1,093 matches
-
și ce nu-i trebuie dintre articolele care pot interesa pe cineva sau care pot folosi cuiva. E o casă uriașă (e vorba de marea firmă A. Wertheim), care cuprinde aproape un quartal, se râdică în patru etaje nalte și impozante. Atât rez-de-chaussée cât și cele patru etaje sau mezzanine legate prin ascensoare cuprind raioanele de mărfuri. Farmacie, librărie, pânzeturi, lânuri, matăsuri, haine, obiecte de călătorie și de lux, cuie, fierării, cuțitașe, farfurii, sticlării, perne, saltele, paturi, puști, automobile, gramofoane, radiofoane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nici eu dece, în principiu, n-am admite pe scriitorii aceia care, din motive de psihopatie, sunt cu totul altfel decât artiștii de rând. Dar iarăși nu înțeleg de ce acești anormali, de eri până azi, apar în număr așa de impozant. Anormalii sunt excepții prin definiție, totuși poezia nouă e servită de o legiune numeroasă. E destul să-ți vie așa, un capriciu, c-ai devenit normal. După cât știu eu, un poet e ceva unic chiar când vorbește ca să fie înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și de vite, higiena poporului, punerea în valoare a bogățiilor din extremul nord etc. etc. * Muzeul Tretiacov, galeria Statului Vizităm cătră amiază muzeul orășenesc, întemeiat de doi cetățeni moscoviți, frați, încă de multă vreme. În fața clădirii, astăzi, se înalță un impozant monument al lui Stalin în granit roșu dintr-o singură bucată. Înăuntru pictura și într-o măsură mai mică și sculptura sunt reprezentate prin opere de samă unele realizări din veacul X-XV altele mai noi au un interes mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Moscova, a avut loc deschiderea ședinței festive a împlinirii a 220 de ani de la înființarea Academiei, 1725. Scena cuprindea subt un decor de flori și ramuri cu frunze aurite de stejar, cu portretul lui Stalin și bustul lui Lenin, o impozantă grupare de academicieni și președinți de academii a țărilor care și-au trimis delegați. Cele cinci rânduri de loji, galeriile, parterul și amfiteatrul complet ocupate de spectatori. S-a deschis ședința (Komarov președinte). S-au citit rapoarte foarte aplaudate; au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Petro-Pavlovsk. Catedrala, clădire în stilul Renașterii, în piața unde se află și Hotelul "Astoria" (aici găzduim). Statuia lui Petru cel Mare (Frémiet) Ecaterina II, Nicolai I. Palate europene și statui în gustul sec. XVIII. Străzi drepte, grădini mari, canaluri, Neva impozantă. Zi splendidă, ca în Sept. la noi. Seara, spectacol la operă. Lacul lebedelor, balet muzică de Ceaicovsky. Balet clasic, balerine grațioase. Democrația a păstrat acest fast artistic al trecutului. Am văzut și muzeul apărării Leningradului. Când ieșim de la operă 11
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dreaptă a Volgăi, cuprinzând pe alocuri și țărmul stâng. Fabrici și uzine între ele spații goale. Orașul nou se ridică necontenit din ruinile celui vechi. Se construiesc și se vor construi clădiri mari pentru instituții. Am văzut de pe acum ridicate impozante cartiere muncitorești, alături de aglomerații de bărăci de lemn. Plantații care se ridică. Pământul secetos al stepei e foarte rar udat de ploaie. Grădinile sunt udate cu mâna; curând vor fi adăpate prin irigații. E în curs de construcție o nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
scriitori, artiști și oameni de știință. Într-o pace impresionantă odihnește aici sufletul acestui vechi și interesant popor. Sâmbătă seara, la teatrul Conservatorului, concert, dansuri artistice și dansuri populare. În sală un număr mare de nasuri respectabile, unele serioase și impozante, salutând, dominând, priveghind între ochi mari și sprincene puternice. Portretul lui Alexandr Nicolaievici Jghent Istoria Gruziei și a poporului gruzin. Al. Nic. Jghent presupune că Gruzinii locuiesc aici din adâncă vechime. Și că Bascii s-au mișcat de aici cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
intrat deja în dimensiunea arhetipală, un argument în plus, pe lângă culoarea spectrală a membrelor acțiunii, fiind suprimarea nevoii fiziologice de alimentare. El trăiește acum pentru a se cumineca din peștele mitic după care tânjește, scindat între două lumi. Figura tatălui, impozant cum numai nașul mai este în orațiile de nuntă și în balada Letinul 1(21), îi domină existența și este nevoie de indicația lui inversă (prin coerciție) pentru a pleca în expediția mitică. Refuzul de a mânca apare drept semn
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
semn de rămas bun, la curtea imensă, în care mi-am petrecut copilăria și tinerețea. Locuisem, în aproape întreaga perioadă interbelică, pe strada Tighinei nr. 2-4 (unii o mai numeau încă, Benderskaia). Aici era un complex de imobile, ce păreau impozante pentru acele timpuri. O clădire masivă cu un etaj. La parter era școala primară de băieți, cu 4 clase elementare. La etaj o școală de fete, complementară, cu 7 clase. În interior, o curte enormă, împărțită în două, pentru băieți
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
clădiri din secolul al XVI-lea, dintre conacele zidite în anii edificării orașului, care a fost refăcută la mijlocul secolului al XIX-lea și care păstrează curtea interioară (patio) deosebit de frumoasă, scara monumentală și mobilierul antic; Palatul Torre Tagle, o clădire impozantă, operă de artă arhitecturală în stil andaluz, maur și creol, cu un patio și o scară generoase, cu o bisericuță proprie și o fațadă minunată, în care poarta și balcoanele sunt acoperite cu foițe de aur, aici poate fi văzută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
se mai spune și "Plaza de Acho"(Piața Torțelor), are un monument istoric unic în felul său. Este piața coridelor, a doua ca vechime în Lima, singura care se bucură de ziduri groase de susținere a tribunelor și formează galerii impozante de intrare în interiorul arenei. În imediata apropiere, se află Muzeul Taurin. Peru este o țară cu o istorie de mai multe mii de ani, nescrisă, unde arheologia are mult de lucru pentru a pune în valoare imensa informație ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cu ocazia celui de al patrulea Centenar al descoperirii Cubei, a fost inaugurat un monument în cinstea Amiralului. Operă a sculptorului Miguel Melero, director al Academiei de Artă San Alejandro, are o înălțime de 8,50 m, fiind cel mai impozant monument din Cuba consacrat Amiralului. Pe un postament cu patru trepte, flancat de patru lei, se ridică statuia din bronz a lui Columb, înaltă de 2,5 metri. Monumentul are la bază inscripția "Este villa a Cristobal Colon, siendo alcalde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
o companie serioasă, care zbura la Havana de la Santiago. După efectuarea zborului Montevideo Santiago, compania chiliană ne-a oferit cazare o noapte la Santiago, urmând să ne continuăm drumul a doua zi. Am fost cazați la un hotel nou și impozant, de cinci stele, botezat "Neruda" în cinstea poetului chilian laureat al Premiului Nobel. Noaptea a fost scurtă, fiind asaltați cu telefoane și vizite de la Ambasadă și din partea multor prieteni chilieni de care ne legasem în perioada misiunii mele la Santiago
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
foarte ciudată. Efectul bisericii cu interiorul bine proporționat, picturile patinate de vreme și de fum, maicele toate îmbrăcate la fel, în negru, cu lungile camilafce pe spate și blăni frumoase, cu lumânări aprinse în mână, făceau un efect auster și impozant. Clădirea, zidită din 1813 de generalul Haralambie, datează dintr-o epocă proastă și vopseaua galbenă cu care o spoise o făcea și mai urâtă pe dinafară. Tezaurul și multe candele mari de aur și argint erau ascunse. starița Starița era
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Evlampia erau duse la Hagiești după provizii. Călugărițele au ieșit din case, dându-și seama de ce se întâmpla, unele au căzut în genunchi, închinându-se, altele făceau mătănii, invocând urgia lui Dumnezeu. Lipsa de conducere ca să aibă atitudine comună și impozantă le-a lipsit cu totul, căci preoții s-au mulțumit să arate Ausweiss-ul pentru interzicerea rechizițiunilor în mănăstire și să facă cu ofițerul formalitățile de cancelarie. Câte trei tremurau de frică. Până atunci barbarii din clopotniță loveau cât puteau bie
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Ce rău ne părea de ei. Toți eram mai slabi și îmbătrâniți. Anii de război se socoteau îndoit chiar în spatele frontului. Ionel, mai ales, albise mult, avea pe chip o umbră care nu-l mai părăsi, o atitudine gravă, chiar impozantă. Se duse apoi acasă și reveni de prânz. Luă toate mesele la noi și, pe cât se putea, ne regăseam cât mai mulți la orele acelea împre jurul mamei. Dinu, care adusese cu el numai pe fiul cel mare, Oni, dormi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
împrejurări grave nu fusese niciodată ținut în curent cu cele petrecute sub ochii ei, cu vederea, poate, prea scurtă, și fusese nevoit să recurgă la d-na Mavrogheni. D-ra Romalo era tipul clasic al domnișoarei de onoare, foarte frumoasă, înaltă, impozantă, distinsă, rezervată, se zicea că nu prea inteligentă, dar avea tact și nici odată nu fu atinsă de nici o insinuare. Mai târziu, măritându-se cu d. Serge Voinescu, părăsi Curtea. Pe la 1886, terminându-și studiile la Geneva, își luă rândul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sora ei Elena Perticari, dar așa de bine făcută, mlădioasă, grațioasă în toate miș cările ei și împodobită de regină cu toalete potrivite firii ei și elegant purtate, încât era o plăcere să vezi la serbările oficiale cortegiul regal cu impozanta regină Elisabeta în frunte, urmată de acele doamne și domnișoare de onoare. Ceva mai târziu, probabil sub influența lui Teodor Văcărescu și după dorința poetei Carmen Sylva, după retragerea tatei de la minister, intră Elena Văcărescu. Nimic din frumusețea plastică a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
principesa Maria, care nici dânsa nu o putea suferi. Ținea mult la rudele ei și mai ales la frate său, Alex. Catargi, căruia contribui să i se dea legațiunea din Petersburg. Deși nu era înaltă, dar subțire, avea o înfățișare impozantă, un tact deosebit, o inteligență subtilă și un aer de grande dame, care îi prindea minu nat în rolul ei. Cu toate capriciile și fanteziile reginei, a știut să mențină la Curte o bună ținută și o atmosferă demnă, care
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în prezent. Erau, desigur, încă multe deficiențe; de unele am amintit, sumar, în episoadele anterioare ale acestei serii de note, dar este necesar să remarcăm și fața luminoasă a acestei "infrastructuri" care se realizase în anii 1900. Printre ele, desigur, impozantul și cunoscutul Institut de Anatomie, construit începând cu 1890, din inițiativa profesorului Aristide Peride. La acest institut și la catedra de anatomie s-au format mulți dintre cei mai iluștri medici ieșeni; mare parte dintre dânșii au devenit personalități de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
etaj al unui „bloc vechi“, situat în preajma Foișorului de Foc, poetul primindu-ne ceremonios, în ținută de oraș (costum, cravată), om din alte vremuri prin înfățișare și prin toată comportarea. Înalt, subțire, drept, m-a impresionat prin albul strălucitor al impozantelor mustăți pe care, din fotografia reprodusă de G. Călinescu în Istorie, le știam negre. Cu toată morga, venerabilul domn nu-și putea ascunde plăcuta tulburare pe care simțeam că i-o produsese venirea noastră, faptul că niște tineri îl căutaseră
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
conținutul fierbinte la distanțe destul de mari. Trebuia să te păzești să nu te atingă jetul roșiatic și sfârâitor. La un moment dat, amicul Wili a rămas în urmă și, întorcându-mă după el, l-am văzut dând ocol unei lăzi impozante, din lemn masiv, mai înaltă decât noi. Nefiind mai mult decât o ladă goală, obiectul nu interesa pe nimeni în afară de Wili, care-l examina cu atenție, netulburat de larma din jur. — Din asta facem cușcă pentru iepuri, l-am auzit
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în eminescologie un nou curent, ilustrat de câteva prestigioase nume, așa-ziși "cercetători indisciplinați". Printre ei, desigur, în primul rând, Theodor Codreanu și N. Georgescu, apoi Călin L. Cernăianu deschizând o anchetă juridică de ecou, I. Filipciuc, Constantin Barbu, cu impozantul corpus de documente Codul invers, negreșit Ov. Vuia, îndreptându-ne Spre adevăratul Eminescu, cu toții acreditând, în pofida unor puncte de vedere în conflict, teoria conspirației". Adrian Dinu Rachieru detaliază și nuanțează aceste opinii, alături de care, sau ca un îndreptar pentru cititori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a rezolvat impasul, domnuleeee... băiat! cum vă spuneam. Veterinarul era un cap de familie respectabil. Nu-și lăsa odrasla pe mâna oricărui neavenit, care nu corespundea cu ideea lui despre ce înseamnă proză, Cultură înaltă. Câini plimbați, pipă, un birou impozant din lemn de cireș, somn după masă și costum de firmă care să miroasă a tutun fin. Dar atunci fi-sa a avut o reacție care a răzbunat orice replică a mea. Cât ai ei dezbăteau cu cine să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
bune de pus sub cloșcă au ba, individul ridica o labă spre soare să-și admire opera. După fâțâiala mustății deasupra buzei, părea mulțumit. Cu privire la mustață, trebuie menționate câteva lucruri. Restul corpului pare o extensie inutilă a mustății. O mustață impozantă e doar un clișeu și pare prea puțin spus. O mustață bibilită, domnule, tăiată la marele fix. Clănțănitoarea despre care pomeneam mai înainte era manevrată extrem de îndemânatic. Abil. Și cu un soi de nedisimulat sadism. Adică omul nu reteza unghia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]