1,007 matches
-
descifra titlul de pe coperta cărții: Ancius Manlius Severinus Boetius, Consolația filozofiei. Nu pot să cred ceea ce văd! Câtă cultură! Ce gust! Sfinte Dumnezeule. — Dă-mi aia-napoi, se ruga George. — Asta-i a mea, exclamă bucuros Ignatius, băgând în buzunar ilustrata de deasupra. Înapoie pachetul desfăcut lui George și privi la bucățica de hârtie de împachetat care îi rămăsese între degete. Scria o adresă pe ea. O băgă și pe ea în buzunar. Spune-mi de unde ai luat astea. Cine-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întrebă Ignatius. — Taci din gură. — Mulțumesc. Văd că atmosfera aici e la fel de veselă ca întotdeauna. Câți bani ai adus azi? Un sfert de dolar? țipă doamna Reilly. Sări de pe scaun și băgând mâna într-unul dintre buzunarele halatului scoase afară ilustrata lucitoare. Ignatius! — Dă-mi-o imediat înapoi, tună Ignatius. Cum îndrăznești să mânjești imaginea aceasta minunată cu mâinile tale de precupeață? Doamna Reilly mai aruncă o privire spre ilustrată și apoi închise ochii. De sub pleoapele plecate lunecă o lacrimă. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
scaun și băgând mâna într-unul dintre buzunarele halatului scoase afară ilustrata lucitoare. Ignatius! — Dă-mi-o imediat înapoi, tună Ignatius. Cum îndrăznești să mânjești imaginea aceasta minunată cu mâinile tale de precupeață? Doamna Reilly mai aruncă o privire spre ilustrată și apoi închise ochii. De sub pleoapele plecate lunecă o lacrimă. — Am știut de când te-ai apucat să vinzi cârnați c-ai să te-nhăitezi cu oameni ca ăștia. — Ce vrei să spui prin „oameni ca ăștia“? întrebă furios Ignatius, băgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
papagalul o privea, cârâind încet, de pe tija lui. Când auzise că omul acela e polițist, Jones profitase probabil de ocazie și-l dusese la caseta de sub bar. Acum rămăseseră amândoi fără slujbă. Lana Lee ieșise din circulație. Să pozeze pentru ilustrate franțuzești! Orice, ca să câștige un gologan. Darlene privea cercelul de aur pe care papagalul îl adusese acasă. Lana avusese dreptate afirmând că nebunul acela mătăhălos era ca sărutul morții. Ce rău se purta cu mama lui! Sărmana doamnă! Darlene se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tabachera sa de argint. („Domnilor, vă dau cuvîntul meu de onoare, nu-i tremura mîna mai mult decît Îmi tremură mie, cînd țin paharul ăsta. Cin! Cin!“) În lumina răsăritului, soarele cădea pieziș, ca-n cripta unui sfînt dintr-o ilustrată veche, iar fumul brumăriu al țigării se Înălța precum zorile. Condamnatul simți cum fumul, superbă iluzie, Îl moleșea pentru o clipă, auzind parcă din depărtări sunetul taragotului care se prelingea peste cîmpie, și atunci aruncă țigara pe podea și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
între două terenuri virane, în aripa vestică din Bunker Hill. Danny parcă în fața casei și auzi un schelălăit de animale. O porni în direcția zgomotelor pe aleea de la intrare și ocoli o curte terasată, de unde se vedea o imagine de ilustrată a Orașului Îngerilor. Cuștile cu acoperișuri din metal zincat era aranjate în formă de L, câte una la fiecare nivel, construcțiile erau izolate în partea din față de o plasă groasă de sârmă, iar cel mai lung L arăta ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a întâmplat în India, în campionatul cehoslovac de fotbal și pe Atlantic. Pun mâinile la urechi și aud un alt vuiet al lumii. Eram departe, în altă țară, la mare, și încercam o nebunie de dor ininteligibilă. Scriam toată ziua ilustrate - eu, care detest genul! -, descopeream cantități importante de nostalgie, de melancolie, urlam mai prelung decât ecoul în munți; găseam expresii tandre și inoxidabile, scriam tuturor fără rușine și fără dezinvoltură: mi-e dor de voi, vreau acasă, nu mă interesează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mărturiseam în fiecare carte poștală, dar nu ca o scuză, ci ca o evidență mortală. Unor bărbați de două parale pe Bălcescu le încredințam visuri ermetice; unui tip care știam bine ce „turna” în București despre mine îi scrisesem o ilustrată care începea cu cuvintele fitzgeraldiene: „old friend”, ceea ce nu merită să-i spui decât tatălui tău, după ce a murit; femeilor nu le spuneam „iubito...” sau „scumpo...” - un instinct de conservare încă mai lucra în mine - doar „dragă”, dar mă deconspiram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
medicinii, specialitate consacrată de decenii, astăzi În fugă performanțelor și standardelor tehnice ce vizează eficientă actului de asistență medicală este tratată cu o anumită bunăvoință de către lumea medicală contemporană educată pe sistemul testelor medicale. În România, istoria medicinii a fost ilustrata de personalități ce s-au dedicat acestei științe. Pe primul plan s-a impus personalitatea academicianului Valeriu Bologa - Cluj, profesorului Iozef Spilmann - Tg. Mureș, profesorul Benone Duțescu - București, profesorul Constantin Romanescu - Iași, precum și mării profesioniști ai medicinei care au dorit
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
România, C. I. Parhon și A. Jianu. În istoria modernă a neurochirurgiei, În urma unei documentari sistematice, consider că se pot distinge două mari perioade: epoca de pionierat, 1880-1910 și epoca propriu-zisă a neurochirurgiei moderne , 1910 1940. Epoca de pionierat este ilustrata de activitatea unor personalități chirurgicale care au contribuit la precizarea particularităților clinice, fiziologice și de tehnica operatorie ale chirurgiei cranio-cerebrale, Înfruntând dificultăți și insuccese pentru care astăzi suntem datori toată considerația. Pionierii neurochirurgiei au Înfruntat insuccese inerente oricărui Început ce
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
cu succes că un adevărat neurochirurg. CAPITOLUL III ALEXANDRU MORUZI CREATORUL PRIMULUI SERVICIU DE NEUROCHIRURGIE DIN IAȘI ȘI DIN ROMÂNIA Istoria activității neurochirurgicale ieșene Își are rădăcinile În vechea tradiție medicală precum și În viața universitară a Iașului. Tradiția medicală este ilustrata de activitatea și prestigiul unor instituții științifice și spitalicești precum și de contribuția unor personalități medicale cunoscute În istoriografia medicinii românești. Din cadrul instituțiilor, În prim planul tradițiilor se situează Societatea de Medici și Naturaliști din Iași. Această societate, rod al conștiinței
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
grele de boală; 3. Prin publicație În Țară străină de broșuri atingătoare de observații interesătoare care vor fi făcute asupra doftorilor.... 4. Prin stabilirea de relații cu societăților știutoare din străinătate)”(N.A. Bogdan 1919) Efervescenta activității științifice a societății este ilustrata de editarea unei reviste proprii În anul 1887, apărând Buletinul Societății de Medici Naturaliști, publicație lunară bilingva româno-franceză. Viața medicală a Iașului și a Moldovei a fost dominată de activitatea Spitalului central “Sf. Spiridon”, a cărui activitate a fost confirmată
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
mai însemnate daruri care mi s-au făcut în viața asta“. Domnul Balotă (nu pot să mă împiedic să nu spun astaă avea un costum de vară, deschis la culoare și butoni la manșetă. Iar eu am început să văd ilustratele din anii ’40-’50 colorându-se pastelat și domnii și doamnele zâmbindu-și politicos pe stradă (în timp ce activiștii cu șepci muncitorești începeau să mohorască peisajulă. Printre amintiri din anii de-atunci, Nicolae Balotă a strecurat și geneza cărții sale despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
Barbaria, în Claxonia, în Absurdistan, într-o țară „de mâna a doua“, în care barbaria și kitsch-ul par a fi câteodată trăsături definitorii. Cei doi prieteni, Mirel Bănică și Codruț Constantinescu, își scriu unul altuia de cele mai multe ori pe ilustrate de carton, iar corespondența lor seamănă foarte mult cu un schimb de enervări. Enervările reprezintă pentru cei doi autori o formă de revoltă, de eliberare, un soi de exercițiu terapeutic prin care tinerii întorși din exilul occidental încearcă să se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
mea pufăia fără încetare -așezase, poate fără nici o intenție sau poate totuși cu premeditare, un teanc de publicații și cataloage de artă răsfoite de nenumărate ori, care probabil că erau de vârsta mea sau chiar mai bătrâne decât mine, unele ilustrate alb-negru, altele color. Așa că elevul le răsfoia și vedea tablouri interzise de Dix și Klee, Hofer și Feininge și sculpturi de Barlach - viitor călugăr citind - și marea femeie îngenuncheată a lui Lehmbruck. Și am văzut încă multe altele. Dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
orice preț să meargă și el la Piatra Domniței? Dar nu participarea lui Nuțu la expediție a constituit surpriza cea mare, ci cearta formidabilă dintre el și Tomiță. Și de la ce credeți c-a pornit necazul? De la o păcătoasă de ilustrată expediată de Nuțu de la Saturn, unde avusese bilet împreună cu bunică-sa și cu părinții săi. Ilustrata fusese trimisă pe adresa Ilincăi și căzuse în mîinile lui Tomiță. Adică, mai precis, i-o dăduse factorul să i-o ducă așa cum făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a constituit surpriza cea mare, ci cearta formidabilă dintre el și Tomiță. Și de la ce credeți c-a pornit necazul? De la o păcătoasă de ilustrată expediată de Nuțu de la Saturn, unde avusese bilet împreună cu bunică-sa și cu părinții săi. Ilustrata fusese trimisă pe adresa Ilincăi și căzuse în mîinile lui Tomiță. Adică, mai precis, i-o dăduse factorul să i-o ducă așa cum făcea și cu alte scrisori. Ei, și ce? s-ar putea întreba oricine. O ilustrată poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
părinții săi. Ilustrata fusese trimisă pe adresa Ilincăi și căzuse în mîinile lui Tomiță. Adică, mai precis, i-o dăduse factorul să i-o ducă așa cum făcea și cu alte scrisori. Ei, și ce? s-ar putea întreba oricine. O ilustrată poate fi un motiv de ceartă între doi adolescenți cu o educație atît de aleasă? Uite că este. Adică, mai bine zis, a fost. Că imediat ce Tomiță a citit rîndurile lui Nuțu (lucru pe care alții ca el nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nici măcar nu ți-i colegă și nici din oraș de la tine! Ce, el nu-și poate găsi o prietenă într-un oraș cu peste 300 000 de locuitori? De ce se leagă de Ilinca? Tot farmecul azurului imaculat (scria Nuțu pe ilustrata adresată Ilincăi), tot cleștarul valurilor înspumate de pe oglinda încremenită a mării repetă ca într-un cîntec de sirene chemarea stăruitoare: nu vii și tu la mare? Te așteaptă nemîngîiat, Nuțu R." Lui Tomiță aproape că nu-i veni să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să creadă cînd citi rîndurile respective. Auzi tu nerușinare! strigă el cît îl ținu gura, deși nu mai era nimeni în preajmă să-l audă. Cum de-și permite? Cîteva clipe mai tîrziu, însă, după ce pronunțase aceste cuvinte uitîndu-se la ilustrată ca la o ciupercă otrăvită, autobuzul se opri și din el coborî vesel Nuțu, urmat de bunică-sa, care bombănea tot timpul. Tomiță rămase perplex cînd îl zări. Nu-și putuse închipui că, deși plecat de o săptămînă, dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sa, care bombănea tot timpul. Tomiță rămase perplex cînd îl zări. Nu-și putuse închipui că, deși plecat de o săptămînă, dar cu scopul de a sta cel puțin 12 zile la mare, se va întoarce în aceeași oră cu ilustrata adresată Ilincăi. Salve, To-To-Tomiță! strigă Nuțu de cum coborî din autobuz. Era îmbrăcat în pantaloni scurți, cu o bluză pe care erau înșirate denumirile tuturor stațiunilor de pe Litoral și cu nasul flendurit din cauza arsurilor soarelui. Dar chiar în clipa cînd întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Era îmbrăcat în pantaloni scurți, cu o bluză pe care erau înșirate denumirile tuturor stațiunilor de pe Litoral și cu nasul flendurit din cauza arsurilor soarelui. Dar chiar în clipa cînd întinse mîna să dea noroc cu Tomiță, zări în mîna acestuia ilustrata și o recunoscu imediat. Făcu ochii mari și întrebă nedumerit: D-d-de unde-o ai? Ce te interesează pe tine de unde-o am? răspunse Tomiță grozav de pornit. O am eu de unde-o am!... Dar tu de ce nu-ți vezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pornit. O am eu de unde-o am!... Dar tu de ce nu-ți vezi de treburile tale și te legi de fetele de la noi? Nu cumva te crezi Făt-Frumos? Nuțu nu mai putu răspunde nimic. Reuși doar să întindă mîna după ilustrată, dar n-o ajunse. Își strîmbă buza de jos, mușcînd-o dintr-o parte și răcni disperat: D-d-dă-mi-o, lighioaie, că te tr-tr-trăsnesc! Se congestionase la față și broboane mari de sudoare îi scînteiau în bătaia razelor. Tu să mă trăsnești pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Tomiță s-ar fi așteptat a orice, dar că Nuțu e-n stare să lovească pe cineva, nu! Și nu-și putu da seama nici atunci, nici mai apoi, dacă lașitatea sau alt sentiment l-a făcut să-i întindă ilustrata și să-i întoarcă spatele amenințîndu-l: Lasă că vezi tu de la Vlad și de la Virgil! O să te-nvățăm noi minte să nu-ți mai calce piciorul pe-aici cît îi trăi!... Și mai ai tupeul să ridici laba asupra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să-l îndepărteze cu desăvîrșire din rîndul pretendenților la prietenia Ilincăi. Numai că intenția sa n-a putut fi pusă în practică nici cu ajutorul lui Vlad, nici cu al lui Virgil. Amîndoi s-au arătat așa de indiferenți și față de ilustrata trimisă Ilincăi și față de pumnul încasat de Tomiță, încît acesta din urmă începu aproape să plîngă de furie. Vlad i-a spus clar că pe el nu-l interesează nici șapte sute de mii de ilustrate, ori de unde și ori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]