900 matches
-
printr-o mai bună înțelegere a modului cum funcționează expresiile sale. Este înțelegerea pe care o pot promova asemenea demersuri cum sunt imaginarea și descrierea jocurilor de limbaj.79 Russell credea că menirea filozofului este de a purifica ceea ce este impur, de a elimina ceea ce este ambiguu, de a preciza ceea ce este vag. Pe o altă cale și într-un alt mod decât Platon, filozofia va trebui să promoveze o mișcare în sus, de la aparențele sensibile la esențele inteligibile. Din punctul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a susține cu argumente științifice „imaginea socială a nebuniei și de a delimita prin aceasta, „rolul social al bolnavului psihic”. În Antichitatea clasică nebunul era plasat în registrul tragicului; în Evul Mediu era posedat de diavol și damnat ca eretic impur, în Renaștere devine personaj plasat în registrul comicului: bufon. Iluminismul deschide perspective medicalizării nebuniei pe care o separă de religie și morală. Nebunul este declarat bolnav psihic. Epoca romantică aduce o notă de separație situând la antipozi „nebunia” și „geniul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dar nebunia este trăită ca o suferință morală, care apasă, care răscolește conștiința. Semnificația morală a nebuniei rezidă în faptul că ea este percepută și etichetată ca vinovăție. Ca o pedeapsă. Ca o stare de posesiune a individului de către ceva impur, care-i alterează natura sfârșind prin a o schimba. Omul bolnav este suferind. Bolnavul psihic sau nebunul depășește suferința. El devine altul prin nebunie. Este o ființă stranie, de neînțeles, schimbată. Bolnavul seamănă cu noi, pe când nebunul este străin de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cazul unei catarsis colectiv, similar unui scenariu tragic. Nebunia este, dincolo de faptul clinico-psihiatric, un fenomen socio-cultural care absoarbe culpabilitatea socială. Ea are un rol esențial, de menținere, în mod paradoxal, a stării de echilibru și puritate socială. Tot ceea ce este impur, străin valorilor morale este proiectat în registrul nebuniei. Nebunia absoarbe răul și vinovăția purificând în felul acesta societatea. Orice societate evită nebunia. Caută să o ascundă. În orice societate există boli care sunt recunoscute și de care se vorbește (bolile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
zi cu zi, adică de la limba populară. S-ar putea vedea aici un reflex al concepției platonice: limba literară reprezintă "ideea", for-ma perfectă, de excelență, la care se raportează manifestarea fenomenală (a copiilor, a umbrelor), în mod evident imperfectă, impură și instabilă. Așadar, cu toată admirația pentru Aristotel și cu toate exegezele aristotelice, mai mult de un mileniu, gîndirea europeană despre limbă a rămas sub dominația platonismului. Abia în pragul secolului al XIX-lea și, mai ales, spre mijlocul acestui
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
înțelegere a modului cum funcționează expresiile sale. Este înțelegerea pe care o pot promova asemenea demersuri cum sunt imaginarea și descrierea jocurilor de limbaj.79 Russell credea că menirea filozofului este de WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 365 a purifica ceea ce este impur, de a elimina ceea ce este ambiguu, de a preciza ceea ce este vag. Pe o altă cale și într-un alt mod decât Platon, filozofia va trebui să promoveze o mișcare în sus, de la aparențele sensibile la esențele inteligibile. Din punctul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
al Bucureștiului nocturn, umbra Penei Corcodușa și depărtata lumină a imaterialei Ilinca sînt zone de vibrație joasă și înaltă. Polii între care strălucesc culorile celor trei Crai de Curte: Pașadia, "Eu" și Pantazi. Toți brăzdați de dungile negre ale duhului impur: principiul de pierzare care e Pirgu. Eroul romanului este tocmai acest grup stelar, cumpănind luminile de aur și de azur ale lui Pașadia și Pantazi, alungind nălucile Penei și Ilincei, gravitînd în jurul lui Pirgu, centru fictiv și buf. E prima
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
persoană și timp. O ființă care se mărturisește la un moment dat, Într-un timp dat: Între parantezele unei zile. Jurnalul intim românesc se ivește, În acest context, ca o firească nevoie de racordare. Apărut, mai Întâi, Într-o formă impură, amestecată, cel mai adesea sub forma jurnalului de călătorie (de la Dinicu Golescu și a sa Însemnare a călătoriei, publicată În 1826, la notele și comentariile lui Alecsandri, Bolintineanu, Bolliac, Cipariu, Barițiu, Asachi, Ion CodruDrăgușanu, rămase multă vreme În manuscris), el
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
organele sistemului însemna, în conștiința sa, dimpotrivă, disocierea, delimitarea, distanțarea netă de sistem, definit în mod precis ca principiul răului; o rezervă de puritate funciară îl făcea deci să se considere distinct, nepoluat, chiar și după astfel de contacte profund impure; o altă lume, cu care dintr-un motiv sau altul ești obligat să intri în legătură în mod întâmplător și fără nici o consecință. Cu un funcționar imbecil, de pildă. Putem fi însă de acord că astfel de nuanțe sunt și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
încă pentru foarte mulți subconștient sau nu cu aceea de P.C.R. A veni la ședințe, a asculta discursuri prefabricate, lozinci și limbaj de lemn, o adevărată oroare ! Și mulți, foarte mulți, fug, alungă orice atingere cu această idee, pentru ei impură. Ea este nu numai viciată, dar și teroristă ! Există și alte cauze nu mai puțin profunde și obiective. Partidul politic românesc oricare ar fi acesta după decenii de dictatură, nu este încă foarte atractiv și din alte motive. El nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
un executant sau, și mai rău, un simplu salariat. De unde și rezerva scriitorului. De aici, pe de altă parte, și un alt gen de relații: cinic tranzacționale, oportuniste și venale. Din orice direcție am privi, relația pare deci viciată și impură, imposibilă în orice caz în forme riguroase și intransigente. Aceasta ar fi, în linii mari, influența politicii asupra literaturii. Influența literaturii asupra politicii se pune în cu totul alți termeni. Soluțiile întrevăzute sunt de ordin intrinsec și ideal, cu mult
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
productiv în mentalitatea noastră specifică, mitul mioritic, păstrând tonalitățile simbolic-poematice inițiale. Le Pauvre d’esprit [Săracul cu duhul] exploatează, într-o viziune alegorică modernă, parabola lui Păcală, punând accentul pe resursele creatoare ale naivității de obârșie ancestrală, într-o lume impură și pervertită de demonizarea perisabilului. Le Paresseux [Leneșul] reactualizează în schimb, meditația existențială în jurul unei atitudini de „sabotare a istoriei”, reflectată epic cam în același mod în care a evidențiat-o narativ și Blaga în Luntrea lui Charon, dar nuanțând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
vă voi propune mai întâi câteva articole necesare pentru a completa teoria voastră asupra proprietății. Să nu alarmeze pe nimeni acest cuvânt. Suflete de noroi, care nu măsurați decât aurul, nu doresc să mă ating de averile voastre, oricât de impură este sursa acestora [...]. Mie mi-ar plăcea mai mult să mă nasc în coliba lui Fabricius decât în palatul lui Lucullus etc. Vreau să se observe aici că, atunci când se analizează noțiunea de proprietate, este irațional și periculos de a
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
țințizeți la c... acus acus..." GRIGORE ALECSANDRESCU Într-o bună parte a ei, poezia lui Gr. Alecsandrescu (1810-1885) este un ecou lamartinian. "Meditația", "reveria", "armonia" în natură, religiozitatea, "rugăciunea", oceanele, imensitățile, înaltul hieratism al melancoliei le regăsim, într-un vocabular impur, și la poetul român. Stând pe ruine, sub cerul plin de făclii, meditativ ca o piramidă, poetul își simte sufletul înălțîndu-i-se pe aripi de flăcări. Totul ia proporții infinite. Scena cu lună e "colosală", mormintele sunt "monstruoase", umila câmpie a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Viața la țară ne este înfățișată clasa boierească prin câteva familii "care s-au strecurat prin negura fanariotă"; în Tănase Scatiu constatăm strecurarea în mijlocul ei a arendașului mojic, brutal, rău; în În război boierimea e slăbită din cauza împerecherii cu elemente impure, frivolă, dezaxată, deși încă în posesia virtuților strămoșești. Îndreptări e un roman finalist. Urmașul Comăneștenilor, al boierimii din țara liberă, se căsătorește cu fata unui preot ardelean, chip de a spune că românimea degenerată de dincoace nu se va regenera
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de cord. Aristocratismul doctorului Walter, colecționar de artă și organizator de recepții, stă în aparatura rece și exactă. Sanatoriul funcționează în lux, tăcere și regularitate cronometrică și mai ales cu înlăturarea oricăror semne de suferință umană. Pateticul este eliminat ca impur. Decesurile se petrec în taină, mascate de recepțiile de gală. Doctorul are o musculatură facială impenetrabilă, hotărârile lui sunt sugerate politicos și iritația nu e niciodată exteriorizată. Relațiile între el și Lenore sunt diplomatice. Toată existența familială e un joc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în masă în numele națiunii din istorie, când clasele de jos ale societății franceze s-au raliat la chemarea armatei. Această mișcare este exprimată în imnul național al Franței, Marsilieza: Aux armes citoyens Formez vos bataillons Marchons, marchons Qu'un sang impur Abreuve nos sillons.* O consecință importantă a acestui concept de stat-națiune ca fiind unic și indivizibil, a fost strădania de a crea o societate care era uniformă din punct de vedere cultural și lingvistic. Cetățenia franceză, după cum a fost descrisă
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
însemnau reacție și regres". 2 Capitolul V. * mid-century consensus în original (n.r.) * comunități autonome (n.r.) a ,,să apere regatul și patria" (nota trad.) * "La arme,cetățeni/ În batalioane vă adunați/Și să pornim/ Căci ale noastre brazde/ De-un sânge impur/ Fură îmbibate..." (nota trad.). ** "federalismul vorbește limba bretonă" iar "aristocrația în exil și cei care urăsc Republica vorbesc limba germană" (nota trad.). *** "să înlăturăm dialectele locale și să universalizăm limba franceză." (nota trad.). * ,,o acumulare de state" (nota trad.) * "frați
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
prescrierilor religioase ale timpului său care riscau să favorizeze fie moralismul exterior, fie deresponsabilizarea personală, indică tocmai în corupția inimii cauza primară a corupției atitudinilor și a comportamentelor existențiale ale oamenilor: „Ceea ce iese din om, aceea îl face pe om impur. Căci din inima omului ies: gândurile rele, desfrânările, furturile, crimele, adulterele, lăcomiile, răutățile, înșelăciunea, nerușinarea, ochiul rău, blasfemia, îngâmfarea, necugetarea. Toate aceste rele ies dinăuntru și-l fac pe om impur” (Mc 7,20-23). Aici nu ne găsim în fața unei
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
Ceea ce iese din om, aceea îl face pe om impur. Căci din inima omului ies: gândurile rele, desfrânările, furturile, crimele, adulterele, lăcomiile, răutățile, înșelăciunea, nerușinarea, ochiul rău, blasfemia, îngâmfarea, necugetarea. Toate aceste rele ies dinăuntru și-l fac pe om impur” (Mc 7,20-23). Aici nu ne găsim în fața unei judecăți nete negative din partea lui Isus asupra naturii umane, asupra faptului că inima ar fi în general rea, ci în fața unei afirmații inovative despre libertatea și responsabilitatea omului care, în primul
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
modalitate în care este surprins termenul de seducție este aceea de refulat al discursului tradițional, deoarece se dezice de prezența pură, de stabilitate și de o structură văzută ca închidere, mizând, dimpotrivă, pe deschidere, precum și pe un discurs filosofic hibrid, impur. Dacă la greci hybris-ul reprezenta încălcarea măsurii, seducția se pliază acestui concept, transgresând limitele prea înguste ale discursului clasic. Cu toate acestea, ea este destinată paradoxului: deși vrea să deconstruiască sau să deturneze toate conceptele filosofice, precum și orice metanarațiune
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în interiorul scrierilor sale și cărora, probabil, li se datorează o mare parte din modalitatea în care ele sunt receptate. Acestea ar fi: * strategia seducției, care acționează într-un mod specific în cadrul discursului, diminuând efectele logicii noncontradicției, creând o scriitură hibridă, impură; * strategia supralicitării, a exagerării voite, care conduce la menținerea paradoxurilor și a unor contradicții interne, astfel încât cuvintele își pierd sensul comun, uzat; * strategia răului mai mare (la stratégie du pire), care presupune împingerea analizei în toate direcțiile cu un grad
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
adevărată strategie discursivă postmodernă. Termenul de seducție poate fi analizat și ca erodând discursul tradițional, deoarece se dezice de prezența pură, de stabilitate și de o structură văzută ca închidere, mizând, dimpotrivă, pe deschidere, precum și pe un discurs filosofic hibrid, impur. În termenii unui procedeu discursiv, seducția a putut fi astfel comparată cu deconstrucția derridariană, accentuându-se și mecanismele sale de funcționare discursivă (care includ logica ambivalenței, "amânarea sensului", ironia, provocarea). Prezența seducției ca mijloc retoric în multe dintre lucrările dedicate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
despre care voi spuneți asemenea lucruri?». Iar ei au aprobat. Atunci el a îngenuncheat în noroi și sărutându-i mâinile spuse: Aceste mâini l-au atins pe Domnul meu și, oricum ar fi ele, nu au putut să-l facă impur nici să micșoreze puterea Lui. Spre cinstirea Domnului, îl respect pe ministrul său. El poate fi rău prin el însuși, însă pentru mine este bun». Astfel, ereticii au fost îndepărtați. 3. Am aflat de la un frate de-al nostru preot
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Ea marchează capătul procesului, semnalat mai Înainte, de materializare a elementelor aeriene, de „degradare” a lor pe măsură ce se Îndepărtează de arhetipurile pure. Ele și-au păstrat fluiditatea (au devenit un imens foc), dar fluidul a luat, acum, forma unei paste impure. Fluidul (focul) și-a schimbat și statutul imagistic: și-a pierdut calitatea purificatoare. Dintr-o energie luminoasă (o materie superioară care unește două Însușiri fundamentale: forța și lumina), focul a devenit o energie murdară (noroioasă), pedepsitoare (este sugerată și o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]