2,838 matches
-
Glasul pământului, Înainte de lumină, Muntele alb pe dinăuntru, perspectiva asupra universului devine zbor, aspirație spre înalt. Poezia se construiește în jurul unor metafore ale perenității într-o înfiorare a preaplinului existențial, iar lumea se înalță și se purifică prin cuvânt (Litera imperfectă). Forța de seducție a versului emană din caligrafia discretă a imaginilor și din rafinamentul punerii lor în scenă. SCRIERI: Timpul știut, București, 1973; Împărăția sorilor, București, 1978; Semințe de timp, București, 1982; Litera imperfectă, București, 1985; Exerciții de melancolie, București
OANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
și se purifică prin cuvânt (Litera imperfectă). Forța de seducție a versului emană din caligrafia discretă a imaginilor și din rafinamentul punerii lor în scenă. SCRIERI: Timpul știut, București, 1973; Împărăția sorilor, București, 1978; Semințe de timp, București, 1982; Litera imperfectă, București, 1985; Exerciții de melancolie, București, 2002. Traduceri: Jean-Louis Étienne, Pe jos, spre Pol, București, 1988; Georges Duby, Evul Mediu masculin, București, 1992 (în colaborare cu Constanța Oancea). Repere bibliografice: Adrian Popescu, „Timpul știut”, ST, 1973, 20; Laurențiu Ulici, Violon
OANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
și renunțările pe care le provoacă fobia socială netratată generează adevărate patologii ale libertății. Scopul unei terapii cognitiv-comportamentale a fobiei sociale este acela de a reda libertatea pacientului: libertatea cuvântului, a mișcării, a spontaneității, libertatea de a fi fragil și imperfect. Toate aceste lucruri care sunt indispensabile calității vieții. Deoarece, așa după cum scria Montesquieu: „Libertatea, este acel lucru care te ajută să te bucuri de celelalte lucruri...”. 9 Tulburarea de anxietate generalizată Patrick Gosselin∗ 1. Contribuții teoretice Definiție Aspecte epidemiologice și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
deja bazele acestui domeniu, dar suferă și de un deficit de stimă de sine. Bibliografia prezintă câteva dintre acestea. O bună metodă pentru aceștia, care să-i ajute să-și învingă reținerile, este acceptarea ideii de a prezenta un model imperfect: pacienții nu au ce face cu un model perfect! ∗ Christophe Andrș Psihiatru, secția clincă-universitară de la Spitalul Sainte-Anne din Paris. Fost vice-președinte al Asociației franceze de terapie comportamentală și lector la Universitatea Paris X. Este util să explicăm pacientului, în termeni
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de expunere între ședințe, p.... Andrș, C., Psihologia anxietății, Paris, Odile Jacob, 2004. Capitolul IV: "Cum să faci față anxietății: primele soluții". Capitolul V: Tot ce trebuie să știți despre tratamentul fobiilor". Bouvard și Cottraux, 2005. Aceste povestiri pot fi imperfecte și confuze: scopul nu este acela de a "povesti bine" ci de a povesti. Tot grupul se ridică și participanții să apropie unul de altul cot la cot. Atunci când este tentată să-și plece ochii, Isabelle spune: "Stop!" și terapeutul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sexuală cum ar fi sensate Focus). Raport Hite 1977, raport Kinsey 1948. Pasini, 1975. Kaplan, 1974. Cautela, 1970. Anorgasmie prin lipsă de concentrare, pentru femeie, și diserecție prin lipsa excitației suficient de puternică pentru a-și menține erecția, anejaculare (ejaculare imperfectă) prin lipsă de concentrare, pentru bărbat. Sensate Focus a lui Masters și Johnson, 1971. El este continuat apoi dacă cuplul progresează lent: fiecare ființă, fiecare cuplu este unic. 1948. In cazul unor probleme de incontinență urinară, pacientul consultă în prealabil
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
esența categoriei de câine. Și totuși, orice copil, fără suportul microbiologiei genetice, poate să identifice câinii și să-i deosebească fără greș de pisici, cai, elefanți și iepuri. Explicația, după Platon, este aceea că lumea aparențelor este doar o reflectare imperfectă a formelor ideale. Înțelegerea se produce nu ca rezultat al unei observări empirice insistente, ci prin raționare și filozofare, care sunt criterii interne ale minții umane în forma sa cea mai dezvoltată. Cunoașterea totală este, în consecință, accesibilă doar celor
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
fi prinsă în valorile unor variabile operaționalizate, că măsurările acelor valori conțin diferite grade de eroare și că inferența statistică din acele măsuri se bazează doar pe probabilități. Opinia lor este că există foarte puțin material de extras din domeniul imperfect al informațiilor senzoriale. Putem recunoaște ușor această opinie ca reprezantând o poziție metafizică și, ca atare, poate fi supusă aceleiași critici pe care o aducem tuturor celorlalte raționamente ale metafizicii. Nu există o poziționare superioară a cunoașterii empirice, independentă de
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
și compararea de cazuri. Desigur, de vreme ce traducerile nu sunt niciodată perfecte, se pierd întotdeauna unele nuanțe. Dar câștigăm din acumularea generală de cunoștințe. Indivizii umani trăiesc după anumite tipare, în interiorul unor culturi și la intersecția dintre acestea. Putem studia, chiar dacă imperfect, formele acelor tipare, cauzele și efectele lor. Trebuie să fim devotați procesului de decodificare a acelor tipare, căci altfel nu vom putea înțelege cum sunt formate societățile noastre, cum funcționează ele și cum pot fi dezvoltate. Dată fiind importanța luării
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
întâmplă adesea să nu putem fi siguri că o anume acțiune va produce efectul dorit. Ce m-aș face dacă, uneori, Coca-Cola ar fi îmbuteliată în sticle de Sprite, iar Sprite în sticle de Coca-Cola? Într-o lume cu informații imperfecte, convingerile noastre în ceea ce privește utilitatea așteptată înlocuiesc certitudinea. Strategia potrivită este aceea de a acționa astfel ca să creștem probabilitatea de a obține un rezultat dorit. Mai exact spus, individul rațional va selecta o opțiune ale cărei consecințe au un grad mai
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
influenței cazului excepțional și eroarea de măsurare, ceea ce poate distorsiona estimarea tendinței centrale și a variantei. Un astfel de număr poate complica aplicarea de controale și ridică întrebări cu privire la generalizarea amplă. În contextul acestor limitări, comparația se manifestă în mod imperfect, mai ales prin preocuparea sa specială față de selecția de cazuri. Ca metodă de testare pură, comparația nu poate să-și depășească limitările. Un design de studiu prudent și un grad ridicat de atenție față de rezultatele obținute, combinat cu virtuțile unei
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
de pus În practică. Soluția, cred cei doi autori, este suspendarea Înclinațiilor personale, a prejudecăților, a supozițiilor teoretice ale cercetătorului. O soluție complementară este participarea completă la viața unei colectivități opace (partid extremist, ghetou, instituție Închisă), simpla Întrevedere dovedindu-se imperfectă În unele cazuri. Aceste dileme se amplifică În cazul cercetărilor asupra claselor superioare. Poziția observatorului În mediul acestor categorii de subiecți nu poate trece neobservată, el nu poate fi un „observator mascat”, un „rătăcit” În lumea mondenă care cultivă maniere
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
trădează încordarea experimentului, formele lirice oscilând între confesiune, dialog și epica de inspirație legendară. Tema iubirii „dincolo de fire” și inserțiile mitologice, deși absorbite de ingenioase colaje imagistice (în descendența lui D. Bolintineanu), sunt minate frecvent de expresia stângace, de versificația imperfectă și de fantezia prea ancorată în livresc (Nirvana, Legenda nufărului). „Poemul național” România (1940), închinat monarhului, nu aduce vreo noutate, fiind mai mult un exercițiu declamativ. Cele unsprezece părți ale poemului, urmărind succesiunea marilor momente ale istoriei, certifică aptitudinea de
PAMFIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
controlată în condiții de libertate a acțiunii; centralitatea deciziilor strategice se îmbină cu libertatea periferică a acțiunilor departamentale eficiente; - transparența, răspunderea publică și gestionarea responsabilă sunt valorile-cheie ale unui management corporatist al eficienței. Piața emergentă a învățământului superior este încă imperfectă, externalitățile sunt multiple, iar tatonările din domeniile finanțării și conducerii universitare se orientează predominant către modelul corporatist al eficienței. Ce alte influențe vor avea presiunile pieței asupra universităților? Vor rămâne ele prevalente, așa cum se întâmplă în prezent, sau vor fi
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
practică e un reflex al criticii sale culturale. De-a lungul întregii activități el a judecat cultura română contemporană în legătură strânsă cu viața socială. Considerând că societatea românească, aflată într-o perioadă de tranziție, este, chiar prin acest fapt, imperfectă, vedea în critică singurul mijloc de îndreptare, pornind de la principiul că circumstanțele istorice explică o stare de fapt, dar nu o pot scuza. Consecventă acestui punct de vedere, critica sa culturală, vehementă uneori, nu acceptă compromisul. Cel dintâi atac de
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
istoria și antropologia culturală), fusese depășit în România, iar sincronizarea științei noastre literare cu cea occidentală fusese realizată din nou, cel puțin la nivelul la care se găsea în anii ’70. Deși mari și nejustificate absențe persistă, multe traduceri sunt imperfecte, câteva sunt catastrofale, iar majoritatea nu au un aparat critic de mediere culturală și introducere tehnică, putem vorbi „cu cărțile pe masă”, în limba națională. Problema rămâne, așa cum am arătat eu însumi de mai multe ori, instituționalizarea noilor apariții editoriale
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
doar câteva din cele mai semnificative. O determinare pur negativă a conceptului kantian al cunoașterii ar putea fi redată, pe scurt, în felul următor: nu există o cunoaștere directă, nemijlocită, intuitivă. Kant contestă, mai întâi, că oamenii, ca ființe raționale imperfecte, posedă ceva de felul unei intuiții intelectuale. Prin aceasta el se delimitează net de raționaliștii dogmatici ai vremii sale, de genul lui Crusius. Intelectul omenesc poate doar să gândească, nu să intuiască. Tocmai în aceasta constă, după Kant, deosebirea dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lege a naturii. Căci a gândi o lege după care o datorie față de tine însuți nu reprezintă cu adevărat o datorie față de tine însuți este imposibil.”25 Ultimele două exemple ale lui Kant se referă la maxime care prescriu datorii imperfecte. Putem gândi dar nu putem dori fără contradicție ca aceste maxime să nu fie universal respectate. Să considerăm cazul datoriei de a ne cultiva talentele. Argumentarea lui Kant este redată în felul următor. O ființă rațională, spre deosebire de una pur naturală
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Ibidem, p. 165. 20. Vezi Întemeierea metafizicii moravurilor, ed. cit., pp. 18-19. 21. Ibidem, p. 20. 22. Ibidem, pp. 25-26. Forța acestui argument este, totuși, discutabilă. Căci faptul că în această lume, o lume în care trăiesc doar ființe raționale imperfecte, nu ar exista un prieten pe deplin loial nu probează că loialitatea deplină în prietenie, ca datorie morală, nu ar putea fi întemeiată prin raportare la experiență. Într-adevăr, dacă îmi pot dori prieteni pe deplin loiali, atunci, ca ființă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
numi fericire acea stare de satisfacție, de mulțumire, a unor ființe pe deplin dominate de egoism, despre care el spunea că sunt moarte din punct de vedere moral. Kant recunoștea că urmarea neabătută a legii morale de către o ființă rațională imperfectă, expusă tot timpul unor înclinații contrare datoriei, poate cere sacrificii dureroase. Există totuși o deosebire esențială între afirmația că moralitatea deplină este condiția sine qua non a fericirii omului și aceea că ele ar fi în genere incompatibile, că prețul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fericirea unui număr cât mai mare de oameni să poată fi armonizată cu moralitatea. Într-o altă interpretare, strâns înrudită cu prima, rigorismul moral kantian s-ar exprima în exigențe apreciate drept excesive față de o ființă atât de slabă, de imperfectă, cum este omul. Este avută în vedere cu deosebire îndatorirea autoperfecționării morale, așa cum a fost ea formulată de Kant. Ni se spune că în timp ce datoria de a promova fericirea semenilor lasă individului multe posibilități de alegere, datoria autoperfecționării ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pretins în rigoarea sa absolută omului concret, îi refuză acestuia, în preaplinul său strivitor, șansa practică a perfectibilității sale reale”13 exprimă, mi se pare mie, o dublă neînțelegere. Kant a subliniat în mod insistent că omul, ca ființă rațională imperfectă, nu are acces la desăvârșire. Lui nu i se poate pretinde o „moralitate perfectă”. Desăvârșirea morală, sfințenia, rămâne pentru el doar un ideal. În al doilea rând, idealul perfecțiunii morale, ca și orice ideal de altfel, acționează asupra omului cu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și întemeierii imperativului categoric, în calitate de criteriu suprem al moralității, în Pmtv Kant va urmări aplicarea acestui criteriu în vederea stabilirii și fundamentării principalelor îndatoriri morale ale omului. Pmtv oferă și o sistematizare a acestor îndatoriri. Îndatoririle sunt împărțite în perfecte și imperfecte. Cele perfecte implică acțiuni și omisiuni determinate (Ești dator să faci cutare lucru! Nu ai voie să faci cutare lucru!), pe când cele imperfecte lasă la latitudinea subiectului în ce fel și în ce măsură să dea curs anumitor îndatoriri. Îndatoririle juridice sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
persoană și față de alții, este bazată pe distincția dintre două scopuri fundamentale fixate vieții omenești: propria perfecționare și promovarea fericirii altora. Sunt scopuri care reprezintă, totodată, îndatoriri. Multe din îndatoririle care privesc propria perfecționare și promovarea fericirii semenilor sunt îndatoriri imperfecte. Suntem datori să promovăm fericirea celorlalți, dar avem posibilitatea de a decide prin ce acțiuni anume vom realiza acest scop, în funcție de capacitățile și abilitățile noastre, și de asemenea, de a-i alege dintre semeni pe cei pe care îi vom
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
viciul”17. Expus neîncetat atacurilor Răului, el trebuie, pentru a-și afirma libertatea, să fie tot timpul pregătit de luptă. Preț are numai ceea ce se obține prin această luptă. Meritul moral, un merit care poate să revină doar ființelor raționale imperfecte, se câștigă prin sforțare împinsă până la sacrificiu. Constrângerea care decurge din imperativul moral nu se exercită asupra ființelor raționale în genere, afirmă Kant, ci intervine numai „pentru oameni ca ființe naturale raționale, care sunt îndeajuns de lipsiți de sfințenie încât
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]