7,075 matches
-
Te îmbeți repede, te prostești și te trezești mahmur, îngrețoșat. Pe cînd vinul bun, cu aromă, băut pe îndelete, aici, acasă, în tihnă... spune el sacadat, cu privirea pierdută, aruncînd mereu buza de jos înainte. Da, precizează prompt, continuînd dialogul imaginar cu condiția să ai vinul bun, cu aromă apoi, pufnind trist: că dacă ai acasă doar vin de surcele, ambalat ca pentru expoziție... Auzi, să faci cum ți-am zis: aduci părinții să doarmă la mine; o să-mi facă plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
podul suspendat Westway. În unele momente, pleoapele i se zbăteau sub influența piesei de teatru Nō pe care i-o înscena subconștientul, apoi Bull se smiorcăia și strângea la pieptul dotat cu pectorali de consistența budincii o minge de rugby imaginară. În alte momente, cele de repaos total, picioarele lui ca de gândac se agitau și se depărtau în somn. Astfel, cele două seturi de organe genitale se suprapuneau în cadrul format de coapse. Neonul care lumina noaptea coarnele cerbului de pe trotuarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
roman al lui D.H. Lawrence, Amantul doamnei Chatterley (n.r.) Favorit - și presupus amant - al regelui Edward al II-lea al Angliei (n.r.) Fâșie de material textil purtată de unii dintre bărbații hinduși în jurul taliei și între picioare (n.t.) Tărâm imaginar locuit de uriași, descris de Jonathan Swift în Călătoriile lui Gulliver (n.t.) Aluzie la mitul lui Oedip: Teba este cetatea natală a acestuia, unde urmează să i se împlinească destinul orânduit de zei. (n.r.) Penelope Leach, Hugh Jolly: celebri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
parte a vieții, considerând că adevăratele valori nu se află în contemporaneitate, ci în timpurile demult trecute, Tao Yuanming creează o societate utopică în cunoscutul poem narativ Însemnări de la Izvorul Florilor de Piersic. Este o poveste despre o "țară mică" imaginară, așezată între munți și văi, unde s-a refugiat și stabilit un grup de pescari și plugari. Pe acest pământ al făgăduinței sălășluiesc ordinea, armonia și binele, care n-au nici o legătură cu exteriorul. Locuitorii de aici, veseli și mulțumiți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în zonele rurale din Anshun sunt peste tot organizate spectacole de operă Di, compusă și prezentată de artiști locali, menită a alunga duhurile rele, necazurile, fiind totodată și un prilej de distracție. Subiectele operei Di sunt exclusiv bătălii celebre sau imaginare. În aceste piese, măștile au un rol esențial, acestea sunt realizate cu trăsături voit exagerate pentru a exprima în mod sugestiv particularitățile fiecărui personaj. Există măști pentru cinci tipuri de personaje: demnitari, militari, soldați tineri și bătrâni și femei. Toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Copiii de astăzi capătă deci un bagaj de imagini suprareale la care unul ca mine nici nu putea visa în copilărie... Nu putea visa? Cum adică? Mai degrabă e taman invers! Eu vedeam prea puține imagini-artefact în copilărie. Filmele conținând imaginar erau rare și hilar realizate tehnic, incapabile să te transpună într-o altă realitate - ce hău istoric înseamnă cele câteva zeci de ani dintre Mașina timpului în versiunea anilor ’60 și cea ieșită pe ecrane în această vară! În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
revistelor cu Rahan. Nu e o informație de duzină, întrucât fratele meu, pe atunci preșcolar, mucos, pici, țâcă, pruncotean, codănel, cum vreți să-i ziceți, se refugia ore întregi în camera lui și desfășura ample mișcări de trupe, conducea războaie imaginare vorbind de unul singur, te privea mirat când deschideai ușa și te ruga fâstâcit s-o închizi la loc. Mașinuțele erau piese auxiliare, nu prea contau în atacurile de pe șesurile covorului, în retragerile precipitate sub pătură (unde cutele și pliurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca să-i pot explica lui Filip de ce îl priveam mirat când deschidea ușa și de ce îl rugam fâstâcit s-o închidă la loc atunci când mă refugiam cu orele în camera mea, când desfășuram „ample mișcări de trupe“ și conduceam „războaie imaginare vorbind de unul singur“ (pagina 62, rândul 2). Cum aș putea să-i spun că doar blestemata asta de mâncărime este singura care mă obligă să-i dezvălui tot acel carnagiu dichisit cu teroare și sânge, cu spaimă și agonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
s-au ițit cele două pene roșii ale unui indian cu arc, o mână sigură îi ține calul, o alta îl ajute să descalece, indianul se furișează (ca o pisică, ca un linx) pe după stânci, ochește, țintește, vâjj!, o săgeată imaginară a pornit spre Bil, cealaltă, reală, a rămas înțepenită în coarda nefiresc de întinsă a arcului, un răcnet, aaa, inuman aproape, și Bil se prăbușește secerat, l-a împins se pare aceeași mână, agonizează, cere: apă, Frenc, apă, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
învârteau întruna în jurul blocului, tata în frunte și comitetul de bloc la câțiva pași în spatele lui, ei tot dădeau din cap și ziceau dom’ inginer așa și dom’ inginer pe dincolo, iar el descria cu mâna dreaptă linii și cercuri imaginare, romburi și ovaluri, vorbea cu înfrigurare, nota ceva într-un carnețel, râdea, făcea schițe, mic de statură, dominator și foarte bine dispus. Când mama l-a întrebat seara „ce rău ți-au făcut, Aurele, oamenii ăștia?“, el a oftat apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
l-aș fi tutuit, ar fi înghițit biluțe de sticlă), îl consideram un străin antipatic, un agresor. La rândul lui, fără să-l intereseze câtuși de puțin viața mea, mai mult așa, pentru a mă fixa într-o bancă școlară imaginară, să zicem în a patra pe șirul de la geam, mă chestiona când și când în legătură cu matematicile și cu literatura, domenii în care era convins că strălucește. Iar după ce strălucea, își aprindea o țigără, mai strălucea puțin, apoi se făcea alb-verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tot mai rar, până n-a mai respirat deloc. Cred că e la Cruce. 11. Rezistență, pace și cadență S-ar putea ca nici o hartă din lume, oricât de detaliată, cu latitudinea și longitudinea fixate cu acea nonșalanță a lucrurilor imaginare de necontestat, cu puzderia aiuritoare, bramburită și sinuoasă a cohortelor de linii maro care desemnează curbele de nivel, cu triunghiurile ezoterice ale cotelor după care dibuiești o zonă înaltă sau joasă, cu venele acelea albastre continue sau punctate din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
șuierătoare, iar valurile sonore ale lui Mendelssohn se retraseră, gemînd. Undeva, departe, claxonul unui taxi țipa Într-o lume pustie. — Vorbește mai tare! rosti glasul. Era glasul doamnei Bellairs, Însă ușor schimbat, transfigurat parcă de o idee, de un contact imaginar cu universul de dincolo de lumea măruntă și obscură, În care se aflau ceilalți. Pe Rowe Însă, nu-l interesa lumea supranaturală, el aștepta o mișcare omenească. Doamna Bellairs rosti cu voce voalată: — Unul dintre voi e refractar, nu se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
i-ar fi cerut bani. Se simțea ca un copil pierdut care se agață de mîna primului adult Întîlnit În cale, implorîndu-l să-l ducă acasă... În ziare nu scrie nimic, spuse el, fără să-i mai pese de senzorul imaginar. — Da, nici un cuvînt. — Am pregătit o scrisoare pentru poliție. N-ar fi trebuit să faci așa ceva. Ai și expediat-o? — Încă nu. Mai așteaptă, poate că n-o să mai fie nevoie. Nu te pripi! Crezi că ar fi riscant dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
le pună la încercare în relație cu realitatea. Crash e o asemenea carte, o metaforă extremă pentru o situație extremă, un set de măsuri disperate pentru folosință doar în situații de criză extreme. Crash, desigur, nu vorbește despre un dezastru imaginar, chiar dacă iminent, ci despre un cataclism pandemic care ucide sute de mii de oameni în fiecare an și rănește milioane. Vedem oare în accidentul de mașină o prevestire sinistră a unui mariaj coșmaresc dintre sex și tehnologie? Ne va oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
abstractizată în termenii geometriei acelui vehicul. Cât de misterioase ar fi fost propriile noastre morți? Dar cele ale oamenilor celebri și puternici? Până și această primă moarte părea timidă în comparație cu celelalte la care luase parte Vaughan, dar și cu acelea imaginare care-i umpleau mintea. Încercând să se întreacă pe sine, Vaughan gândise un almanah îngrozitor al dezastrelor automobilistice imaginare și al rănilor nebunești - plămânii oamenilor în vârstă înțepați de mânere, piepturile femeilor tinere străpunse de coloane de direcție, obrajii tinerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
celebri și puternici? Până și această primă moarte părea timidă în comparație cu celelalte la care luase parte Vaughan, dar și cu acelea imaginare care-i umpleau mintea. Încercând să se întreacă pe sine, Vaughan gândise un almanah îngrozitor al dezastrelor automobilistice imaginare și al rănilor nebunești - plămânii oamenilor în vârstă înțepați de mânere, piepturile femeilor tinere străpunse de coloane de direcție, obrajii tinerilor chipeși găuriți de încuietoarele cromate ale trapelor. Pentru el, aceste răni erau cheia unei noi sexualități născute dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dintr-o tehnologie perversă. Imaginile acestor răni atârnau în galeria minții sale ca niște exponate în muzeul unei măcelării. Gândindu-mă acum la Vaughan, cum se îneca în propriu-i sânge sub girofarurile poliției, îmi aduc aminte de nenumăratele dezastre imaginare pe care le-a descris pe când ne plimbam împreună de-a lungul șoselelor de la aeroport. Visa la limuzine ambasadoriale izbindu-se de rezervoare cu butan, producând explozii, la taxiuri pline cu odoarele celebrităților lovindu-se frontal sub vitrinele luminoase ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de pe marginea drumului. Cu mult înaintea morții lui Vaughan, începusem să mă gândesc la propria-mi moarte. Cu cine voi muri și în ce rol - psihopat, neurastenic, criminal ascuns? Vaughan visa fără încetare la morțile celor faimoși, inventându-le accidente imaginare. În jurul morților lui James Dean și Albert Camus, Jayne Mansfield și John Kennedy el țesuse fantezii elaborate. Imaginația lui era o galerie de tir în care țintele erau actrițe de cinema, politicieni, magnați și directori executivi de televiziune. Vaughan îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de carbon sloganuri obscene sau comice pe cimentul fierbinte, iar călăii și-ar putea îmbrăca victimele în costume grotești. La rândul lor, victimele ar stiliza trecerile lor spre moarte cu gesturi ironice, sărutând solemn paturile puștilor călăilor lor, pângărind steaguri imaginare. Chirurgii s-ar tăia neatenți înainte să facă primele incizii, soțiile ar murmura în treacăt numele amanților în momentul orgasmului soților lor, târfa care molfăie penisul clientului ar putea mușca fără nici o răutate un cerc mic de țesut de pe curbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
grabă la toaleta restaurantului ei de provincie, cu vezica slăbită mușcându-i uretra afectată, și în timpul fiecărui act sexual cu soțul ei prostatic avea să se gândească la cele câteva secunde dinaintea accidentului. Rănile ei fixau pentru totdeauna această infidelitate imaginară. Oare soția mea, când venea în fiecare seară în vizită la salon, se întreba vreodată ce ispravă sexuală mă făcuse să ajung pe podul rutier Western Avenue? Când ședea lângă mine, trecând în revistă cu ochi ageri părțile vitale ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
morții unui om. După ce fusesem bombardat la nesfârșit de propaganda siguranței în trafic, era aproape o ușurare să mă găsesc într-un accident adevărat. Asemenea tuturor celor torturate de aceste predici de panou stradal și filme de televiziune cu accidente imaginare, încercasem un sentiment vag de nesiguranță, acela că apogeul înfiorător al vieții mele era repetat cu ani înainte și că va avea loc pe-o autostradă cine știe de unde sau la vreo bifurcație de drumuri cunoscută doar de producătorii acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cusătură invizibilă lungă de șapte centimetri și jumătate, care se întindea de la colțul ochiului drept până la comisura gurii. Împreună cu pliul naso-labial, această nouă linie forma o imagine asemănătoare cu liniile din palma unei mâini delicate și fragile. Citind o biografie imaginară în acea istorie a pielii, mi-am închipuit-o drept o studentă sclipitoare dar surmenată la Medicină, evadând, când se calificase ca doctor, dintr-o lungă adolescență într-o serie de aventuri sexuale incerte, care culminau ferice cu o profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
filmare; avea cleme de susținere a aparatului de filmat pe acoperiș, pe toate portierele și pe capotă. Când am plecat de la garajul din Shepperton, mi-a trecut prin gând ideea că mașina era încă folosită ca parte a unui eveniment imaginar. Ca toate celelalte mașini pe care le închiriasem, și aceasta era plină de zgârieturi și urme de tocuri, chiștoace de țigări și pete de uzură, transformate de dimensiunea încântătoare a acelui model specific fabricii din Detroit. Pe scaunul de vinilin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a acelui model specific fabricii din Detroit. Pe scaunul de vinilin roz era o ruptură adâncă, suficient de mare să adăpostească un catarg de steag sau, de ce nu, un penis. Probabil că urmele acestea fuseseră făcute în contextul unei drame imaginare puse în practică de diversele companii care foloseau mașina, de actorii care jucau roluri de detectivi și criminali mărunți, de agenți secreți și moștenitoare puse pe fugă. Volanul ros purta în manșonul lui urmele unsuroase a sute de mâini ținute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]