3,483 matches
-
întreținându-și verva aproape numai din parodiere. Profesie de credință parodiază limbajul demagogic al partizanilor politici ai diferitelor partide, între care S. nu prea făcea deosebire (par a exista totuși unele simpatii liberale). Excelând în parodierea stilului bombastic, revista publică imitații, scrise cu spirit și vervă, ale stilului rapoartelor oficiale. La „Partea literară” periodicul tipărește două foarte reușite parodii (Orașul morții și Misterele nopței sau Natura siluită de infami), în care se ironizează clișeele romantismului decadent și ale foiletoanelor mediocre ale
SACEALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289418_a_290747]
-
pe de o parte, Heliade, susținător al preluării masive din literatura universală, ceea ce „prelungea concepția universală a secolului al XVIII-lea”, întemeindu-se pe tradiționalele teorii literare ale clasicismului; pe de altă parte, Mihail Kogălniceanu și Alecu Russo, adversari ai imitației, aderând astfel la „concepția romantică a timpului”. Cu alte cuvinte, concepția lui Marmontel contra celei a lui Herder, opoziție explicată prin evoluția mai lentă a societății românești, prin faza de trecere, prelungită până la realizarea unor relații mai strânse cu literatura
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
creația populară, ea cată să fie „expresia vieții unei nații”. Prețuitor al tradiției, ideea moștenirii culturale („clironomia părintească”) apare, la el, ca o consecință firească. Pe de altă parte, precursor al junimismului prin criticismul său, scriitorul anticipează, prin șarjele împotriva „imitației necugetate” și a stricătorilor de limbă, campania pe care o va desfășura Titu Maiorescu. Cerând unui critic să aibă o „giudecată nepărtinitoare”, el refuză să admită ceea ce numește „socotințile judecătorești”. Unele chestiuni de măiestrie artistică, de stil, de formă și
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
și dezirabilul social (general uman, de grup). Mecanismele intime prin care individul își însușește matricea valorică a unei culturi, a unui grup social sunt încă destul de puțin deslușite. Intră în joc procesele generale ale învățării (condiționarea, recompensa, pedeapsa, fenomenele de imitație și de identificare). Copilul aderă succesiv la mai multe grupuri de referință: părinți, grupul de prieteni de aceeași vârstă (peer group), modele oferite de literatură, sau construiește el singur modele printr-o sinteză personală a celor de circulație. În concepția
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
înseamnă că sistemul personal de valori se naște pe un teren gol. Toată socializarea și umanizarea copilului (cea primară, în speță) reprezintă și învățarea de aprecieri, atitudini, valorizări. Asemenea „valorizări” nu sunt însă aplicații ale unor principii axiologice ferme, ci imitații și identificări cu cei din jur. Considerând sistemul de valori într-un sens mai propriu, perioada dinaintea preadolescenței ar putea fi numită doar una preaxiologică. Oricum, stadiile psihogenezei moralei pot oferi sugestii fertile pentru înțelegerea formării și dezvoltării întregului sistem
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în logomahie -, cert este că în cvasiunanimitatea formelor de comportament colectiv se împletesc, desigur în doze diferite, elemente de spontan și conștient, de frenezie și de calcul rațional. Astfel, de exemplu, moda, un fenomen atât de proeminent social, înseamnă contagiune, imitație necritică, însă ea denotă și opțiunea deliberativă. A te îmbrăca după ultima modă presupune că ești bine informat, preocupat de nou, descurcăreț. Iar, dacă schimbi nu numai frizura sau accesorii vestimentare ieftine, ci și autoturisme în pas cu noile produse
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
îi apar „desțăratului din Moldova” în revistele și almanahurile vremii: „Albina românească” (1830), „Dacia literară” (unde a inaugurat rubrica de poezie), „Almanah pentru români”, „Foiletonul Zimbrului”, de sub tipar ieșindu-i volumele Povestea povestelor (1843) și Muza românească. Compuneri originale și imitații din autorii Europei (1868). În 1866, când se constituie Societatea Literară Română, viitoarea Academie Română, S. va fi numit membru activ. Bolnav, se retrage în anul următor, în 1870 fiind declarat membru onorific. Scriitorul Constantin Stamati-Ciurea a fost fiul său
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
Moldovei, marele Ștefan al VI și bravul său hatman Arbore), ca și în critica latinismului (Științi filologice și istorice), dar, mai ales, în accentul pus pe sensul patriotic al literaturii. SCRIERI: Povestea povestelor, Iași, 1843; Muza românească. Compuneri originale și imitații din autorii Europei, I, îngr. Theodor Codrescu, Iași, 1868; ed. Iași, 1896; ed. îngr. Ion Rotaru și Rodica Rotaru, introd. Ion Rotaru, București, 1967; Poezii și proză, îngr. și pref. G. Bogdan-Duică, București, 1906; Ce pagube fac banii, îngr. Petre
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
o fundamentare științifică teoriei sale. Ipostază evoluată a tendinței generale a ființei de a detecta elementele purtătoare de semnificație și valoare, contemplația estetică începe cu perceperea entităților simetrice, ritmate ca unități semnificante, dar care nu declanșează reacții imediate, pragmatice. Prin imitație, comparație ș.a. sunt create mental simetrii, forme ideale, care au un caracter ludic și devin ele însele obiecte ale receptării estetice. La acest nivel, percepția senzorială este înlocuită de „transpoziția eului”, adică de „atitudinea care constă în a proiecta stările
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
vital general, completând ceea ce S. numește „o concepție vitalistă a frumosului”. Iar întregul proces estetic se datorează faptului că eul, „unitate sintetică decupată dintr-un total masiv și continuu”, are tendința permanentă de a se reintegra în acel tot, prin imitație, afectivitate, prin comunicare verbală, gestuală, grafică. SCRIERI: Cartea omului practic (douăsprezece scrisori filosofice), București, 1916; ed. București, 1925; Contribuțiuni la filosofia magiei, București, 1916; Frumosul ca înaltă suferință, Oradea, 1921; Zvonuri din necunoscut, București, 1921; Sub nimbul familiar, Arad, 1925
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
fadă și într-o mecanică sterilă, naivități. Un macabru artificios învăluie reprezentările morții. Masca damnării, gesticulația agonică (Spasm, Danțul spânzuratului, Așternutul morții) nu revelă crisparea interioară și atmosfera halucinantă din Maurice Rollinat, modelul lui S., acesta rămânând la nivelul simplei imitații. Prințul Ral, fantezie macabră, conduce motivul fantastic spre un nedorit efect aproape parodic. Cerșetorul, Copilul mizeriei și alte poeme sociale sunt compuneri retoric-patetice, aducând ecouri din François Coppée și Alfred de Musset. În Zile negre autorul reia, fără finețe, teme
STOENESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289941_a_291270]
-
în fața acestui miracol, ceilalți doi păstori-episcopi îi cedează lui Tityrus conducerea turmei-Biserică. Poemul, nu foarte lung, e constituit din treizeci și trei de stofe scrise în asclepiadic minor care se încheie cu un gliconic, adică un metru horațian. Cultura clasică, prezentă în imitațiile lui Vergiliu, Horațiu și Apuleius, e foarte vie în opera acestui poet. Bibliografie. Ediții: Anthologia Latina, I, 2, Teubner, Leipzig, 1906 (Fr. Bücheler, A. Riese). 3. Paulinus Nu știm prea multe despre un anume Paulinus care, într-o Epigramma în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
găsim aici gînduri foarte profunde și nici poezie de calitate, inclusiv pentru că scrierea ne-a parvenit în stadiul de schiță. Fontaine vorbește despre un „examen de conștiință personal și colectiv”, dat fiind că dialogul e doar o ficțiune. Oricum, în imitația după Bucolicele lui Vergiliu, poetul atinge un anumit nivel de precizie a exprimării. Se pare că acest Paulinus a trăit în Gallia Narbonensis - după unii, lîngă Pirinei, după alții, ar fi vorba de un epicop de Biterrae (Béziers), despre care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adesea pompoasă și greoaie, iar discursul, în mod deliberat, ermetic. Fontaine crede că această prețiozitate are la bază ucenicia lui Arator la școala lui Ennodius și Sidonius. în orice caz, educația sa retorică foarte îngrijită se poate observa în numeroasele imitații ale poeților clasici. Arator a fost un poet foarte cunoscut și în Evul Mediu. Bibliografie. Ediție: CSEL 72, 1951 (Mc Kinlay). Studii: J. Fontaine, Naissance de la poésie..., cit. 5. Elpidius Rusticus Și poetul Elpidius Rusticus a trăit, poate, la curtea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
corect modelele clasice și creștine. Poetul posedă notabile capacități descriptive, confirmate de frecventele divagații narative, cum sînt episodul transformării soției lui Lot în statuie de sare (o „metamorfoză” descrisă în manieră ovidiană) și descrierea revărsării Nilului. Multe alte episoade sînt imitații evidente ale marilor poeți și ale miturilor clasice. S-ar putea vorbi și de parafrază biblică, în maniera lui Iuvencus, însă Avitus își ia mai multe libertăți în raport cu textul sacru. Opera e precedată de o prefață în proză unde poetul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
grecești ale lui Efrem și ale școlii sale; se știe puțin în acest moment despre omiliile în siriacă. Grosdidier de Matons conchide că o influență sigură poate fi dovedită numai în ce privește raportul dintre Vasile din Seleucia și Roman. în afară de aceste imitații, activitatea poetului s-a bazat, în mod logic, pe cele mai cunoscute texte din Scripturi, el a reluat toate instrumentele exegetice obișnuite, cum sînt tipurile și reprezentările simbolice, care abundă în imnurile sale. La Roman nu găsim elemente doctrinale propriu-zise
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fie că e vorba de o concordanță deplină, fie că apar diferențe de detaliu. Cînd s-a pus problema eventualei dependențe a unui scriitor de celălalt, cercetătorii au crezut că au descoperit în Sozomen imitatorul. Este însă vorba de o imitație cu scopuri foarte precise, care tinde mai mult către diversificare decît către repetiție. Sozomen a folosit opera lui Socrate ca model, a verificat-o consultînd documente, a extins-o și a corectat-o, deoarece a utilizat exact aceleași surse ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care este bine să fie folosit de către profesorul de educație fizică pentru sprijinirea acestui proces. De asemenea, trebuie subliniat faptul că, rezultatele cercetării citate demonstrează că este vorba de entități cu profil și posibilități proprii bine conturate, și nu de “imitații de adult” la scară, care în multe cazuri le întrec pe cele ale adulților. Cel mai concludent exemplu îl constituie rezistența cardio-respiratorie la alergările de durată, la care media pe țară, la clasa a patra primară (10-11 ani), este de
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
de referințe. Dacă până în acest moment părinții constituiau „modele” în jurul cărora se organiza comportamentul, de acum înainte valori de referință oferă membrii grupului, ai echipei din care fac parte. Ca atare, o mare parte din atitudinile comportamentale se formează prin imitație și contagiune în interiorul grupului. Caracteristica vieții sociale a preadolescentului impune profesorului necesitatea unor preocupări atât pentru cunoașterea valorii educative a „anturajului”, cât și pentru inițierea unor strategii educaționale adecvate atât sub raport individual, cât și psihosocial. Deoarece dimensiunea „interiorității” se
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
bătând ritmul cu degetul pe un obiect oarecare, pe masă, pe dulap; copiii pot răspunde Într-un fel sau altul la aceste bătăi, care pot constitui punctul de pornire la o comunicare rudimentară). Multe jocuri se desfășoară pe bază de imitație. Se stabilește un model de interacțiune Între profesor și copil: adultul conduce, modelează, Încurajează interacțiunea, iar copilul răspunde prin imitare și supunere. Jocurile didactice implică respectarea unor reguli ceea ce face să se poată vorbi de reguli de mișcare (fizice) și
JOCUL - MODALITATE DE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENȚIE ÎN CAZUL COPIILOR CU DEFICIENȚE ASOCIATE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Andreea-Roxana TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2164]
-
compensarea deficiențelor și a formării capacităților de autocontrol În activitate). Specificul activităților de joc la copiii cu deficiențe asociate trebuie să plece de la premisa formării și automatizării gesturilor motrice fundamentale prin jocuri-exerciții ce dezvoltă comportamentul de manipulare, de la execuția - prin imitație - a unor acțiuni simple, rutiniere. Astfel, variațiile mari de ritm intelectual și de stil de lucru, de rezistență la efortul de durată, de abilități comunicaționale și de nevoi cognitive care există Între elevi, impun acțiuni de organizare diferențiată a procesului
JOCUL - MODALITATE DE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENȚIE ÎN CAZUL COPIILOR CU DEFICIENȚE ASOCIATE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Andreea-Roxana TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2164]
-
occidentală este dominată, în ultimă instanță, de ideea de putere. Dincolo de modul specific în care Occidentul și-a conceput mijloacele ființării, gândirii sau creației, un principiu dominant al puterii își lasă amprenta asupra destinului unor concepte precum jocul, educația, reprezentarea, imitația, religia, conștiința, libertatea, necesitatea ș.a. Autorul caută și interpretează aceste urme în texte dintre cele mai diverse ale culturii grecești, de la Homer și Hesiod la Platon și Aristotel, de la presocratici la Sofocle, Euripide sau Aristofan. Literatura (sau ceea ce este astăzi
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
Basme culese din popor, îngr. Iordan Datcu, pref. I. C. Chițimia, București, 1970; Cerbul de aur. Basme culese din popor, îngr. și pref. Iordan Datcu, București, 1985; Sur-Vultur. Basme culese din gura poporului, îngr. Iordan Datcu, București, 2000. Traduceri: Povești adevărate (imitații și traduceri), București, 1884; A. Gennevraye, Iubire, București, [1887], Ombra, București, [1895]; Xavier de Montépin, Maiestatea sa, banul, București, 1888; Carmen Sylva, București, București, 1892; François Coppée, Poveste tristă, București, [1894], Prietene, București, 1896; Léo Bachelin, Castelul Peleș, București, [1895
STANCESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
Cristos (19,11‑12.16). Îi îmbie pe oameni să i se închine lui Satan, în vreme ce Cristos îi cheamă să slăvească și să slujească lui Dumnezeu (1,6). E rănit de moarte, dar continuă să trăiască, într‑un fel de imitație monstruoasă a lui Cristos care moare și înviază din moarte. Deține întreaga putere și autoritate a diavolului, precum Cristos însuși se împărtășește din puterea, autoritatea și tronul lui Dumnezeu (12,5 și 10)” . Beasley‑Murray folosește termenul „Anticrist” relativ la „cele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se limiteze la cadrul unei simbolici cristologice. Numărul Anticristului îi oferă ocazia să invoce, într‑o lumină diferită, ideea‑forță a teologiei sale, ideea recapitulării (<∀6γν∀8∀∴ΤΦ4Η). Anticristul - ca oponentul prin excelență al lui Cristos - va recapitula, printr‑o imitație perversă, tot răul „săvârșit de‑a lungul a șase mii de ani” scurși de la crearea lumii. El va fi deci întruparea însăși, simbolul viu al imperfecțiunii creaturale. 2) Paragrafele 3 și 4 ale capitolului 28 necesită o analiză unitară. Irineu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]