1,160 matches
-
trei, o sută doi, o sută unu, o sută, Sabina nu l-a căutat încă la telefon, e atât de convins că ea îl va chema prima, așteaptă, nouăzeci și unu, tot mai puțină lume urcă spre cupolă, se schimbă imperceptibil lumina, ochiul meu sensibil la jocul acesta misterios dintre umbre, optzeci și trei, voi reveni mâine la Capela Sixtină și la Stanzele lui Rafael, când le-am văzut prima oară, la câteva zile de la sosirea mea la Roma, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cuviință, dar sunt pecetluite de, 29 august, sărbătoare astăzi și-am încetat de ieri, de când a bătut clopotul de vecernie lucrul în biserică, stau cu Janos afară pe prispă, el își fumează țigara și tăcutul Janos începe să vorbească cu imperceptibilul său accent unguresc, îl întrebasem despre Dumnezeu și Janos îmi răspunde, Pe mine nu mă interesează din punct de vedere filosofic religia, meseria mea e să pictez, indiferent în ce biserică, aș putea să pictez și în moschei, când Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cupolă privirii mele i se arăta o cu totul altă imagine decât o știam de sus, m-am hotărât imediat să-l urmez pe meșterul Luca și nu regret, Tace Janos fumându-și liniștit țigara și dinspre pădure se răspândește imperceptibil înserarea dulce de vară, undeva, în vale, apele izvorului își fac datoria cu sfințenie, neîntârziind nici o clipă să iasă la lumină din pântecul muntelui care le sloboade cu pașnică resemnare și în acest, Tu de ce, îmi întrerupe Janos firul gândurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă ia după umeri, te asigur că sunt astăzi mulți preoți, ca să nu mai vorbim de zugravi, care au pierdut înțelesul obișnuit al imaginilor sfinte de pe pereți, Mă las condus de meșterul Luca, stăpânit de forța lăuntrică ce se împrăștie imperceptibil în jurul său când vorbește, Totul începe de la cupolă și de la absida principală, aici n-avem însă cupolă, unde l-am pictat pe Iisus Pantocrator ar fi trebuit să fie cupola, absența cupolei îl face profund nefericit pe meșter, Știi, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu-i pentru măiestria mâinilor sale, ci pentru uimitoarea lecție de autocontrol al mâinii, pentru ritmul uniform în care pictează, ritm controlat parcă de respirația lejeră a plămânilor săi, aerul intră și iese din pieptul meșterului Luca într-o cadență imperceptibilă cu mânuirea pensulei pe perete, ca și cum meșterul ar deține o artă tainică, asemănătoare tehnicilor yoginice, totul se armonizează într-un tempo fericit, respirația plămânilor săi, bătăile inimii, rapiditatea mâinii, totul susținut sub linia critică a uscării peretelui într-o artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Corina, la naiba! să te îmbrace o femeie ca pe un copil! o aud căutând prin dulap, inspectând puțina mea garderobă în căutarea, cămașa albă cu dungi albastre e bună? merge cu blugii! Da, da-ul meu răstit către aerul imperceptibil care n-a reușit încă în mintea mea s-o cuprindă, încă nu mi-am primit pantalonii și tot în halatul de baie, întoarsă acum spre mine, și-n ochi parcă am tone de nisip, întinde blugii spre mâinile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și la toate femeile, madame Angela, nu aici, Françoise, unde o fi?! eu am făcut franceza la școală, dar mai bine mă descurc la engleză, 5 aprilie, Aux Puces de Saint, unde o fi? ceva mai încolo, chipul Dianei trece imperceptibil peste gândurile mele neguroase ca o bătaie de vânt pe oglinda imobilă a unei ape și la încercarea de a-i surprinde trăsăturile binecunoscute pe suprafața lucioasă a acesteia constat cu dreaptă uimire că sunt incapabil, aici, 5 aprilie, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
despărțire, cea din urmă fusese monumentală. Ashling spusese: — Spui mereu că urăști să fii captiv în Dublin și cât de mult ți-ar plăcea să călătorești prin lume. Așa că fă-o. Du-te. Chiar și acum, ceva vag și aproape imperceptibil îi unea, chiar dacă se aflau la douăsprezece mii de mile distanță. Venise acasă în februarie, pentru nunta fratelui său, și prima persoană pe care a căutat-o fusese Ashling. Se luaseră în brațe și stătuseră așa minute în șir, strângându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
rând cu fiecare și întotdeauna dădea cu banul ca să vadă cine-i va fi partener la ultimul dans lent. Lee nu era gelos nici cât negru sub unghie, iar avansurile lui Kay se domoliră și se transformară într-un fior imperceptibil, pe care-l simțeam de fiecare dată când ni se atingeau umerii, de fiecare dată când eram impresionați la unison de un jingle de la radio, de o reclamă nostimă sau de vreo vorbă aruncată de Lee, și atunci, instantaneu, privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să stea de vorbă cu tatăl victimei? — Încă nu, Ellis, răspunse căpitanul Jack. Voi trimite curând. — Ce zici de Vogel și Koenig? Or să obțină tot ce trebuie să știm. Tierney se uită la Millard. Locotenentul clătină din cap aproape imperceptibil. Căpitanul Jack răspunse: — Ăăă, Ellis, în cazurile de omucidere importante mâna mea dreaptă trasează sarcini de genul ăsta. Ăăă, Russ, cine crezi că ar trebui să se ducă? Millard îi scrută pe Cavanaugh și Smith, apoi își mută privirea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și confesor, și iubită. Mă temeam de zgomote și de mișcări prea bruște, așa că ea m-a dezbrăcat și m-a alinat, murmurând „Și toate cele...“ ori de câte ori încercam să aduc vorba despre Fritzie sau Dalia. Atingerea ei delicată era aproape imperceptibilă. I-am mângâiat pe îndelete fiecare parte a trupului până ce corpul mi s-a eliberat de tensiunea acumulată în pumnii și mușchii mei de polițai. Ne-am mângâiat cu blândețe și am făcut dragoste, uitând de Betty Short. Peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
iar femeia tăcu. Logan Își Îndreptă din nou atenția către figura letargică de pe canapea. — Alice, spuse el, l-am găsit pe David. La auzul numelui fiului ei, o licărire de viață Îi apăru În ochi. — David? Buzele ei se mișcară imperceptibil când șoptiră cuvântul. — Îmi pare rău, Alice. E mort. — David... — A fost ucis. Urmă un moment de liniște, apoi tatăl ei izbucni: — Nenorocitu’ dracului! Nenorocitu’ dracului! Avea trei ani! — Îmi pare rău, fu singurul lucru care Îi veni lui Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spătarul ultimului scaun liber din jurul mesei de interogatoriu. — Spuneți-mi că nu trebuie să o luăm de la capăt, domnule inspector, spuse el scoțând din servietă un laptop subțire și argintiu. Zgomotul pe care Îl făcea În timp ce se deschidea era aproape imperceptibil În camera mică și aglomerată. — Să luăm de la capăt ce, domnule Far-Quar-Son? Avocatul Îi aruncă o căutătură urâtă. — Știți foarte bine ce. Sunt aici să Îmi reprezint clientul, nu să suport insultele dumneavoastră. Nu vreau să depun o nouă plângere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
prânz copios, Încercând să treacă cu ușurință peste ultimele trei ore până la miezul nopții și apoi să plece spre casă. Iar cei din tura de seară mai aveau Încă o oră. Aerul era rece și curat, cu doar o urmă imperceptibilă de gaze din trafic: care era oricum preferabilă mirosului de oase arse. Niciodată nu-și va mai dori să vadă interiorul craniului unui copil. Strâmbându-se, deschise capacul tubului cu calmante și luă Încă una. Lovitura din seara trecută Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ei se amestecau imensitatea indescriptibilă a infinitului și intensitatea bucuriei de a fi în libertate absolută... Atunci, în concluzie? am auzit-o la un moment dat murmurând. În concluzie, ce?... Ai o întrebare să-mi pui? a susurat ea aproape imperceptibil. M-am gândit câteva clipe, încercând să-mi dau seama ce aș fi vrut să aflu de la ea. Ce este mai important să înțelegem în viață? Ce ar trebui să căutăm în această lume, în călătoria noastră? Avem de înțeles
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
descopăr... apoi chiar și acestea păreau să dispară în liniștea somnului irezistibil. Atunci când amorțeala învăluise orice urmă de viață care să mă identifice, și chiar propriul meu contur dispărea în ceață, am simțit ceva ca o șoaptă, o atingere aproape imperceptibilă... o lumină a ajuns la mine, dincolo de liniștea absolută. Deschide ochii..., am auzit sau mi s-a părut că aud în imediata apropiere. Am încercat să deschid ochii, însă somnul mă atrăgea înspre încremenirea amorțelii, invincibil... am încercat din nou
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
e prea mult... nu cred că aș reuși, am zis abia găsind cuvintele și rostind vorbele din încremenirea liniștii. Îmi e frig și sete și somn... nu vreau să mai merg. Ai încredere în mine, m-a îndemnat prezența aceea imperceptibilă. Îți spun eu cu siguranță că poți. Încearcă și o să vezi. Soarele e în fața ta, dincolo de pod. Soarele e în urmă... Soarele e înainte, a repetat ființa indefinibilă, fără îndoială... În acel moment, razele de lumină au devenit un joc
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
m-am lămurit încă, dar în univers multe lucruri rămân misterioase și acesta e un adevăr al valorii lor inexplicabile. Mam oprit de multe ori pe câte o stâncă, privind în adâncurile apei, unde rădăcinile arborelui se zăresc desenând ramificații imperceptibile de lumină prin unduirile argintii ale valurilor, de parcă ar veni de dincolo de maluri infinite... într-o zi, uitându-mă după sirenele care apăreau și dispăreau ca nălucile prin argintiul transparent, mi-a alunecat ceasul de la mână în valuri, aproape fără
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
transparente și ireale, aducând doar o prezență aparentă a inefabilului... orice altceva în afară de arborele luminii ajungea să fie o secundă iluzorie a sa, o spirală, o încercare de a începe ceva deja veșnic... o sclipire de pe o ramură, o mișcare imperceptibilă a fluxului său infinit, ieșind dinspre absolut și îndreptându-se înspre perfecțiunea absolutului... Orice formă, orice emoție, orice impresie de relativă certitudine, orice imagine sau diversitate a întregului univers, orice trăire și trecere a timpului sau extindere a spațiului, orice
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
aceasta și acum asculta relaxat, inert, privind blând în ochii ei. Iar când termină de vorbit despre tatăl său, el păru că nu știe ce să-i răspundă: — Nu-mi amintesc... Eram foarte mic în vremea aceea... Simți un gest imperceptibil de enervare; bătrânei îi părea rău că vorbise prea mult cu cineva care nu putea înțelege. Tot restul vieții nu avea să-i mai adreseze nici un cuvânt. A doua zi - câteva vorbe auzite din întâmplare, un fragment de frază - Gajus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
părul desfăcut, din covorul în care se ascunsese? Există în acest portret un amestec inextricabil de senzualitate și putere. Antonia se află la Museo Nazionale Romano: părul îi este prins în onduleuri perfect împletite, încât par o diademă. Un surâs imperceptibil, cu buzele strânse, îndulcește duritatea marmurei în jurul gurii; își înclină ușor capul, ca și cum ar asculta pe cineva care vorbește ridicându-se pe vârful picioarelor. O altă reprezentare a ei se găsește în prezent la British Museum; și aici stă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rară ce cântă doar o singură dată; mă ridic de la masa de scris și mă apropii de ea s-o mângâi pe corpul ei gingaș; oare ea știe că eu știu că se uită la mine cu dragoste? (amiază) Trec imperceptibil pe muchia noului an: e un revelion trist. Îmi caut Îngrijorat propriul alterego În oglindă, la miezul nopții; la acest ceas faustic, se deschide o fisură invizibilă În stratul argintat prin care mă uit cu spaimă dincolo, pătrund În zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Se ridică brusc din fotoliu, astfel că m-a surprins prin rapiditatea mișcării; nu-i constatasem decât mișcări foarte lente până acum, indecise, aproape ireale; are țigara verde de foi Între dinți, o mușcă nervos, se vede clar după Încordarea imperceptibilă a mușchilor maxilarului drept, cu care se află Întors către mine; Își duce mâinile la spate, ca unul ce ar pleca la o lungă plimbare; trece de glazvand, se Îndreaptă spre ușa ce dă pe balcon sau terasă, o deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o exacerbare instinctivă a intuiției că vitalitatea extremă pe care o voi putea atinge vreodată se consuma chiar În acea clipă; nu se știe de ce, dar mi se oprea respirația de Încordarea cu care urmăream palpitul ochilor, pândind cea mai imperceptibilă tresărire sau umbră ce ar fi traversat imponderabilul câmp magnetic. Nu ne interesa deloc corpurile noastre, iată ceea ce era esențial, ne renegam În partea auxiliară, ce nu putea fi transformată În fluidul văzului. Este straniu că experiența noastră se Împlinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o incit, Îi spun tot eu: „Degeaba trăiești!“. Surâde. E fericită. E supusă. Orice i-aș spune acum, ar fi pentru ea ceva minunat. Plec la cenaclu. (azi) Pe acoperișul murdar din fața ferestrei mele, o muscă unsuroasă lasă o dâră imperceptibilă; e un zigzag aproape geometric, nu se știe ce impulsuri magnetice o atrag când de o parte, când de alta, astfel că nu depășește o anumită limită, nu se aventurează dezordonat, ci se oprește exact Înainte de a Încălca o linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]