1,395 matches
-
un generos proiect al instaurării în lume a „duhului sărbătorii”. „Devenit magnific - scrie Paul P. Drogeanu - omul fericit nu poate să nu își transforme condiția într-un program care răspândește bucuria cu forța unei epidemii ș...ț”, - iar poezia lui Ilarie Voronca este însuflețită pe întreg parcursul ei de un program ca acesta, crezând în valoarea incantatorie a rostirii poetice, capabilă să reînnoiască fundamental poziția omului în univers, înălțându-le pe amândouă în plenitudinea lor originară. „MILIARDARUL DE IMAGINI” Urmând itinerariile
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
este însuflețită pe întreg parcursul ei de un program ca acesta, crezând în valoarea incantatorie a rostirii poetice, capabilă să reînnoiască fundamental poziția omului în univers, înălțându-le pe amândouă în plenitudinea lor originară. „MILIARDARUL DE IMAGINI” Urmând itinerariile lui Ilarie Voronca în căutarea unei noi „gramatici” a poeziei, am putut remarca interesul său ieșit din comun și constant pentru imagine; iar identificarea câtorva dintre tiparele universului său liric, dependente de ipostaza de spectator a eului, de homo festus celebrând lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
doilea auz deschis la toate zvonurile văzduhului”, iar “în fulgerul unei imagini” apar, cum am văzut, „toate fântânile universului reînnoite”, încât relația eu/univers poate fi sugerată pregnant prin metafora „vaselor comunicante”. Primul lucru care frapează la lectura poemelor lui Ilarie Voronca este, desigur, neobișnuita densitate imagistică. Textele poetului sunt suprasaturate de imagini: „ecuatoriala floră” - cum sunt numite în Incantații -, dar și alte numeroase trimiteri la luxurianța vegetației solare, cu liane, frunzișuri, preerii etc. conturează un spațiu al profunzimii imaginative, în
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
la bal) Sau: Supapă ora în alamă și disc, Sângele face salturi de necrezut subteran, Aici pasul ca un cuvânt, geam deschis Câmpul între coaste plug sau pian. (Almanah) Cum a observat încă Octavian Șuluțiu la apariția Invitației la bal, „Ilarie Voronca exprimă mișcarea prin static. Sau ascunde mișcarea”. Dinamica n-a dispărut însă, cum susține recenzentul, „o dată cu ritmul și anumite legături gramaticale”. Căci dacă apelul la verb e oarecum redus pe mari porțiuni ale textului, sugestia mișcării e totuși foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ca atare rămân în plan secund: de pe semnificat, atenția se deplasează asupra mișcării zigzagate a semnificantului. Un fel de nerăbdare barocă și manieristă, o caracteristică instabilitate, un sentiment al provizoratului și tranzitoriului pot fi descifrate peste tot în scrisul lui Ilarie Voronca - „miliardarul de imagini”. Abia coagulat, sâmburele metaforic germinează în acea luxurianță „tropicală” a discursului, ce antrenează, parcă mereu nesatisfăcut în imperialismul său, noi și noi aluviuni verbale. Cum am mai observat, descripția și notația „impresionistă” manifestă mereu tendințe centrifuge
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în toată lirica noastră ca în poemele sale”. În cronica la Incantații, Șerban Cioculescu îl caracterizase și el pe autor ca pe un „permanent posedat al imaginilor discontinue, proiectate în afară cu o pasionată incontinență”, notând că: „Versurile d-lui Ilarie Voronca se valorifică mai bine detașate din hățișul contextului”. La rândul său și în legătură cu aceeași carte, Emil Gulian înregistra „uriașe enumerări de imagini, de foarte multe ori de o calitate excepțională și întotdeauna inedite”, adăugând însă că e vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Abia în 1965 Sașa Pană va publica în revista Viața Românească cinci dintre poeme, printre care și deja imprimatul Alt calendar, urmate în 1967 de celelalte nouă, încredințate revistei Astra. Scrierea acestor poezii ne face să ne aducem aminte că Ilarie Voronca nu se afla, totuși, la prima experiență de acest gen. El încercase să asimileze, cum observam, încă din faza de început avangardist, ceva din disciplina și rigoarea constructivismului plastic, căruia îi căuta corespondențe în scrisul poetic dovadă și cele
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
care probează că ideala coagulare a perspectivei spre lume nu s-a realizat deplin, că o agitație subterană o face mereu problematică. Frecvența conjuncției disjunctive "sau" sugerează nesiguranța și labilitatea opțiunilor, cu alternative mereu posibile. Așadar, și în sonetele sale, Ilarie Voronca rămâne, în esență, el însuși: o sensibilitate rănită, elegiacă, neliniștită, care a fost mereu cea a avangardistului, și căreia "armura" sonetului nu-i poate asigura decât o foarte relativă protecție. UN POEM AL „SINTEZEI MODERNE” Încercând o situare istorico-literară
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
esență, el însuși: o sensibilitate rănită, elegiacă, neliniștită, care a fost mereu cea a avangardistului, și căreia "armura" sonetului nu-i poate asigura decât o foarte relativă protecție. UN POEM AL „SINTEZEI MODERNE” Încercând o situare istorico-literară a poeziei lui Ilarie Voronca, G. Călinescu nota, în recenzia consacrată volumului Brățara nopților, aceste rânduri pe care urma să le reia, aproape fără modificări, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent: „Dl. Ilarie Voronca scrie un fel de poezie pentru care declararea
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
SINTEZEI MODERNE” Încercând o situare istorico-literară a poeziei lui Ilarie Voronca, G. Călinescu nota, în recenzia consacrată volumului Brățara nopților, aceste rânduri pe care urma să le reia, aproape fără modificări, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent: „Dl. Ilarie Voronca scrie un fel de poezie pentru care declararea școalei literare ar fi o ușurință făcută cititorului. E futurism, dadaism sau suprarealism? Sunt toate și nici una. Lipsa copulației obicinuite între cuvinte, a ortografiei și arhitectura babilonică a paginei aparțin futurismului
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nu e lipsită de oarecare gând, ca să fie vorba de dadaism și nici gândul nu e așa de muzical și nestatornic ca să ne aflăm în fața unui substanțialism profesat, la noi, cu consecvență numai de dl. Ion Barbu. Poezia d-lui Ilarie Voronca este așadar, un impresionism ordonat în punctul inițial, dar sfărâmat cu voință prin procedee tipografice și metaforism exagerat până la deplina, uneori, anulare a oricărui sens și a oricărei emoții. Și în ciuda pozelor ștrengărești și a fervenței revoluționare, poetul Brățării
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
vârsta franceză a scrisului său. Încât, dacă formula integralistă a „sintezei moderne” a fost găsită, pe drept cuvânt, definitorie pentru ansamblul demersurilor avangardiste românești din acei ani, ea se aplică, mai mult decât la oricare alt reprezentant al mișcării, lui Ilarie Voronca. Analiza textelor sale programatice a evidențiat, rând pe rând, în publicistica de la revistele 75 H.P., Punct și Integral, apoi de la unu, spații de confluență ale unor idei emanate fie dinspre dadaismul târziu, futurism și, mai ales, constructivism, fie - prin
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
literară pe drept cuvânt definită prin formula integralistă a „sintezei moderne” sau, mai recent, prin aceea a unui „avangardism prudent”, ca „tentativă de a transforma negativismul tipic avangardist într-o afirmare constructivă” sau „experimentalistă”. În această ultimă și definitorie ipostază, Ilarie Voronca a ilustrat deopotrivă funciarul nonconformism al avangardei, radicalul ei anticonvenționalism, și năzuința unei anumite echilibrări a raporturilor cu tradiția marii poezii românești (de la Eminescu, elogiat încă în Integral, la Arghezi sau Bacovia), dintr-o perspectivă ce se apropie adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
precum o ciornă încărcată de monstruoase corecturi”, - și că: „Aproximarea este genul psihologic al unei atari creații care nu se decide, jubilant nesatisfăcută de sine, înșelată de scânteierea fiecărui contact insolit, pe fundalul unei ancestrale anxietăți”. Opera poetică a lui Ilarie Voronca și câștigă, și pierde, cum am văzut, de pe urma acestei indecizii. În ambele situații, ea rămâne însă expresivă ca document al unei epoci dintre cele mai deschise metamorfozelor înnoitoare, din istoria poeziei românești, și al unei sensibilități ce le-a
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
unul dintre cei mai nesiguri și mai agitați dintre poeți, a „singurei certitudini” a poemului. Era, așadar, momentul ca puținelor încercări mai noi de a le scoate dintr-o nedreaptă marginalitate să li se mai adauge una. Pentru ca numele lui Ilarie Voronca să poată fi distins cât de cât mai clar într-o bibliotecă reprezentativă a poeziei române moderne. CUPRINS Ilarie Voronca și „starea de spirit” avangardistă Pentru o nouă „gramatică a poeziei” Momentele poeziei Începuturi Spre o poezie constructivistă O
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
încercări mai noi de a le scoate dintr-o nedreaptă marginalitate să li se mai adauge una. Pentru ca numele lui Ilarie Voronca să poată fi distins cât de cât mai clar într-o bibliotecă reprezentativă a poeziei române moderne. CUPRINS Ilarie Voronca și „starea de spirit” avangardistă Pentru o nouă „gramatică a poeziei” Momentele poeziei Începuturi Spre o poezie constructivistă O temă cu variațiuni Ulise în oraș Continuări: itinerarii nocturne „Franciscanism” liric Zodiile poemului Incantații Discursul înstrăinării și al fraternității Spre
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
moderne” . E. Lovinescu, Memorii, II, 1916-1931, Ed. „Scrisul românesc”, Craiova, 1932, pp. 178-179. . J. Monnerot, La poésie moderne et le sacré, Paris, Gallimard, 1945, p. 165. . A doua lumină, în unu, 1929, nr. 16. . 1924, în 75 H.P., octombrie 1924. . Ilarie Voronca, Pe marginea unui festin, în Integral, 1927, nr. 10. . Marcel Iancu, în Punct, 1924, nr. 5. . Art. cit., în Integral, 1925, nr. 3. . Cicatrizări (Poezia nouă), în Integral, 1925, nr. 1. . A. Marino, Dicționar de idei literare, vol. I
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de la origini pînă în prezent, București, E.F.R., 1941, p. 782. . T.S. Eliot, Eseuri, București, Ed. Univers, 1974, p. 175. . M. Raymond, De Baudelaire au surréalisme, Paris, Ed. J. Corti, 1963, p. 234. . Ov. S. Crohmălniceanu, Op. cit., p. 408. . P. Constantinescu, Ilarie Voronca, „Zodiac”, în Vremea, nr. 162, 25 ian., 1931. . Perpessicius, Ilarie Voronca, „Zodiac”, în Cuvîntul, 1930. . v. unu, nr. 31, decembrie 1931. . v. Vremea, 1931, nr. 215. . În Adevărul literar și artistic, XI, nr. 624, p. 7. . P. Constantinescu, Ilarie
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Eliot, Eseuri, București, Ed. Univers, 1974, p. 175. . M. Raymond, De Baudelaire au surréalisme, Paris, Ed. J. Corti, 1963, p. 234. . Ov. S. Crohmălniceanu, Op. cit., p. 408. . P. Constantinescu, Ilarie Voronca, „Zodiac”, în Vremea, nr. 162, 25 ian., 1931. . Perpessicius, Ilarie Voronca, „Zodiac”, în Cuvîntul, 1930. . v. unu, nr. 31, decembrie 1931. . v. Vremea, 1931, nr. 215. . În Adevărul literar și artistic, XI, nr. 624, p. 7. . P. Constantinescu, Ilarie Voronca, „Patmos și alte șase poeme”, în Vremea, VI, nr. 313
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Ilarie Voronca, „Zodiac”, în Vremea, nr. 162, 25 ian., 1931. . Perpessicius, Ilarie Voronca, „Zodiac”, în Cuvîntul, 1930. . v. unu, nr. 31, decembrie 1931. . v. Vremea, 1931, nr. 215. . În Adevărul literar și artistic, XI, nr. 624, p. 7. . P. Constantinescu, Ilarie Voronca, „Patmos și alte șase poeme”, în Vremea, VI, nr. 313, 12 nov. 1933. . I. Biberi, Visul și structurile subconștientului, București, Ed. Științifică, 1970, p. 220. . A se vedea, în acest sens, considerațiile lui Mihai Zamfir din Poemul românesc în
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Rimbaud, Oeuvres, Paris, Garnier, 1970, p. 230. . M. Zamfir, Op. cit., p. 372. . A. Breton, Signe ascendent, Paris, Gallimard, 1968, pp. 10-12. . v. unu, 1929, nr. 19. . Cf. G. Durozoi, B. Lecherbonnier, Le surréalisme, Paris, Larousse, 1972, p. 90. . Al. Cernat (Ilarie Voronca), 1924, în 75 H.P., oct., 1924. . J. Starobinski, Le portrait de l’artiste en saltimbanque, Flammarion, Paris, 1983, p. 6. . Ibid., p. 7. . v. Duhul sărbătorii, în Gîndirea, XV, 1936, nr. 4, p. 165. V. Băncilă, Declinul sărbătorii, în
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
rînd, din decorul lor caleidoscopic, din mișcarea turbionară la care sînt supuse lucrurile și ființele iubitoare de regular, de arabesc, și de efemeră împodobire”. . Ibidem, p. 309. . v. Gramatică, în Punct, 1924, nr. 6-7. . Între mine și mine, loc. cit. . Ilarie Voronca, „Petre Schlemihl”, în Adevărul literar și artistic, XI, seria II, nr. 624, 1932, p. 7. . P. Ricoeur, Metafora vie, București, Ed. Univers, 1984, p. 365. . Ibidem, p. 156. . Dolores Toma, Cyrano de Bergerac. Un model al barocului, București, Ed.
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
seria II, nr. 624, 1932, p. 7. . P. Ricoeur, Metafora vie, București, Ed. Univers, 1984, p. 365. . Ibidem, p. 156. . Dolores Toma, Cyrano de Bergerac. Un model al barocului, București, Ed. Univers, 1984, pp. 176-177. . Ibidem, p. 180. . O. Șuluțiu, Ilarie Voronca, „Invitație la bal”, în Vremea, IV, 1931, nr. 193, p. 5. . D. Toma, Op. cit., p. 138. . Ibidem, pp. 130-131. . Ibidem, p. 132. . O. Șuluțiu, „Brățara nopților” de Ilarie Voronca, în Vremea, II, 1929, nr. 87, p. 2. . v. în
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
București, Ed. Univers, 1984, pp. 176-177. . Ibidem, p. 180. . O. Șuluțiu, Ilarie Voronca, „Invitație la bal”, în Vremea, IV, 1931, nr. 193, p. 5. . D. Toma, Op. cit., p. 138. . Ibidem, pp. 130-131. . Ibidem, p. 132. . O. Șuluțiu, „Brățara nopților” de Ilarie Voronca, în Vremea, II, 1929, nr. 87, p. 2. . v. în acest sens și opinia lui I.I. Cantacuzino, referitoare la Incantații, dar adecvată și acestor pagini premergătoare: „Majoritatea poemelor sale sunt ode, adică poezii presupunînd un sentiment de exaltare, nenuanțat
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
explica deci acumularea imaginilor” (I. Voronca, „Incantații”, în Viitorul, 1932, nr. 7228, p. 1). . P. Fontanier, Les Figures du discours, Flammarion, Paris, 1968, p. 336. . Ibidem, p. 339. . G. Călinescu, Istoria literaturii române..., E.F.R., București, 1941, pp. 782-783. . P. Constantinescu, Ilarie Voronca, „Petre Schlemihl”, în Vremea, 1933, nr. 273. . O. Șuluțiu, „Brățara nopților” de Ilarie Voronca, în Vremea, 1929, nr. 87, p. 2. . Ș. Cioculescu, Ilarie Voronca, „Incantații”, în Adevărul, XLIV, 1931, nr. 14.691, p. 1. . E. Gulian, Ilarie Voronca
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]