10,269 matches
-
voia să dezvăluie. Cardinalul Își pierduse orice stăpânire de sine. — Nu există nici o Beatrice, Îți spun! bâigui. — Poate că așa e, dar puterea legendelor Învinge puterea realității. Dacă imperialii se pregătesc să prezinte o Beatrice ca moștenitoare legitimă a coroanei imperiale, poate că Bonifaciu ar da peste câteva obstacole În drumul către dominarea Italiei. — E o minciună... Dante simțea că deschisese o breșă În siguranța interlocutorului și continuă implacabil: — După Înfrângerea și moartea lui Manfredi la Benevento, fiii săi de parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
moartea lui Manfredi la Benevento, fiii săi de parte bărbătească au fost capturați. Erau patru. Dar se spune că lângă rege era o doamnă. O femeie care Îi purta sămânța În pântec și care a izbutit să fugă cu tezaurul imperial. — De unde ai aflat de povestea asta? — Biserica nu e singura care are ochi și urechi. Și poate că mintea mea e mai ascuțită decât credea domnia voastră, șuieră poetul. Ceva se schimbă brusc În atitudinea lui Acquasparta. Chiar și tonul glasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se aștepta ca Dante să fie la curent cu ceva. Dar cu ce? Care erau ideile pe care și le schimbase? — Mi-ai spus că ai rămas cu buza umflată din partea guelfilor, Încercă el să zvârle la Întâmplare. Crezi că imperialii vor ști să fie mai generoși? Cecco nu răspunse, așteptând ca poetul să continue. — Marile familii ghibeline s-au Întărit pe domeniile lor din nord și nu au nici o intenție să coboare mai jos de valea Padului. La sud, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
putea așeza În fruntea unei asemenea Încercări, după dezastrul de la Tagliacozzo? Bietul Corradino a murit fără să lase moștenitori. Cecco rămăsese tot impasibil, ca și când acele observații nu l-ar fi zguduit În nici un fel. — Pentru că nu există moștenitori la tronul imperial, nu-i așa? mai zise Dante. Ori sunt În eroare? Sienezul Își ridică preț de o clipită ochii spre ferestrele de la cămăruțe. Fu doar o scânteiere, iar apoi privirea Îi reveni asupra lui Dante, cu aceeași indiferență dinainte. Fu suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rețeaua de ipoteze Într-o urzeală rațională, care În sfârșit Își găsea o confirmare. Exista un singur motiv pentru care Bonifaciu putea dori să pună mâna pe o dansatoare umilă. Beatrice, ascunsă sub masa de carmin: moștenitoarea legitimă a tronului imperial. Orice altă ipoteză se risipea dinaintea acceptării implicite a acestui fapt. Prin urmare, asta voise Ambrogio să dezvăluie În viitoarea aulă a Studium-ului? Așa trebuia să fie. — Care este acuzația? Întrebă. — Fapte de vrăjitorie și Împotriva naturii, răspunse călugărul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu adevărat urmașa marelui Frederic al II-lea. Așadar, pentru asta se supusese ea acelui spectacol obscen, În Paradis. Orice, numai ca să Își ascundă adevărata identitate. Iar podoabele erau doar un expedient pentru a ascunde măcar o parte din bogățiile imperiale, amestecate În felul acela ca să treacă neobservate? Oricine ar fi văzut acele brățări ar fi remarcat cât erau de prețioase, dar nu i-ar fi dat niciodată prin minte că femeia avea cu zecile. Astfel, etalarea lor devenea acoperirea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îl uimise cu ascuțimea minții și cu gândirea sa proaspătă, adâncă și Îndrăzneață, se vădea acum, la apropierea maturității, Împlinit, puternic și vizionar, demn de un ales al destinului. Aristotel a Înțeles că, dacă prin triumfurile sale militare, Alexandru intrase imperial În rândul eroilor, prin codul de legi pe care voia să-l dăruiască lumii, el putea deveni nemuritor, asemenea zeilor. În cei doi ani petrecuți la Babilon, regele macedonean nu se ocupase, așadar, doar de punerea la punct a celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nici o șansă, calmul englezesc este brand-ul de țară al Albionului, iar eu sunt un englez sută la sută. - O, da, am observat. Când ți-am făcut ghidușia aia cu matul În șapte mutări, ai fost de un calm absolut imperial. Vreau să spun, made in Imperiul Britanic. Dacă aveai la Îndemână și un Kalașnikov... Ce se Întâmplase? Într-una din primele partide dintre noi, profitând de faptul că, În deschidere, Howard, care avea negrele, mersese pe o variantă destul de comună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
părul, Îi Întinde pe apă ca pe un năvod: vino rață de-l răsfață și tu pește de mi-l crește, cheamă necuvîntătoarele blînde, Înduplecă stihia, alungă cu brațul chipul letargic al lunii de la fereastră, așteaptă ziua Înaltă, cadența ei imperială. Maximilian se naște azi, În venele lui subțiri se pregătește Într-o sacră alchimie sîngele nostru viitor. E un ceas de rugăciune acesta, un ceas suprem de orgoliu și umilință În care Eu devine El, arcul unei secrete solidarități Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care trăda nu atît salutul de onoare al străjii față de o aristocrată (a cărei descendență era tot atît de veche ca și a Împăratului), ci mai degrabă o măsură de precauție și chiar un avertisment adresat vizitatorului trufaș din cazemata imperială. „Mă voi arunca la picioarele lui“, Îi șopti ea. „SÎnt pregătit să mor, mamă!“ zise el. Ea Îl Întrerupse tăios, poate prea tăios: „Mon fils, reprenez courage!“ Atunci, pentru prima oară, Își va Întoarce ușor capul În direcția străjerilor. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
copleșit de credința că totul avea să se termine așa cum o cerea logica vieții. Deși totul era acum Împotriva morții, totul era de partea vieții În acel vis coșmaresc: tinerețea sa, descendența sa, renumele familiei sale, dragostea mamei sale, bunăvoința imperială, ca și soarele care cădea pe el pe cînd se urca În trăsură cu mîinile la spate, ca un tîlhar. Doar că toate acelea aveau să fie de scurtă durată, pînă să ajungă cu trăsura În bulevard, unde era așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
toată În alb, stătea mama lui, iar În spatele ei, parcă pentru a accentua strălucirea de crin a rochiei - uriașe frunze verzi de filodendron. (Știa bine rochia aceea, era o relicvă de familie, una din străbunici o purtase la o nuntă imperială.) Se Îndreptă iute, aproape sfidător, dorind să strige mulțimii Întărîtate că un Esterhazy nu putea muri chiar oricum, că nu putea fi executat ca un tîlhar de drumul mare. Astfel va sta și sub spînzurătoare. Chiar cînd călăul Îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Documente privind istoria războiului contemporan (fără loc și dată); Mistris Bradon: Aurora Floyd, roman, Sankt-Petersburg, 1870; Contele F.V. Rastopcin: Însemnări, Moscova, 1889; D.S. Mereșkovski: Tolstoi și Dostoevski, Sankt-Petersburg, 1903 (cu autograf și dedicație pentru V.M. Șciukina); A.S. Pușkin: Opere, Academia Imperială de Știință, sub Îngrijirea lui V.I. Saitov (trei volume), Sankt-Petersburg, 1911; Knut Hamsun: Opere complete (primele patru volume), Sakt-Petersburg, 1910; Documente privind istoria pogromurilor din Rusia, Petrograd, 1919; A.S. Pușkin: Scrisori 1815-1837, Sankt-Petersburg, 1906; L.N. Tolstoi: Război și pace, ediția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Corbarra, se va Înscrie În baroul avocaților În anul 1859. În succinta sa biografie Joly venea cu o mărturisire privind geneza Dialogului: „Opt ani m-am gîndit la o carte În care aș putea Înfățișa teribilul dezastru provocat de legislația imperială În toate domeniile administrației, care va nărui libertatea politică de sus pînă jos. Mi-am zis că o astfel de carte concepută Într-o formă rigidă n-ar putea fi citită de francezi. Atunci am căutat o modalitate de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de ceramică, chirpici, oase de animale, precum și ceramică superioară, lucrată la roată (căni, oale, fructiere, vase de provizii, amfore romane) sau lucrată, mai puțin fin, de mân (vase, borcane, cești). Au fost descoperite și monede de argint - probabil denari romani imperiali - care atestă că populația din Moldova - carpii - întrețineau legături cu civilizația romană. Tot în satul Fruntești, la nord-est de Căminul Cultural, s-a găsit la suprafața solului ceramică aparținând secolului al IV-lea d.Hr., iar la punctele „Varnița” , „Coroi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sângele. Dar pentru ce? Ca să fim tot robi? Să nu avem nici un drept? Copiii noștri să fie tot proști, ori învață ceva, ori ba? Așa nu vom purta armele, ca și sfânta lege să ne-o ciufulescă (batjocorească) țisturile (ofițerii imperiali catolici) din hotarele noastre. Auziți creștini români, numai atunci vom sluji, când vom avea carte de la înălțata împărăteasă unde-s întăriturile noastre. Până atunci nu, odată cu capul! Ce dă guvernul și cancelaria din Beci (Viena) e nimica, îs minciuni goale
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
textul jurământului cuvântul Podanik (supus, vasal), au ales calea bejeniei și pribegia, considerată calea demnității și libertății. ranii români din Bucovina își părăseau locurile de așezare și din cauza situației economice: lipsa pământului care aparținea proprietarilor boieri (nobili), mănăstirilor sau domeniului imperial; lipsa unor gospodării întemeiate cu case, acareturi (în locul acestora aveau niște locuințe monocelulare, de tip bordei, făr uri și grajduri în jur) și din această cauză, în fugă, țăranul își lua familia și vitele și într-o noapte trecea granița
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
definitiv, în Bucovina s-a aplicat patenta imperială din 24 februarie 1784 prin care pământurile au fost împărțite în pământuri rusticale, aflate în folosința țăranilor și pământuri domenicale, aflate în deplina proprietate a statului, mănăstirilor și boierilor. O nouă patentă imperială din 1786 desparte pământurile rusticale de cele dominicale (domeniile), prin care se recunoaște dreptul ereditar de folosință asupra pământului lucrat de țărani, măsură întărită de începerea lucrărilor de cadastru. O nouă patentă din 1835 stabilește că țăranii devin stăpâni, cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din târguri, de la negustori itineranți, postavuri, țesături fine, aduse din Orient sau de pe piețele apusene, prin intermediul negustorilor din Ardeal. Îmbrăcămintea răzeșilor, la fel ca a celorlalți rani, s-a distinsă prin sobrietate și prin folosirea, în principal, a două culori „imperiale”: albul și negrul. Portul popular al răzeșilor din Fruntești s-a pierdut mai repede decât al bejenarilor bucovineni. Se mai știe astăzi că unele femei bătrâne purtau cămașă din 343 in sau bumbacă (și amestec), cu un croi simplu, față-spate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cunoștințelor. Rând pe rând, fiecare dintre cele trei puteri dominante îreligioasă, militară și economică) a avut controlul bogățiilor. Așadar putem povesti istoria omenirii ca pe succesiunea a trei mari ordini politice: Ordinea rituală, în care autoritatea este esențialmente religioasă; Ordinea imperială, în care puterea este înainte de toate militară; Ordinea economică, în care grupul dominant este cel care controlează economia. Idealul celei dintâi este teologic, al celei de-a doua e teritorial, iar al celei de-a treia este individualist. în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de-a doua e teritorial, iar al celei de-a treia este individualist. în fiecare dintre aceste trei ordini, o societate rămâne stabilă atâta vreme cât grupul dominant controlează împărțirea bogățiilor. în Ordinea rituală el decide care este partea sacrificiilor, în Ordinea imperială care e partea monumentelor, iar în Ordinea economică - ce parte e destinată investițiilor productive. în toate cele trei ordini, apărarea propriei puteri e prioritară. Controlul bogăției de către grupul dominant este amenințat de războaie, de cataclisme naturale, de pierderile către exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pe pământ există peste 50 de împărății, care se înfruntă sau dispar. Este tot mai greu să gestionezi ansambluri din ce în ce mai vaste: pentru așa ceva este nevoie de tot mai mulți sclavi și soldați, de tot mai multă organizare teritorială. însăși ordinea imperială începe să-și piardă sensul: forța nu mai e suficientă. Tot în acea epocă, făcându-și loc în istorie printre imperii, câteva triburi venite din Asia se instalează pe coastele și insulele Mediteranei. Spre deosebire de majoritatea popoarelor dinaintea lor, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
divinizează, acești mediteraneeni pun mai presus de toate drepturile - politice și economice - ale celor vii. Negoțul și banii sunt cele mai bune arme ale lor, iar principalele lor terenuri de vânătoare sunt marea și porturile. Astfel, chiar în centrul ordinii imperiale se conturează niște societăți radical noi, având la bază ideea de libertate. Odată cu ele apare ceea ce va deveni mai târziu democrația de piață, Ordinea economică. 2. Scurtă istorie a capitalismuluitc "2. Scurtă istorie a capitalismului" Dacă vrem să înțelegem extraordinarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
din drepturile omului un ideal absolut. O ordine capabilă să producă, prin violarea neîncetată a propriului ideal, bogăție mai mult decât oricare dintre cele anterioare ei. La început, această ordine nu este decât un minuscul parazit în interiorul societăților teocratice sau imperiale. Apoi, ea le face concurență principilor și-i înlocuiește treptat cu negustorii, toate serviciile devenind produse în serie. Pe un spațiu din ce în ce mai extins, cu tehnologii din ce în ce mai eficiente, prin violență sau nedreptate, dar și prin splendoare, este instaurată piața și democrația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
sunt transformați în salariați cu statut precar; avuțiile se concentrează în mâinile unui număr restrâns de indivizi; apar libertăți mai mari pentru consumatori și pentru cetățeni, precum și dezavantaje din ce în ce mai numeroase pentru muncitori. Printr-o stranie ironie, această basculare a Ordinii imperiale către Ordinea economică este însoțită de o întoarcere la nomadism: țăranul redevine călător. De aici importanța îndelungatei istorii a nomadismului, baza culturii umane, ce reapare în prezent și pe care, și mai mult, îl vom vedea în viitor. Până în zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]