „veniți și luați lumină” etc.) conferă poeziei lui B. timbrul ei specific, așa după cum, la nivelul „fondului”, principalul ei atribut distinctiv este nutrirea masivă din simbolistica biblică, din patrimoniul de trăire și exprimare a evlaviei creștinești. Aceste însușiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
munților, i s-a pierdut urma. Încă nu se știe cum de a ajuns el tocmai la Giurgiu, ca să fie acolo hamal în port, iar după aceea îngrijitor în ogradă și în grajdul unui hotel, avînd locul de dormit în ieslea cailor, și ținînd la cap geamantanul cu cărți nemțești. Statul culcat în miros de fîn cosit îi amintea de Ipotești. Și, dacă a fost văzut cum citea din Schiller 108 cu glasul tare, apoi din opera acestuia el alegea ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
postmodernă ("Evă dincolo de rai") e aruncată într-o existență ce transformă adesea suavitatea în abjecție și că deține prea puține șanse de salvare din infernul cotidian. Între ele, de bună seamă, înnobilarea simplului act ontologic prin poesis ("o naștere/ în ieslea unui vers -/ cuvântul, unică poveste") sau prin eros. Se explică, astfel, atât voința de anulare a granițelor identitare exacte, de anonimat ("puterea de-a fi nimeni/ mângâiat de Dumnezeu"), cât și percepția propriei feminități drept un avatar al Feminității și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a nimerit pe nici una din cele trei ursite și a luat pe alta străină." În antologia Datinile și credințele poporului român..., sunt amintite următoarele credințe ce valorifică ursita: "Fetele sunt proaste că umblă după bărbați, las să vie calul la iesle, nu ieslea să umble după cal." (Botoșani); "Cal de visează fata, e ursitori; cum va fi coloarea calului, așa va fi și acela ce o va lua." (Botoșani); "Cal de visează fata că-i înhămat la căruță, îi e ursitoriul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
pe nici una din cele trei ursite și a luat pe alta străină." În antologia Datinile și credințele poporului român..., sunt amintite următoarele credințe ce valorifică ursita: "Fetele sunt proaste că umblă după bărbați, las să vie calul la iesle, nu ieslea să umble după cal." (Botoșani); "Cal de visează fata, e ursitori; cum va fi coloarea calului, așa va fi și acela ce o va lua." (Botoșani); "Cal de visează fata că-i înhămat la căruță, îi e ursitoriul însurat și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
OM. Adică Sarmis/Mitra este Fiul Omului sau al Tatălui Ceresc! Fiindcă nu puteau scoate din capul populației imperiului roman, creștinismului arimin/ariminismul, grecii și romanii adepții iudeo-satanismului, au preluat și această imagine pretin-zînd că este nașterea născocitului Hristos în ieslea din Bethleem! Aceste adunături de lepre criminale strînse sub umbra blestematei numită Militia Cristi nu au suferit niciodată de rușine, cinste, bună cuviință sau adevăr! În secolul ll al erei noastre, sau poate chiar de la sfîrșitul celui precedent a circu-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cu rugăciune din inimă curată și să zicem cu psalmistul: „ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie”. Cu atât mai mult, cu cât întâlnim această recunoștință și la făpturile necuvântătoare: „Boul își recunoaște stăpânul și asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă recunoaște și poporul nu pricepe.”. Din viața Sf. Gherman cunoaștem, de asemenea, scena duioasă de recunoștință a unui leu căruia cuviosul părinte îi scosese o țepușă din laba piciorului. După moartea sfântului, animalul fioros
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Este-o seara mare Seara lui Agiun Și cu-a lui Crăciun. Fiu și făr-de-un tată Din maică curată. Maică Sfîntă Vinerea Cu sfînta Duminică Ele-n ziuă mănecare Prin vărsat de zori Pe la cîntători Pruncul l-au aflat În iesle culcat Și l-a-nfășiat Cu fîșii de mătase Pe margin-aleasă Scutec de argint Jos l-au pogorît Și l-a iordănit Numele i-a pus İisus Hristos Domnul cerului Și-al pămîntului Și-al nostru al tuturor Și de-acum pînă-n
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
sus, căta În jos Ca să nască pe Cristos. Se duse la moș Crăciun - Bună seara moș Crăciun Lasă-mă-n palatul tău Ca să nasc un Dumnezeu. Dar Crăciun cum auzea Astfel din gură grăia : - Mergi În grajdul cailor Sau În ieslea boilor. Merse În grajdiul cailor Dar caii cum o văzură Începură a tropăi Și iepele a nechezi. - Stați voi cai nu tropăiți Și iepe nu necheziți. Dar caii cum auziră Și mai tare tropăiră. Supărată maica sfîntă Cu grai astfel
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]