136,335 matches
-
tulburată (mană cerească pentru psihanaliști!) impresionează prin forță vitală, prin rezistență și prin capacitatea de concentrare; nimeni și nimic nu-l poate opri pe Andersen, nu-l poate întoarce din drum; împotriva piedicilor și adversităților, el reușește, obstinat, să se impună: scrie mult (în genuri diverse), voiajează neobosit (9 ani însumează călătoriile sale - dintre care una pe Dunăre, de la Cernavodă pînă la Orșova), stabilește febril contacte cu aristocrați, cu prosperi oameni de afaceri, dar și cu renumiți oameni de știință, scriitori
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
produse în sistemul de valori după schimbarea de regim din decembrie 1989. Firește, toate aceste discuții despre revizuiri au drept țintă prioritară ierarhiile literare constituite pe criterii preponderent politice în perioada comunistă. Rareori sînt supuși analizei și scriitorii "clasici". Canonul impus în perioada interbelică își menține intactă valabilitatea. A existat, firește, dezbaterea organizată de revista "Dilema" în jurul actualității lui Eminescu, dar aceasta s-ar putea cu greu încadra în categoria "revizuirilor". Dincolo de iritarea unora și adulația altora, nu prea s-au
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
perpetuată în manualele școlare și în unele istorii literare. Cum arată Maiorescu la capătul cercetării lui Alexandru Dobrescu: o personalitate duală (sigur pe el, olimpian, superior în public, cam dictator în relațiile cu discipolii și colaboratorii, oricînd dispus să-și impună în forță ideile, dar și măcinat de îndoieli, șovăielnic, adesea disperat în intimitate - caracterizare valabilă cel puțin pentru anii de formare și de consacrare a personalității sale în viața publică); gînditor mai degrabă retrograd și nu întotdeauna foarte original (teoria
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
renunțe la toate instituțiile moderne - universitate, bancă, teatru etc. - , în absența oamenilor specializați, capabili să confere activității lor un conținut similar celui din Occident); un critic literar care a avut șansa de a-i observa primul și de a-i impune atenției publicului pe marii scriitori ai vremii sale - Eminescu, Caragiale, Creangă și Slavici - dar care a și pierdut destule pariuri literare; un polemist mai mereu învingător în duelurile în care a fost angrenat, dar aproape niciodată prin mijloace cavalerești (rareori
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
au jucat leapșa pe furate, au devalizat o economie națională și și-au clădit averile din fraude. Cunoașterea perfectă și foarte nuanțată a limbii române se aliază în cazul său cu îndrăzneli aproape fără precedent, din care unele se vor impune, altele nu. De fiecare dată, însă, traducătorul își explică alegerea și preferințele, rămânând ca tu, cititorul, să te pronunți, acceptându-i-le ori ba, dar în cunoștință de cauză. Critica universitară (din direcția aceasta tăcerea e și mai asurzitoare) va
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
din Urantia Book la un concert al său, la Londra, în 1971, cartea fiindu-i oferită de cineva din public. Influența cărții asupra sa, asupra creației sale pare a fi covârșitoare, compozitorul va vorbi adesea despre textul respectiv, îl va impune elevilor săi la compoziție etc. Critica, polemica, chiar sarcasmul care au însoțit adesea exegeza asupra lui Stockhausen, încă de la sfârșitul anilor 60, când muzicianul s-a dedicat muzicii "intuitive", și care s-au intensificat odată cu începutul ciclului Licht, au neglijat
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
Adina-Ștefania Ciurea Despre Teodor Mazilu se știu destul de puține lucruri astăzi, chiar și printre cititorii specializați. Publicist în periodicele anilor '50 înainte de a debuta cu proză scurtă, autorul s-a impus în conștiința publică în primul rând ca dramaturg cu piese cum ar fi Proștii sub clar de lună, Acești nebuni fățarnici (1971), Frumos e în septembrie la Veneția (1973) sau Mobilă și durere (1980). Înainte de a aborda formula teatrului, Teodor
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
aceasta pusese piciorul în prag! Să nu îl prindă pe Ferdinand în pat cu madam Prezan!... Nando a trebuit să cedeze... Din cauza acestei zâne s-a împușcat � parțial � și Cămărășescu!... Prin ea,... prin madam Prezan, tânărul ofițer Ion Antonescu a impus în armata a doua o disciplină de fier... De aici i s-a și tras și porecla de câine roșu... Atunci, comandând practic armata a doua, Antonescu a reușit să impună, cu sprijinul regelui Ferdinand � o măsură de omenie... Anume
Gelozia reginei și bătaia în armată (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12907_a_14232]
-
ea,... prin madam Prezan, tânărul ofițer Ion Antonescu a impus în armata a doua o disciplină de fier... De aici i s-a și tras și porecla de câine roșu... Atunci, comandând practic armata a doua, Antonescu a reușit să impună, cu sprijinul regelui Ferdinand � o măsură de omenie... Anume: sentințele cu moartea pronunțate de Curtea Marțială. Acum, ele erau comutate în niște bătăi riguros aplicate... Cu niște curele speciale denumite de atunci... trăgători... Pedeapsă care a stârnit consternare în rândurile
Gelozia reginei și bătaia în armată (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12907_a_14232]
-
al trecutului". enomenele tehnologice, de la mașina cu aburi și calea ferată pănă la telefon și avion, socotite frecvent drept "mari performanțe", n-ar constitui decăt "un progres mărunt", întrucăt ființa umană nu progresează, schimbăndu-se doar exterior, în ritmul modei. Viața impune prin constanța și invariabilitatea ei de factură esențială: "Noi exagerăm foarte mult factorul economic care are, fără îndoială, o importanță reală. Dar, deși este foarte important, rămăne totuși un factor de măna a doua. Factorul uman este de măna întăi
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
feudali, vecini cu noiî * Invers: Omul este rău de la natură și societatea îl obligă să fie bun... Dreptul de a muri, singurul drept, de fapt, al săracilor. Comunismul, altfel gândit, s-ar putea să fie doar amânat... * Groaza mărește lucrurile impunându-le cu brutalitate spre atenție instinctului de conservare. * Distrugând, copiii învață să construiască. * |mbătrânind, redevii ceea ce, cu multe prefaceri și viclenii, ai crezut mult timp că ești... Ceea ce lăcomia, minciuna, iubirea de sine, fantezia mai mult sau mai puțin profitabilă
Vocea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12893_a_14218]
-
care să-și pună piciorul; îi trebuie neapărat o societate, pentru liniștea lui, pentru asigurarea față cu el însuși că existența lui are o rațiune mai temeinică decît norocul, poate necredincios, al cîtorva momente. Neavînd, așadar, pe cine să-i impună lui reforme, se gîndește el mereu la dînsele; neavînd o societate care să-i ceară ceva după nevoile ei, închipuiește el niște nevoi sociale cărora le decretează pe dibuite satisfacerea. El tot speră și nu obosește a spera că va
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]
-
acum definitiv pierdută. El moare în general și nu în amant. „Otello fu” - ultima replică a războinicului ce-și convertește patul logodnei neîmplinite în cîmp de război pierdut. În spectacol, raporturile de forță se permută și Iago (Jean-Philippe Lafont) se impune ca atotputernic machiavelic manipulator. El disimulează, complotează, acționează - o adevărată mașină - profitînd de această transparență generalizată pe care Șerban și scenograful său (Peter Pabst) au impus-o pe scenă. În spatele voalurilor cînd îl vedem pe Iago care ascultă, cînd, din
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
război pierdut. În spectacol, raporturile de forță se permută și Iago (Jean-Philippe Lafont) se impune ca atotputernic machiavelic manipulator. El disimulează, complotează, acționează - o adevărată mașină - profitînd de această transparență generalizată pe care Șerban și scenograful său (Peter Pabst) au impus-o pe scenă. În spatele voalurilor cînd îl vedem pe Iago care ascultă, cînd, din nou el, îl plasează pe Otello pentru a-l înșela grație relației înscenate între Cassio (Jonas Kaufmann) și Desdemona. Iago, aici, poartă, soluție neașteptată, o mănușă
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
Shakespeare însuși, se vor naște: Falstaff și Otello. Bel canto-ul e sacrificat pe altarul noii religii wagneriene. Și Conlon va aminti această nouă devoțiune cînd după extraordinarul Ave Maria salutat de aplauze își va ridica mînuța discretă pentru a impune tăcere unei săli de 3000 de locuri și a permite violoncelului să anunțe tema morții și lui Otello să se îndrepte discret înspre locul sacrificiului. Conlon respectă astfel continuitatea dramei și sacrifică excepționalitatea ariei. E ceea ce a dorit Verdi și
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
Cercului. Astfel, Dominic Stanca, apărut printre cerchiști abia în 1947, în etapa clujeană, se află în percepția comună într-o postură de intrus. Evocându-l acum cu nedisimulată tandrețe, Doinaș atestă nu numai că a reușit „ș...ț să se impună în ochii noștri ca al patrulea poet al Cercului Literar”, ci îi și precizează statutul de cerchist într-o formulare de asemenea memorabilă: „Aș îndrăzni să spun că destinul său ține de un fel de paradox al postumității: un poet
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
devenit oneroasă, deturnînd-o pe calea unei pedanterii inadecvate: „A fost spre binele literaturii faptul că «foiletoniștii impresioniști» au rezistat exceselor teoretizante și scientiste și nu au abdicat de la misiunea lor esențială, aceea de a selecta reușitele literare și a le impune atenției“. Dar perimetrul în care polemismul lui G. Dimisianu se desfășoară cu maximă eficiență generalizatoare este cel al revizuirilor. Ochiul d-sale vede penetrant și limpede, sesizînd notele esențiale care, dacă sînt neglijate, pot arunca întreaga chestiune în confuzie. Căci
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
unei obediențe fatale: „Au fost cedări, sub presiunea politicului, au fost abdicări nu totdeauna obligate, de la moralitatea artei și a profesiunii de scriitor și ele trebuiau arătate, analizate“. La ceasul de față, revizuirile în acest sens complex, estetic și etic, impus de istorie, întîmpină rezistența atît a scriitorilor satisfăcuți de statutul lor în scara axiologică din timpul comunismului, cît și cea a exegeților care au avut „un cuvînt greu de spus“ la constituirea acesteia și care, în consecință, resimt orice evoluție
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
Cristian Teodorescu Să fi alcătuit părintele Bartolomeu Anania o nouă strategie pentru uzul Bisericii Ortodoxe? Așa s-ar părea. Însă o va putea impune? De curînd, a convins Sfîntul Sinod că preoții au de ales între amvon și politică. Mă așteptam ca această hotărîre să rămînă literă de fațadă. Nu e așa. Sfîntul Sinod nu-i slăbește pe cei care și-au închipuit că
O nouă strategie a BOR? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12942_a_14267]
-
laici - e o imixtiune inadmisibilă în viața personală. Dacă preoția ar fi obligatorie, firește că o asemenea interdicție pentru catolici ar putea scandaliza. Dar nu e. De ce ar trebui ca Biserica Ortodoxă să fie considerată călcătoare a Constituției, dacă le impune slujitorilor săi să renunțe la dreptul de a fi aleși? Dacă judecăm lucrurile prin prisma drepturilor omului, majoritatea cultelor sunt mai mult sau mai puțin abuzive. Ele au un regulament intern pe care îl accepți sau nu. Vrei să mănînci
O nouă strategie a BOR? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12942_a_14267]
-
și zic, adică repet și întăresc cele mai la deal dezvăluite, că de aici mi se va duce mie buhul de nesimțitor și de misogin. Pentru că, mărturisesc sincer și chiar cu mîna pe inimă, oricît aș încerca, oricît mi-aș impune prin puterea voinței, contactarea optică a Andreei Marin, recunosc, după un frison efemer, ca acela de saună, nu reușește să mă emoționeze mai mult decît un borcan de circulație părăsit. Cu toată frumusețea ei ireală, de păpușă evadată dintr-un
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
propriii noștri copii, vii sau morți, fericiți sau nefericiți, activi sau pasivi, au reușit să aibă ceea ce noi n-am avut. Ei sînt mai mult decît părinții și mai mult decît ei înșiși. Ei deschid compasul așteptării noastre. Și ne impun decența paternă de a fi invizibili, pentru a nu scădea cu nimic meritul progeniturii, responsabilitatea fiului care are nevoie să creadă în libertatea sa, să se știe plăsmuirea propriului destin. Copiii noștri sînt fantasmele descendenței noastre. Iar fiul, cum atît
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
tatălui autoritar: domnul Darling în mediul londonez - funcționar de bancă ce renunță treptat la visele sale pentru a asigura stabilitatea financiară a familiei, terorizat de modul în care poate fi judecat de către societate; fiorosul capitan al piraților, Hook, care își impune autoritatea cu sabia și pistolul, a cărui viață este centrată pe răzbunare ceea ce îl conduce inevitabil către singurătate. Atît domnul Darling, cît și Hook ascund, în fapt, în spatele rigidității ori cruzimii fragilitatea și dorința de a fi iubiți. Peter Pan
Viața ca poveste by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/12961_a_14286]
-
ne-am omenit ardelenește cu slană, ceapă de Turda și-o juma’ de trăscăuă*), Haralampy a constatat privindu-se în oglindă: -Io, mă, da’ nici nu-mi șăde rău cu zgârieturile astea! Într-adevăr: ogorâtura de unghii de pe fața sa impunea respect, iar din profil aducea puțin cu frații Gregorian Bivolaru. Cum adică, nu erau doi!? Noi, din transmisiile tv, așa am înțeles... Sau, poate din cauza sugativării (scuzați expresia) unei jumătăți de litru de pălincă bihoreană am văzut noi dublu și
Soții Haralampy s-au certat by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12966_a_14291]
-
și al soluțiilor radicale. În 1972 când în apele franceze a naufragiat un vas cu refugiați vietnamezi, Sartre n-a mai refuzat să intervină în favoarea prigoniților. Pentru asta trebuia să dezmintă două criterii de conduită pe care și le-a impus: să reprobe comportarea unui stat socialist, sinistrații evadaseră din Vietnam, și să solicite o întrevedere la cancelaria președintelui, el rupsese însă orice legătură de decenii cu forurile oficiale. Cu toate acestea Sartre n-a amânat gestul său de împăcare. A
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]