1,880 matches
-
și să sloboadă/ din pântec poezia”. Extrem de important mi se pare că Gabriela Mimi Boroianu dovedește în acest nou volum de versuri al său că este surprinzător de inițiată în tainele sugestiei lirice, precum în acest notabil poem pe tema implacabilei curgeri a timpului: „Oftează pietrele/ scurgerea cenușie/ a timpului/ scrijelindu-și povestea/ în umbrele zidurilor.../ O pasăre fără odihnă/ sfâșie cu țipătul/ liniștea subțire/ a nopții.// Fântâna trecutului/ își sterge lacrimile/ de tristețea cetății”. În mod cert, volumul „Efemeride” de
O INSPIRATĂ SCHIMBARE DE REGISTRU EXPRESIV de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374196_a_375525]
-
prozatoare, mânuind cu îndemânare condeiul și reușind să facă față meandrelor presupuse de construirea momentelor acțiunii în sine. Practic, dincolo de a fi un roman adolescentin, ” O clipă cât o eternitate” reprezintă momente instanțial-karmice ale efemerei existențe umane, supuse timpului, uneori implacabil, un gen de love-story modern, cu personaje inedite, insolit creionate. Este vorba despre o aceeași triadă în jurul căreia s-au țesut numeroase povești de dragoste: duetul de îndrăgostiți (precum Romeo și Julieta, Tristan și Isolda, Ulise și Penelopa) și eternul
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – SEPTEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362173_a_363502]
-
Iar atunci vă port în suflet.Și mă rog făr’ de 'ncetare:Cerne Doamne peste lumePacea ca prin vechi altare,Bucuriile-n cutume.Fă din plânsul meu descântec,Psalm rescris cu jalea firii,De durere să mă vindecMulțumind Dumnezeirii.... VII. IMPLACABIL SOROC, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017. Când o fi să-nțeleg că iubirile mor Răstignite pe cruci în piroane adânci, Fără drept de apel într-un jalnic sobor Cu-asfințituri ce plâng peste
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
ce se-aprind când căderile dor, Voi afla în sfârșit că-nălțările mint Și-n arene pustii nu pot fi matador. Învăța-voi atunci că în palme de foc Nu pot strânge ninsori dintr-un cer întinat, Că se poate muri - implacabil soroc Dar va fi prea târziu pentru tot ce-am aflat. (Mențiune la Festivalului ... Citește mai mult Când o fi să-nțeleg că iubirile morRăstignite pe cruci în piroane adânci,Fără drept de apel într-un jalnic soborCu-asfințituri ce plâng
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
speranțele suntDoar lumini ce se-aprind când căderile dor, Voi afla în sfârșit că-nălțările mintși-n arene pustii nu pot fi matador.Învăța-voi atunci că în palme de focNu pot strânge ninsori dintr-un cer întinat,Că se poate muri - implacabil sorocDar va fi prea târziu pentru tot ce-am aflat.(Mențiune la Festivalului ... VIII. TABLOUL TOAMNEI, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016. Te-aș picta frumoasă toamnă Într-o rochie de bal Însă sufletul
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
înfrîngerea unui comunism utopic și amărăciunea resimțită în fața unei dependențe lipsite de sens, deoarece Stalin trădase deja idealurile socialismului. Paraschivescu scrie că mulți dintre comuniștii români, crescuți în antifascism, gîndesc: Totuși, cel mai grav, și asta îmi pare inevitabil, este implacabila eră a întunericului în care am intrat. Îndepărtarea oricărei demnități umane, a spiritului liber și contestatar, se manifestă cu aceeași forță la ruși și la americani. Întunericul cuprinde planeta din două părți, din Est ca și din Vest, iar domnia
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Înțelegem că d. Gladstone n-ar voi să-și deranjeze echilibrul bugetului său prin cheltuieli de război; înțelegem încurcătura în care s-ar afla dacă ar voi să întreprinză vro expediție în afară niște oameni de stat odinioară așa de implacabili pentru "aventurile" lordului Beaconsfield. Acestea însă nu privesc pe Franța. D. Gladstone nu poate să se fi aruncat orbește în dilema în care are să se găsească; d-sa desigur a făcut mai dinainte alegerea între cele două partide ce mâine
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
partid, se silesc a vindeca România de durerile cauzate prin ranele datorite vitregiei secolelor trecute, urmărind cu nestrămutare țintele sociale și politice ale unui liberalism prudent. "Bukarester Tagblatt" va combate fără nici o considerație tentativele directe ale reacțiunii și c-o implacabilă asprime superficialitatea periculoasă. Nu politica stearpă a maniei măririi, care aleargă după planuri nerealizabile, ci mănținerea și consolidarea unității de stat și a independenței României contra inamicilor esterni și interni etc. etc., acestea sânt țintele foii, pentru realizarea cărora apelează
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
346} din cauza convenției comerciale. Aceasta en passant, ca o zgârietură adresată partidului conservator. O altă gazetă roșie, cu care nu discutăm nicicând decât poate în glumă, spune aceleași lucruri pe un ton mult mai înalt, susținând că guvernul patrioților e implacabil față cu exigențele Austriei și că toată vina cuceririi economice e consumată prin convenția comercială austro-romînă. Oare n-am putea să facem odată un alibi acestei convenții, ca să vedem cine e în adevăr cel ce-a încheiat-o? Acest alibi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de planuri. Fragmentele au incandescențe proprii, alimentate, parcă, fiecare, din sâmburi de gând tensionat, ca atomii. Dramatismul se degajă din aceste antinomii, din menținerea, în permanență a planurilor antitetice: "furnica ce cugetează a gândi" și zeul închis "în sine însuși", implacabil ("cugeți tu pământ?"), căruia îi simți toată ghețăria: "Cum ești tu nimeni n-o știe. Întrebările de tine, Pe-a istoriei lungi unde, se ridică ca ruine Și prin valuri de gândire mitici stânge se sulev". Dar Eminescu se desparte
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
nu fără efecte răscolitoare în existența zilnică. De ce, atunci, dispunerea textelor periodice într-o cursivitate zilnică n-ar suna ca un jurnal? Fie el și intim. Și probabil chiar așa sună. Pentru că implicarea emoțională în evenimentele ce s-au succedat, implacabil, după 1989 e, în definitiv, asumarea unei subiectivități înrudite cu a jurnalului. Poate ceva mai ternă, nu și mai neimportantă în condiția pictorului ce se vrea în descendența unor Pallady, Tonitza, Șirato, în egală măsură personaje ale șevaletului, dar și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Viața e de acceptat așa cum e, să nu-i căutăm "salvatori" în indivizii tarați genetic, dispuși s-o schimbe după mintea lor periculoasă. Bogăție și sărăcie, deșteptăciune și prostie, frumusețe și urîțenie polii între care omenirea își leagănă de milenii implacabila soartă. Resemnare? Nu. Să ne împăcăm cu gîndul că nu ne naștem egali. Că avem ce merităm. Revoluțiile puse în mișcare de indivizii tarați ai ultimului secol par să intre definitiv în amintirea neguroasă a planetei. Oricum, trăiască diferența! Ne-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
putere. Istoria noastră e saturată de astfel de momente ratate prin indolență. Aducînd lucrurile spre matca acestor ultime zile, să observăm că dramele periodice, consumate în confruntarea cu natura, par să reproducă, la scară mică, istoria mare. În sensul aceleiași implacabile indolențe. Deopotrivă a structurilor instituționale, dar și a indivizilor/micilor colectivități. Sîntem parcă blestemați, așa cum nu putem, nu avem înțelepciunea de a ne despărți radical de comunism, de perfidele lui forme reziduale, tot așa, să nu fim în stare a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pod trec, grupate, cinci gondole auriu-negre. Pline cu bătrînei nordici, gălbui-pufoși, în veselă transă vesperală. Din ultima lor gondolă, dintre acești copii bătrîni, un tuciuriu rotofei, cu mari favoriți albaștri, vocalizează sfîșietor: O, sole mio... Înfiorîndu-și acordeonul fanat. În urma lor, implacabilă, rumoarea anonimei înscenări. Pictorul care, dimineața, sub umbrelă, lucrează pe trotuar, la Santa Fosca, și care a deprins deja de la mine un "bună dimineața" extrem de trilat în gura lui, își instalează seara, noaptea, șevaletul în plin San Marco, între ultimii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
3 iunie Un superb documentar, pe "Mezzo", are teribilul efect de a converti destinul unui sculptor ultimul monstru sacru al secolului încheiat, francezul César în destinul însuși al artei contemporane. Care-și consumă, dramatic, sub ochii noștri, evoluția/ involuția. Ceva implacabil se întîmplă cu acest pitic îndesat (aducînd, o dată, cu un Picasso cu barbă, altă dată cu un Pavlov fără barbă), a cărui carură, se vede bine, indică exact forța cu care și-a durat opera. Implacabil, pentru că nici chiar această
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noștri, evoluția/ involuția. Ceva implacabil se întîmplă cu acest pitic îndesat (aducînd, o dată, cu un Picasso cu barbă, altă dată cu un Pavlov fără barbă), a cărui carură, se vede bine, indică exact forța cu care și-a durat opera. Implacabil, pentru că nici chiar această forță michelangiolescă nu-i poate opri alunecarea pe șarpanta experiențelor ultime. Monstrul are seninătatea genuină a supravegherii evoluției sale, nici urmă de îngrijorare neputînd fi surprinsă pe figura lui pișicher-țicnit-distrată. Din cînd în cînd, pune el
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
artă, substanțial subvenționate are aerul antipatic al nebunului șiret. Cel care-i păcălește deopotrivă și pe autenticii alienați, dar și pe magiștrii alieniști. N-avem încotro însă: trebuie să dăm Cezarului ce-i al lui, pare să spună, din off, implacabila voce. "O, ce zile frumoase!", cum sună piesa lui Beckett în limba francezului César. Tradusă și în românește. 10 iunie Dacă există Teatrul Național din Caracal, de ce n-ar exista și Universitatea din Mahmudia? Auzii, zilele trecute, la radio, că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din moment ce abolirea totalitarismului chiar oferă totala împlinire de sine. Fie ca recurgînd, o secundă, la nota sarcastic glumeață singurii români care să-și mai dorească împlinirea într-un Occident mirabil să fie doar bieții căpșunari. Și asta nu sub apăsarea implacabilului destin, ci ca soluție de moment. 13 decembrie Probabil că drăguțul băiețică ce-mi bătea acum o săptămînă în ușa atelierului, înmîndu-mi invitația la un iminent vernisaj, era chiar pictorul. Părea plin de bun simț, prea civilizat prevenitor în cele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rar-întâlnită sinceritate și, nu în ultimul rând, o suită de proiecte științifice, mărturisite și perfect imaginate, pentru a căror înfăptuire firul vieții autorului s-a dovedit, din păcate, prea scurt. Dincolo însă de resemnarea, care diminuează sau chiar substituie, odată cu implacabila scurgere a timpului, durerea provocată de pierderea aproapelui, se cuvine a invoca drept suport terapeutic - palidă mângâiere pentru familie ! - amintirea vie pe care a lăsat-o în urmă-i nu doar omul, ci, mai ales, faptele sale, materializate în cazul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
își amintește, cu dureroasă emoție, distinsa doamnă Silvia Sergent, într-o recentă corespondență ce mi-a fost adresată - rupți de țară și pradă unei deznaționalizări sălbatice, rapide și la adăpost de orice intervenție umanitară din afară. Teroarea s-a instalat, implacabilă, peste noapte, în toată complexitatea ei”. Evident, familia avea să împărtășească din plin consecințele provocate de noile împrejurări politice și militare circumscrise ultimatumului sovietic înaintat României la 26 iunie 1940. După cedarea fără luptă a Basarabiei, bunicul dinspre mamă, Ion
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ecuația n-a fost rezolvată în cazul defecțiunii între legătura dintre consimțământul, voința, nădejdile „supușilor” și înțelegerea lor, hotărârea de a li se dedica spre împlinire de „alesul între aleși”, și cu atât mai mult, cu cât adversitățile externe operau implacabil. Este cazul lui Al. I. Cuza și sfetnicilor săi. Pentru Europa, Al. I. Cuza nu a fost nici Napoleon al III-lea și nici măcar Cavour. Pentru români - nu e mai prejos de ei, iar dacă istoricul nu va disprețui considerațiile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
întipărește în lume ordinea schimbărilor materio-spirituale (instituie astfel dinamică arhetipala model-copie, Prolific-Devorator). Faptul că Blake vede cuvintele ca niște zimți ordonați pe o roată mișcătoare (care sugerează ideea de ciclu de transformare, dar și noțiunea de "mori satanice", adică mașinăria implacabila a Revoluției Industriale) arată că pentru acesta forță limbajului verbal poetic este fermă în cel mai înalt grad, similară cu forța de evoluție a Revoluției Industriale care se desfășura că un tăvălug irezistibil. Forță limbajului poetic este astfel capabilă să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
adică umană, întrucât ea capătă îndreptățire existențială prin apariția omului. Cele două ordini (de finalitate și de fatalitate) pot fi ușor confundate. Și, de fapt, teoriile care afirmă finalitatea transcendentă a naturii le confundă. În fond, determinarea finală prin destinul implacabil este chiar regula fatalității. C. Rădulescu-Motru infirmă indirect fatum-ul și prin afirmarea posibilității de a interveni educativ în formarea personalității. Fatum-ul nu îngăduie o asemenea ajustare: el este tainic în intenție și implacabil în acțiune. Structura formală a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fond, determinarea finală prin destinul implacabil este chiar regula fatalității. C. Rădulescu-Motru infirmă indirect fatum-ul și prin afirmarea posibilității de a interveni educativ în formarea personalității. Fatum-ul nu îngăduie o asemenea ajustare: el este tainic în intenție și implacabil în acțiune. Structura formală a finalității în modelare kantiană nu îngăduie fatum-ul, așa cum nu-l îngăduie nici "interpretarea" ei prin personalismul energetic. Absența din acesta din urmă a Arhitectului divin reprezintă semnul unei atitudini de evitare a ideii ordinii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care prin ironia sorții trebuia să fie o comedie a înregistrat la premiera un eșec răsunător. Verdi s-a jurat să nu mai compună niciodată o comedie și a manifestat în perioada imediat următoare o credință fatalista într-un destin implacabil. Chiar și în aceste condiții directorul de la Scală, Bartolomeo Merelli, și-a păstrat încrederea în Verdi, încercînd din răsputeri să-l scoată din criză. Soluția salvatoare a fost insistența cu care a reușit să-l determine pe Verdi să accepte
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]