1,250 matches
-
măruntă, dar sâcâitoare (proiectele din șarașka Marfino), dar își amintește abia după ce Abakumov pleacă. Soljenițîn încearcă să ofere o imagine completă a lui Stalin. Pentru aceasta, se oprește și asupra unei "performanțe științifice" a "Corifeului", cu intenția de a demasca impostura lui deplină. Stalin apare în roman într-o scenă în care începe să lucreze la un eseu de lingvistică. Se face aluzie aici la eseul Marxismul și problemele lingvisticii, apărut, într-adevăr, în anul 1950, în care Stalin atacă teoria
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
inutile, pentru că imaginea lui în ochii medicilor și ai colegilor de salon nu devine mai bună. Dacă pe aceștia nu-i convinge, pe cititor cu atât mai puțin, pentru că acesta are acces la discursul interior al personajului, care îi trădează impostura. Bibliografie A. Opera literară a lui Soljenițîn II. Traduceri în limba română Soljenițîn, Aleksandr, O zi din viața lui Ivan Denisovici, traducere de Nina Grigorescu, Humanitas, București, 2000. Soljenițîn, Aleksandr, "Gospodăria Matrionei", traducere de Luana Elena Schidu, în Coresi, anul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
42, i-a expulzat pe iudeii din Roma, considerați tumultuantes datorită luptelor interne din cadrul comunității ebraice, ce perturbau liniștea publică; 2) împăratul Tiberiu (14-37) s-a dezlănțuit împotriva matematicilor, caldeenilor și a altora în 34 p.Chr., acuzați de șireată impostură și îndârjită convingere, trimițându-i la moarte în foc și apă clocotită, confiscându-le bunurile, în baza unui senatus consultum emanat sub consulatul lui Pomponius și Rufus (17 p.Chr.); 3) Vespasian (69-79) cu prilejul șederii sale la Alexandria (69
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
structurile religioase s-au îmbinat cu cele militare și politice, sprijinindu-se reciproc. Această tradiție obscurantistă a relațiilor sociale europene, înclinată către scindare, a fost de natură a genera resentimente populare, acestea fiind cultivate de regimurile tiranice, care au legitimat impostura, exact pentru a-și asigura un control cât mai ferm asupra maselor. De abia după cel de-al Doilea Război Mondial au început să germineze speranțele unei construcții europene comune. Aceasta s-a datorat, în esență, începuturilor globalizării, determinate de
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
tocmai distanța existentă între autor și obiect. O distanță nu de ordin afectiv, dar una aproape palpabilă, oricum inevitabilă, produsă de trecerea timpului și de schimbările epistemologice. Ironia patrașiană nu este una dizolvantă, malițioasă, care face un spectacol din înțeparea "imposturilor" ca să-și ridice astfel piedestal. Deși este și o opțiune stilistică, ironia practicată în critica lui Antonio Patraș ține de reflecția asupra eticii actului critic. E o ironie inclusivă, învăluitoare, înțelegătoare, justificativă, care nu țintește distrugerea obiectului de studiu, pentru că
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
imediat după comunicarea numelui său către Ministerul de Interne pentru a fi luat în evidență 17. Să precizam că acest regulament de validare și recunoaștere a diplomelor de doctor în medicină obținute în străinătate avea printre obiective, dincolo de necesitatea eliminării imposturii ori de nevoia de a reglementa o profesie, cea medicală, care era în curs de definire și autodefinire în spațiul românesc în anii '60-'70 ai secolului al XIX-lea, instituirea unui alt set de criterii pentru controlul accesului în interiorul
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
întări poziția, condamnă practicile lui Dej și schimbă numele partidului din Partidul Muncitoresc Român în Partidul Comunist Român. Tot el redenumește Republica Populară Română în Republica Socialistă România. Monica Lovinescu reține aceste modificări de statut în La apa Vavilonului drept impostură: "noua politică a Bucureștiului, înainte chiar de a fi moștenită și dusă până la cele mai ubuești consecințe de Ceaușescu (ce va fi primit în Occident cu surle și trâmbițe, ca un adevărat răzvrătit împotriva dominației sovietice), avea și alte consecințe
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
cotidian în coșmarurile mele. Nu toți însă. Existau și veleitari frumoși"57. Monica Lovinescu reține pe câteva pagini, cu umor și sarcasm, însușirile unei categorii care încearcă să ocupe spații nemeritate în lumea literaturii. Și caută să le ocupe prin intermediul imposturii. I.3. Considerente asupra receptării literaturii aservite Discursul public al Monicăi Lovinescu demistifică propaganda regimului cu privire la condiția scriitorului și arhivează evenimentele politice care au influențat literatura. Este modul ei de a reacționa la demisia morală a literaților, de a se
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
experiență în această direcție. Diatriba lansată la adresa semidocților este făcută în spiritul aceleiași evaluări pertinente a realităților artistice, duritatea tonului justificându-se prin disprețul față de aceste creaturi "neterminate" care își alocă dreptul la judecăți literare. Este, astfel, scoasă în evidență impostura pentru a servi drept contra exemplu viitorului critic care este sfătuit să-și cunoască mai întâi propriile limite. În acest sens, tonalitatea poemului se schimbă în una mai moderată, făcându-se trecerea de la persoana a III-a a adevărurilor generale
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
la actul critic, se sugerează adoptarea unei atitudini temperate, prin evitarea extremelor și a unilateralității, care este văzută drept rodul unei îngustimi nejustificate și neproductive a spiritului: " Nu cerceta de-nțelepciunea-i veche-or nouă, / ci prețuiește adevărul și-acuză impostura."160 Dincolo de exprimarea unor principii profund clasice, care țin de echilibru și de asumarea adevărului drept scop suprem, ceea ce se transmite prin versurile lui Pope sunt idei care prin "inteligența" lor asigură un caracter modern acestei scrieri. În acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
unui medic talentat, atât ca internist, cât și ca psihiatru, al unui conferențiar interesant și al unui gânditor de instrucție desăvârșită. Era unul din puținii intelectuali ieșeni de cultură deopotrivă franceză și anglo-saxonă. Moralitatea lui era ireproșabilă, oroarea față de incorectitudine, impostură și lene, fără pereche. Am putut selecta, din publicistica timpului, un număr de 37 lucrări publicate, toate din domeniul specialității, care constituie totodată și lista lucrărilor cunoscute aparținând lui Al. Brăescu. O vedere de ansamblu asupra publicațiilor lui Al. Brăeseu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
caracterizează în chip notoriu, nu a fost niciodată definit de autor. Rămîn la părerea că e un simplu joc mental care, în loc să flexibilizeze gîndirea, mai mult o încurcă, în timp ce scriitura sa e o superbă bolboroseală, iar exprimările sale publice frizează impostura. Derrida nu poate fi rezumat, esențializat, explicat, el cultivă deliberat absconsul, ambiguitatea, paradoxul, deși are și poziții tranșante referitoare la Marx bunăoară, la Heidegger sau la Paul de Man. * * * Bineînțeles că ideile și comportamentul filosofilor-vedetă francezi s-au impregnat profund
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
coronat opus. Viața pînă la urmă l-a răsplătit și-l așează acolo unde îi este meritul. Este un exemplu despre cum munca tenace, talentul, adevărul și spiritul de dreptate înving pînă la urmă, iar nu obediența, mediocritatea, minciuna și impostura ce par să ne fi cotropit. Se vede dragostea Profesorului de la modul cum își cultivă grădina la felul frumos și de ridicată ținută academică în care scrie. Iată doar un fragment: "Abando nată de peste douăzeci de ani distrugerilor și haosului
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
grajduri ce aparținuseră nu știu cărui principe, iar acum, găzduiau expoziții de pictură, sculptură și concerte rock și de muzică psihedelică. Sunt doar trei exemple, în care autoritățile s-au implicat de toată isprava, în timp ce la noi vezi mai curînd gesturi de impostură culturală și multe gropi, în țeste, pe străzi, pe trotuare, în bugete etc. Și atunci, pe ce ne bazăm în pretențiile noastre? Avem și un eurodeputat care a primit sarcină expresă să aducă Iașiului statutul mult rîvnit. Va veni cum
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Am urmărit manifestările culturale organizate sub egida "Iași 600": au fost mai curînd decepționante. În atare condiții, eu cred că am putea, cel mult, să rîvnim la titlul, neoficial dar meritat, de "Capitală a culturii trădate", sau de "Capitală a imposturii culturale", titlu pe care să ni-l acordăm singuri, cu proxima ocazie, de preferat în campanie electorală. Ar fi mult mai aproape de realitate. 4.14. ORAȘ AL INSPIRAȚIEI Strategia de dezvoltare a Iașiului, orizont 2020, e prea generală și lipsită
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
au lansat săgețile contra capitalismului opulenței, comparat cu un nou opiu pentru mase, cu o mașină economică producătoare de false nevoi, de pasivitate generatoare de alienare și de singurătate neputincioasă. Acestor critici „externe” li s-au adăugat altele, „interne”, denunțând impostura fericirii-marfă, incapacitatea societăților bogate de a aduce realmente mulțumire oamenilor. Pentru că, promițând paradisul satisfacțiilor bunăstării, lumea mărfii nu încetează, în realitate, să orchestreze frustrările, lipsurile și decepțiile majorității oamenilor. Euforia ține capul de afiș, dar dezolarea ființelor crește pe zi
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
people, de mulțimea de cărți lipsite de valoare, de calitatea dezbaterilor intelectuale, devenite atone. Muzica tânără (rap, tehno) provoacă plictiseală sau reacții de respingere în rândul adulților. Simultan, asistăm la violente polemici relative la arta contemporană prezentată ca triumf al imposturii, al vidului, al genericului „orice”9. În faza III, produsele purtătoare de sens hrănesc infinit mai mult decepția consumatorilor decât produsele utilitare. Să ne întoarcem la televiziune. Se știe că, odată cu apariția telecomenzii, zappingul a devenit o practică pe cât de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
despre sine, repunerea în cauză a valorii propriei existențe prezente, sentimentul ratării vieții constituie din ce în ce mai mult una dintre pantele individualismului reflexiv: în aceasta constă eșecul fericirii paradoxale. Teoreticienii societății de consum au stigmatizat care mai de care infernul dorințelor materialiste, impostura fericirii-marfă, neîmplinirea în consum. A venit momentul să revedem aceste teze. Pentru că, dacă există „tragic”, el rezidă, în cea mai mare parte, nu atât în sclavia față de lucruri, cât în raporturile tot mai dificile cu sine și cu ceilalți. De
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
această întrebare nu numai o incertitudine (ce e amăgire diavolească și ce e adevăr în toate astea?), dar și o teamă profundă, teama de viclenia unor creaturi ale nopții, pricepute să ascundă mistificările sub masca adevărului. Adevărul ca înșelătorie, ca impostură, ca momeală destinată să atragă omul pe calea pierzaniei și să-l distrugă... poate că aceasta era și marea dilemă a lui Hamlet. Se îndoiește el oare de adevărul din vorbele fantomei? Nu cumva se întreabă dacă acest adevăr nu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sub semnul provizoratului și ambiguității statutare. În România au funcționat și încă funcționează, în proporții foarte mici, instituții de învățământ care nu îndeplinesc condiții minime de funcționare. Toleranța oficialităților față de acestea este condamnabilă și incriminantă. Pentru o viitoare istorie a imposturii și contrafacerii în domeniul învățământului, menționăm că în România au existat universități particulare, cu sediu, spațiu de funcționare, sute de studenți și zeci de cadre didactice în care rectorul era și student la una dintre facultăți, fără să fi terminat
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
Da, dar unul care fundamentează adevărurile negativității: ataraxia e consecința unui eșec, eșecul e semnul unei trăiri delirante. Sau, mai departe: tăcerea, semn al vorbăriei; retragerea din lume, consecință a captării miezului ei. Caietul închistc "Caietul închis" Cu Cioran, despre impostură, ipocrizie, mistificaretc " Cu Cioran, despre impostur\, ipocrizie, mistificare" Nu e o surpriză că lui Cioran i se reproșează ipocrizia: pe malurile Senei, care i-a înghițit atâția confrați, cel care a scris Despre neajunsul de a te fi născut devine
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care păstrează o prea mare distanță față de tot ceea ce face ca să mai poată incarna o atitudine sau o idee. E omul simulacrelor, nu atât în chip voit, cât fatal. Se cuvine adăugat că, în limbaj curent, nu asta înțelegem prin impostură, care însemnă întotdeauna voință de a înșela” (II, 222-223). Să recunoaștem, e cea mai exactă disociere. Cioran nu suporta aproximația. Dar, atâta precizie are drept consecință o proiectare în contradictoriu și în iluzoriu. În fine, identificându-se cu ai săi
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
e cea mai exactă disociere. Cioran nu suporta aproximația. Dar, atâta precizie are drept consecință o proiectare în contradictoriu și în iluzoriu. În fine, identificându-se cu ai săi, de care a făcut totul pentru a se despărți, Cioran acordă imposturii (și, prin urmare, ipocriziei) nu sensul unei mistificări deliberate, ci expresia existențială a unui neajuns. Vidul pe care și-l radiografiază este consecința acestei neputințe de a fi ceva. În fața acestei fatalități, disperă și, uneori, privește cu acea seninătate definitorie
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
după sine o desubstanțiere a sinelui până la conștiința propriei stranietăți. E dezamăgit că este „un spirit ultracivilizat și deci corupt” și nu un barbar, ca Luther, „care credea în tot ce spunea” (II, 26). Cert este că acuzația ipocriziei și imposturii i-a însoțit prezența concretă. Întrebarea lui Mounir Hafez nu e deloc inocentă și singulară. Iată un alt exemplu, pe care Cioran îl consemnează riguros, dovadă a interesului pe care i-l stârnea această problemă: „Jacqueline Piatier a citit în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a se întemeia. Cu atât mai mare îi este dezamăgirea când suferința îi este considerată joc și acrobație. În realitate, tocmai pentru că vede peste tot absența unei întemeieri autentice, care să nu fie măcinată de absurd, Cioran acuză cu fervoare impostura din jur. Convingerile, credințele, iluziile altora, pentru că nu le poate el însuși trăi, i se par consecința unei mimări. Cu o ferocitate aproape dementă, acuză lumea de prefăcătorie și de mistificare. Iată: „În toate și în toți simt impostura, peste
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]