2,103 matches
-
fost izolat pentru prima dată de A. Morel (1857) care descrie „grupa degeneraților”. Teza degenerescenței este ulterior preluată de V. Magnan care descrie „grupa degeneraților dezechilibrați”, în care include următoarele tipuri psihopatologice: dezechilibrații de inteligență, dezechilibrații de sensibilitate, agresivi și imorali, dezechilibrații de voință, impulsivii. E. Dupré reia problema incluzând aceste tipuri de personalități anormale în grupa „dezechilibraților constituționali” în care include următoarele forme clinice: dezechilibrații constituționali de motilitate, constituția emotivă, constituția paranoiacă, constituția mitomaniacă, perversiunile instinctive (instabilitatea socio-profesională, tendința la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sfârșitul anilor ’60, printre ultimii care nu «se aranjaseră» și suportam regimul cu «colocatari» veniți peste noi. Ni se propusese să cumpărăm propriul apartament, ceea ce - pe lângă că presupunea posedarea unei sume de bani pe care nu o aveam - ne păruse imoral, absurd (adică să cumpărăm, de la stat, care nu mai putea face față întreținerii, reparațiilor etc., fosta noastră proprietate). Să adaug că - aflând toată lumea, inclusiv studenții, colegii sau colaboratorii care ne vizitau, dar și străinii, despre situația în care trăiam - Universitatea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
care trăiam - Universitatea, „jenată”, propusese, prin acei ani mai blânzi, ai mijlocului deceniului șase, să ne ofere o garsonieră pe care să o oferim, «ca schimb», spre a se muta în ea măcar cei doi «ingineri-pe-puncte». Am refuzat însă, considerând imoral să beneficieze de un apartament din lotul acordat Universității niște persoane care nu făceau parte din acea instituție și nu meritau asemenea „cinste”; în definitiv, ar fi primit, pe nedrept, avantajul unei situații (de a locui singuri) pe care noi
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Într-o anumită măsură, nu existența cozii este cea care are efect delegitimator, ci structura ei. La limită, dacă toată lumea ar sta la coadă pentru procurarea celor trebuincioase traiului zilnic, ar fi greu de trăit, dar regimul nu ar fi imoral. Dacă regimul ar cădea în această situație, ar fi doar din cauze pur economice, fără nici o conotație morală. Chestiunea este că bunurile adunate la centru nu sunt distribuite echitabil. Nu toată lumea stă la coadă, ci doar anumite categorii sociale. Distribuția
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
prea aveam ce să fac... (S1) Plecând de la relația dintre coadă și magazinele speciale, care ilustrează distribuția nejustă a bunurilor acumulate la centru, putem proceda la anumite generalizări. Adică putem descoperi și alte zone în care sistemul funcționează în manieră imorală, cum ar fi casele de vacanță ale nomenclaturii, libertatea de a călători în străinătate, „imunitate” în fața legilor ș.a.m.d. Dacă nivelul veniturilor cetățenilor se înscrie într-un interval restrâns, fără a crea diferențe enorme, modurile în care banii pot
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
care este de presupus că îl revoltă. În cele din urmă, aș dori să recapitulez câteva chestiuni și să atrag atenția asupra câtorva limite. Fenomenul cozii, prin contrast cu magazinele speciale și cu privilegiile în general, contribuie la developarea caracterului imoral al sistemului, ceea ce duce la erodarea încrederii populației în regim. Încrederea nu poate fi pierdută decât acolo unde ea există și e greu de știut câtă încredere mai aveau cetățenii în anii ’80 în regimul de la conducere. Cel mai probabil
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nu trebuie să cuprindă doar egalitatea, ci și „bunăstarea”. Ghilimelele apar fiindcă subiecții se referă la bunurile de subzistență, trebuințele primare. Ceea ce ne spune că, în condiții de penurie severă, nu numai inegalitatea distribuției bunurilor, ci și lipsurile sunt considerate imorale, adică prevăzute în contractul ideologic, dar nerespectate de regim. Altfel s-ar putea spune că nu numai structura cozii, ci chiar existența ei este purtătoare de injustiție socială, imorală. O consecință importantă a acestei percepții comune este că, de fapt
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
severă, nu numai inegalitatea distribuției bunurilor, ci și lipsurile sunt considerate imorale, adică prevăzute în contractul ideologic, dar nerespectate de regim. Altfel s-ar putea spune că nu numai structura cozii, ci chiar existența ei este purtătoare de injustiție socială, imorală. O consecință importantă a acestei percepții comune este că, de fapt, ceea ce noi considerăm cauza economică a prăbușirii regimurilor, penuria endemică, pentru populație (sau măcar pentru anumite categorii) funcționează ca un resort moral, ceea ce înseamnă că, de fapt, e o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
apelând la conu’ Grigore, tatăl vitreg al lui George, salvează ce se mai poate salva. George e ucis, din gelozie, de un Glanetaș bucovinean (Ion Vizitiu), Anica își îneacă pruncul în fântâna parcului („grădină a deliciilor”, metaforă a unui Occident imoral), iar duduca Adela, la rându-i, se sinucide, după ce află dedesubturile asasinării fiului său. Personajele nu au decât o psihologie sumară, interioritatea lor e bântuită de furtuni pasionale ori, dimpotrivă, de catastrofe morale care îi duc, în aceeași măsură, la
POPOVICI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
istorie, al căror unic păstrător este considerat satul, depozitar al valorilor morale și chintesență a spiritului național. Schimbarea treptată, evolutivă și naturală a unei Românii rurale fusese întreruptă, în concepția istoricului, de apariția orașului modern, cosmopolit și burghez, artificial și imoral. Întoarcerea la temeliile dezvoltării organice, adică la societatea patriarhală, putea readuce țara pe linia de evoluție determinată de „spiritul național”, care s-a format de-a lungul secolelor. Totuși N. Iorga nu putea să nu integreze dezvoltarea națională, socială și
NEAMUL ROMANESC PENTRU POPOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288391_a_289720]
-
Stanca, Întoarcearea la nuvelă, Leonard Divarius, Romanul românesc ș.a., care nu sunt analize critice propriu-zise, ci simple treceri în revistă. Transpar în paginile N.r. și câteva dintre polemicile epocii: Cearta în literatură (Iorga vs. Arghezi) de H. Stanca, Împotriva literaturii imorale, text care face trimitere la Poema invectivă a lui Geo Bogza și la Bagaj de H. Bonciu. Se publică interviuri cu Emil Isac și Ion Agârbiceanu, K. Capek, Sabin Drăgoi. Utilă este considerată și includerea în paginile ziarului a unor
NAŢIUNEA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288364_a_289693]
-
vedere artistic. Tradiționalismul, exagerat uneori, îl determină pe N. Iorga să respingă influențele moderne în literatură. Așa, de pildă, el polemizează cu „Bilete de papagal” și cu „Adevărul literar și artistic”, atacă poezia lui Tudor Arghezi pe care o consideră imorală, dăunătoare educației tineretului. Predomină articolele, cronicile, recenziile. Articolele de fond, semnate de N. Iorga, Nichifor Crainic, Pamfil Șeicaru, Cezar Petrescu, tratează probleme la zi ale vieții politice și culturale atât înainte, cât și după realizarea Marii Uniri. Contribuie cu versuri
NEAMUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288392_a_289721]
-
1 alin. 1 încheiate - indiferent de forma - după intrarea în vigoare a Decretului-lege nr. 1/1989 și a Decretului-lege nr. 9/1989 , dacă prin aceste acte a fost încălcată ordinea publică sau dacă ele au avut o cauză ilicita sau imorală. Articolul 3 Înstrăinările de terenuri de orice fel, cu excepția celor prevăzute la art. 1 alin. 2, făcute prin acte între vii, după intrarea în vigoare a prezentei legi, sînt nule de drept. Articolul 4 Guvernul va elabora și prezența spre
LEGEA nr. 9 din 31 iulie 1990 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106788_a_108117]
-
Plan diabolic, 1974), pusă în scenă în 1984 la Teatrul Giulești din București. Realizează și o serie de scenarii TV: Crima din Cișmigiu (1969), Șantaj (1981, după romanul Omul de la capătul firului, 1973), A doua variantă (1984), Enigma (1995-1996), Poveste imorală (1998). Cea mai reușită carte rămâne însă Cianură pentru un surâs (1975), unde, ca și în Bună seara, Melania! (1975), se articulează întâmplări senzaționale, având în centru furtul a două tablouri: Vânătorul lui Rembrandt și Femeia cu evantai de Goya
OJOG-BRASOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288515_a_289844]
-
uităm la ceas, București, 1989; A înflorit liliacul, București, 1990; Crimă prin Mica publicitate, București, 1991; O toaletă à la Liz Taylor, București, 1992; Coșmar, București, 1992; Melania și misterul din parc, Iași, 1992; Cutia cu nasturi, București, 1994; Poveste imorală, București, 1998; Un blestem cu domiciliu stabil, București, 1998; Telefonul din bikini, București, 1999; Grasă și proastă, București, 2000; Bărbații sunt niște porci, București, 2000; Răzbunarea sluților, București, 2000; Necunoscuta din congelator, București, 2002. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Spionaj la
OJOG-BRASOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288515_a_289844]
-
Dorește să-și limiteze exercițiile fizice care o epuizează. Ar dori să revină la greutatea de 55 kg și să scape de „depunerile de grăsime de pe șolduri și coapse”. Ea este gata să renunțe la alcool, deoarece disprețuiește acest „comportament imoral” și îi este teamă să nu sfârșească devenind alcoolică (la fel ca unul dintre verișorii săi). Gwen ar dori să înceteze să sufere și să facă să sufere persoanele care îi sunt apropiate. I-ar place să-și regăsească liniștea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fidelitatea datelor, au adus mai mult constatări legate de „efectul de voluntari”. Or, apare destul de limpede că, dacă pentru populația obișnuită există riscul ca În răspunsuri, În ciuda referirii la anonimat și confidențialitate, să Își minimalizeze dorințele și practicile sexuale considerate imorale, În cazul „voluntarilor” se produce efectul eșantioanelor selective tratate de J. Heckman, menționat la Începutul analizei noastre. Oricum, este cert că și cartea de față, editată de E.O. Laumann și R.T. Michael (2001), ilustrează cu prisosință un atribut fundamental
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fiind comparată cu un fel de morb care afectează psihicul și comportamentul, subjugă și cauzează nefericirea sau chiar eșecul în viață (Numerus clausus, Pe malul mării). Dar mult mai nociv îi apare autoarei modul de viață al celor bogați, ușuratic, imoral, egoist, iresponsabil, impulsionat de trăiri joase, cu manifestări sociale superficiale și ipocrite, lipsit de repere. Un aer greu, încărcat de cenușa patimilor omenești se lasă peste aceste ficțiuni, transformând totul într-o trăire buimacă. Singurul roman cu o tonalitate mai
PALLADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288631_a_289960]
-
făcute gustului mediocru al unui public fără educație estetică. „Arta - scrie Leconte de Lisle -, a cărei cea mai strălucitoare, intensă și completă expresie este poezia, e un lux intelectual, accesibil doar câtorva foarte rare spirite.” „Independentă de sentimentul moral sau imoral”, ea îndeplinește o funcție morală exclusiv în virtutea realizării de sine. Înalță sufletul prin faptul de a înfăptui Frumosul, de a crea Forma, ce include prin definiție Ideea. Idee și Formă fiind una, opera perfectă nu se obține prin „inspirație”, ci
PARNASIANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]
-
cel mai convingător eseu teologic despre „Ființa eclezială” nu le poate ignora dacă vor să rămână întru adevăr. A evoca sublimul contemplației filocalice fără să șoptești o vorbă despre ruina concretului prin fața căruia defilăm zilnic mi se pare nedrept. Este imoral să lauzi virtuțile atemporale ale unei tradiții creștine bimilenare, uitând să te mai întrebi dacă vom rezista, in corpore, până la jumătatea unui secol frenetic. Să faci teologie, de oricât de ilustră speță, dar fără să numești metehnele ogrăzii noastre, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
critică dublată de verdictul că „Partidul nu greșește și nu poate să greșească”? Și ori de câte ori această autoritate, care uzurpă în mod ilicit primatul rațiunii, va primi o personificare evidentă, infailibilitatea va fi transferată asupra persoanelor 19. Indivizi mărginiți, chiar dacă abili, imorali și lipsiți de scrupule, se instituie astfel drept autorități absolute sub mantia unei ideologii care nu obosește să facă elogiul raționalității. O prăpastie desparte spiritul luminării de pseudocultul rațiunii practicat de ideologia comunistă. Rezervele pe care le-ar putea avea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
țină pasul cu ritmul lor de a cheltui banii, dar aceste lucruri sînt, de asemenea, lecții de viață semnificative. Vă dați seama ce vreau să spun? Este nevoie, totodată, să vă gîndiți dacă lucrul pe care Îl cereți nu este imoral. De exemplu, dacă aveți În minte o anumită casă care nu este, de fapt, de vînzare și În care locuiește deja cineva, ar putea exista o mulțime de motive - plăcute sau neplăcute - pentru care proprietarii din acel moment să fie
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
de maximă luxurianță și bogăție, dar și sediul supremei corupții. Deși scăldat în soare ca puține alte orașe ale lumii, Los Angeles-ul străbătut de Philip Marlowe e mai degrabă un metropolis crepuscular, expresionist, populat de fantomele unei civilizații violente, hrăpărețe, imorale, total subjugată de domnia banului. Marlowe atrage atenția asupra acestei realități încă din primul paragraf al romanului The Big Sleep: el face o vizită nu unor oameni în carne și oase, ci unei „averi de patru milioane”. Personajul ieșea din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de unde se recrutează actorii crimei până la palatele opulente în care trăiesc indivizi întru nimic mai respectabili decât asasinii care-i vânează. Amestec de sociolog și agent sanitar, detectivul creat de Raymond Chandler este ghidul moral eșuat într-o lume instinctiv imorală. E o lume labirintică, plină de secrete și de mistere al căror conținut e preferabil să nu-l cunoști. E o lume care nu miroase frumos, oricâte flacoane de Chanel 5 ai turna peste ea. Crima nu este aproape niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și-ar putea explica propria recluziune excentrică (Hiney, 1997, p. 102). Caracterul lui Philip Marlowe e marcat, în egală măsură, de voința autorului, dar și de lumea sordidă prin care își plimbă frustrările. Alcoolici, drogați, neguțători de literatură pornografică, personaje imorale, cadavre și crime - iată orizontul la marginea căruia se ivește, în The Big Sleep, detectivul. Înainte de a fi un autor de intrigi polițiste, Raymond Chandler este un scriitor realist. Fiecare dintre personajele cărții, ca și întâmplările narate, sunt părți ale
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]