1,104 matches
-
fiți sigur de asta, nu dă niciodată cu copita. Excelență, știți fabula lui Krâlov Leul și Măgarul? Ei bine, noi doi suntem personajele, chiar despre noi a fost scrisă. — Mi se pare că iar ai luat-o razna, Ferdâșcenko! se indignă generalul. — De ce v-ați supărat, Excelență? pară imediat Ferdâșcenko, care mizase pe faptul că va putea para, împingând lucrurile și mai departe. Nu vă faceți griji, Excelență, știu unde mi-e locul: dacă am spus că dumneavoastră și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
loc. Erau cu toții foarte tineri, chiar adolescenți, încât oricine s-ar fi mirat și de această întâmplare și de ceremonialul provocat de ea. Ivan Feodorovici Epancin, de pildă, care nu știa și nu înțelegea nimic din această „nouă afacere“, se indignă chiar văzând niște persoane atât de tinere și cu siguranță ar fi protestat, dacă nu l-ar fi oprit ciudata, pentru el, fervoare pe care o manifesta soția lui față de interesele personale ale prințului. De altminteri, rămăsese atât din curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ale prințului. De altminteri, rămăsese atât din curiozitate, cât și datorită bunătății inimii, sperând să ajute și în orice caz să fie de folos cu autoritatea lui; însă plecăciunea pe care, intrând, i-o făcu generalul Ivolghin de la distanță îl indignă din nou; se încruntă și se decise îndârjit să tacă. Dintre cei patru tineri vizitatori, unul avea, de fapt, vreo treizeci de ani și era „locotenentul în retragere din ceata lui Rogojin, boxerul, cel care dădea câte cincisprezece ruble celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vă cer bani cu împrumut, dar întrebarea despre bani mi-ați pus-o ca și cum nu ați găsi în ea nimic reprobabil, ca și cum chiar așa trebuie să se întâmple. — Da... din partea dumitale, chiar așa trebuia să se întâmple. Și nu sunteți indignat? — Păi... de ce? — Aflați, prințe, că am rămas aici de ieri seară în primul rând pentru că-l respect foarte mult pe arhiepiscopul francez Bourdaloue 52 (am tot destupat sticle cu Lebedev până la ora trei) și, în al doilea rând, ceea ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
trecut pe lângă dumneavoastă și parcă ați roșit? Nu se poate, mi s-a părut mie. Dacă v-ar duce cineva în cea mai murdară speluncă și v-ar arăta viciul gol-goluț, nu trebuie să roșiți; nu puteți nicidecum să vă indignați din pricina jignirii. Puteți să-i urâți pe acești oameni ticăloși și josnici, dar nu în numele dumneavoastră, ci în numele altora, al celor pe care ei îi jignesc. Însă pe dumneavoastră nimănui nu-i e permis să vă jignească. Știți, mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și la Lizaveta Prokofievna. Nu putem da aici mai mule amănunte, însă vom remarca pe scurt că esența întâlnirii constase în faptul că generalul o speriase pe Lizaveta Prokofievna și că, prin aluzii amare la adresa lui Ganea, o făcuse să se indigneze. Fusese dat pe ușă afară într-un mod rușinos. Iată de ce își petrecuse o asemenea noapte și o asemenea dimineață, după care se țicnise definitiv și ieșise în stradă aproape apucat de demență. Kolea încă nu înțelegea cu totul cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
eroul nostru în ochii cititorilor. Mai mult chiar, suntem întru totul dispuși să împărtășim și indignarea pe care le-o stârniseră prietenilor față de propria persoană. Până și Vera Lebedeva fusese câtva timp indignată de comportarea lui; chiar și Kolea era indignat; fusese indignat și Keller, până în momentul alegerii lui drept cavaler de onoare, ca să nu mai vorbim de Lebedev, care chiar începuse să pună la cale intrigi împotriva prințului, împins și el tot de indignare, ba încă de una foarte sinceră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în ochii cititorilor. Mai mult chiar, suntem întru totul dispuși să împărtășim și indignarea pe care le-o stârniseră prietenilor față de propria persoană. Până și Vera Lebedeva fusese câtva timp indignată de comportarea lui; chiar și Kolea era indignat; fusese indignat și Keller, până în momentul alegerii lui drept cavaler de onoare, ca să nu mai vorbim de Lebedev, care chiar începuse să pună la cale intrigi împotriva prințului, împins și el tot de indignare, ba încă de una foarte sinceră. Dar despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bun început, proclamă el, între Aglaia și dumneavoastră și-a făcut loc minciuna; ce a început cu o minciună, tot cu o minciună trebuia să se sfârșească; asta-i o lege a naturii. Nu sunt de acord și chiar mă indignez când cineva, oricine-ar fi el, spune despre dumneavoastră că sunteți idiot; sunteți prea inteligent pentru această etichetare; dar, fiți de acord, sunteți și suficient de ciudat ca să nu fiți ca toată lumea. Am ajuns la concluzia că fundamentul celor întâmplate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ale prințului, iar din partea lui Lebedev își făcuse apariția un lichior de fructe foarte bun, adus de Vera, iar doctorul, cu toate că era însurat și avea familie, se apucase să-i facă fetei niște complimente atât de deplasate, încât aceasta se indignase profund. Se despărțiseră prieteni. La plecare, doctorul îi spusese lui Lebedev că, dacă toți oamenii de felul prințului ar fi luați sub tutelă, atunci pe cine s-ar mai cădea să ia drept curatori? Iar la relatarea în tragic a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și toate celelalte. Prințul nu se așteptase ca toaletele s-o bucure într-o asemenea măsură; le lăudă pe toate, și laudele lui o făceau și mai fericită. Dar ea lăsă să-i scape ceva: auzise deja că orașul era indignat, că niște derbedei puneau într-adevăr la cale un charivari, cu muzică și, zice-se, cu niște versuri dinadins ticluite, inițiativă încurajată, se pare, de tot restul societății. Tocmai de aceea ținea acum să-și ridice fruntea și mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
opozanți din România au trimis un apel delegaților la cel de-al XIV-lea Congres al PCR, prin care le cer că Ceaușescu să nu mai fie reales În posturi de conducere. Noi spunem nu”, declară semnatarii. Și ei se indignează de ,,manipularea grosolană din presa românească, care afirma că realegerea - lui Ceaușescu - privește poporul, când de fapt ea nu privește decât partidul. Noi spunem că poporul trebuie să se pronunțe el Însuși”. Ziarul da apoi numele semnatarilor acestui apel, nici unul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
vinovate? Principele tresare. Oare chiar e posibil? Clatină din cap cu tristețe. Speranțe deșarte. I se adresează Liviei: — La început îmi vorbeai de un bărbat, prieten, cunoștință, mă rog, ce o fi, de-a lui Flaccus Vascularius, iar acum te indignează o vrăjitoare! Ce ființă e asta? Bărbat? Femeie? Hermafrodit? Hotărăște-te odată! Împărăteasa e însă atât de pornită încât nu-i sesizează sar casmul. Complicea lui, omule! urlă ca ieșită din minți. Ce-o fi așa de greu de înțeles
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oftează. Spusele libertului ascund un adevăr mult prea trist. Poporul se plânge din ce în ce mai des din cauza nedreptăților la care este supus de acești arendași. Afacerile adevărate le învârt consulii, rostește secretarul. Ia aminte cum vorbești de magistratura supremă din stat! se indignează bătrânul. Ianuarius își înghite vorbele și suspină. După ce lasă să se scurgă un timp, Augustus reia calm: — Nu a venit încă momentul să ne debarasăm complet de acești intermediari. Îl amenință cu degetul. — Tu ai fi primul care mi-ai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a cezarului... Urechea ei fină sesizează o neregulă. Țeapănă, își crispează degetele pe marginile catedrei. — Ei, aș! răspunde prima voce. Tu nu vezi câți poeți, altădată cărturari cu renume, au ajuns franzelari sau patroni de băi? Nu-i adevărat! se indignează Vipsania. Împăratul îi privește cu ochi plini de bunătate pe cei ce așteaptă ca iedera să le încununeze bustul. — Numai bogații pot face risipă de cuvinte găunoase... Femeia riscă o privire în spate. Cei doi necunoscuți. Se înfioară. Discuția e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bâiguie Claudius. — Ah! Și te deranjează absența zorzoanelor în stilul lui Pollio? îl întrerupe fără menajamente Labienus. Titus Livius vede că pupilul său pierde teren. Se hotărăște brusc. — Stilul lui Pollio e aspru și uscat. — Ei, asta-i bună, se indignează la rândul său Sallustius, care a preferat să nu se bage până acum. Roșu la față, istoricul vântură din brațe către el ca să fie lăsat să termine. Un discurs este asemănător corpului omenesc... Doamnele schimbă între ele priviri șocate. — Am
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ara Ubiorum! exclamă pe un ton iritat. Rufus își îmbină sprâncenele într-o expresie comică. — Dacă e cumva vorba de vreo femeie, să știi că nu m-am culcat cu ea. — N-ai auzit de Marele Altar al ubilor? se indignează și mai mult tânărul. Evreul clatină din cap. — Pe Rin! bubuie vocea germanului. — Lasă-mă dracului cu Rinul vostru! se înfurie la rândul său instructorul. Eu știu unde e Rinul, dar tu, dacă-ți vorbesc de Iordan și Marea Galileii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plină de tristețe: — La începutul spectacolului, Drusus s-a jurat că dacă cumva vreo trapă sau vreo mașinărie nu funcționează cum trebuie, o să-l aducă pe vinovat în arenă să se lupte cu fiarele sau cu voi, profesioniștii. Gladiatorii vuiesc, indignați: Noi suntem luptători, nu criminali! — Măcelar e el! Un rețiar își smulge pumnalul ascuțit de la centură. Trece în glumă cu degetul peste tăiș, după care agită cuțitul deasupra capului: — Pe ăsta îl cheamă drusiac, să știți de la mine. Râsete. Veselia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
așezați în șir unul lângă altul. — Eu de când vă spun, se bagă-n vorbă Pomponia, că nimic nu înlocuiește dragostea și grija părinților, când nu e oarbă și ador mită... În nici un caz guvernantele și pedagogii greci. Cei vizați cotcodăcesc indignați pe limba lor. Grămăticul îl cheamă cu degetul pe Neron: — Ia povestește-i tu tatălui tău pe unde a rătăcit Ulise. Băiatul se desprinde nehotărât de grup. — Hai, cutează, îl îndeamnă profesorul, dând din cap încu rajator. Către Germanicus: — Viitorul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
am asociat la un seminar de istorie medievală și mi-am ales o teză despre procesul templierilor. Istoria templierilor mă fascinase Încă de pe când Îmi aruncasem ochii pe primele documente. În epoca aceea În care se lupta Împotriva puterii, mă indigna din plin istoria procesului, pe care-i de-a dreptul indulgent să-l numești acuzator fără probe, prin care templierii fuseseră trimiși la rug. Însă descoperisem foarte repede că, de când fuseseră trimiși la rug, o mulțime de vânători de mistere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
solicitudine, ca și cum tu, și nu el, rupseseși vraja, și te Încuraja: „Dar spuneți, spuneți. Pentru că acolo, dedesubt, sigur există... există ceva care... Omul avea cap, nu glumă”. Uneori, când era În culmea indignării, reacționa necuviincios. Așa cum singurul lucru care-l indigna era necuviința altuia, necuviința lui de ripostă era În Întregime interioară, și regională. Își strângea buzele, Își Întorcea privirea către cer, apoi Își pleca ochii și capul la stânga și În jos și spunea cu jumătate de glas: Ma gavte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în presă. Și știi care este singura crimă pe care am săvârșit-o? Am pus întrebările incomode. Îl privea pe Grady drept în ochi. - Andrew, spuse Roth, atingându-i umărul. Acesta i-l înlătură cu un gest energic. Era foarte indignat și vorbea pe un ton foarte ridicat: - Chiar acum, chiar aici în această cameră, voi repeta crimele de care mă fac vinovat. Prima: te întreb dacă nu ești de acord cu mine când spun că un guvern, atunci când devine prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
rezistența fără argumente nu va convinge pe maică-sa și mai ales pe Groza, le declară ritos că el de mult nu mai crede în Dumnezeu și prin urmare nu-și poate alege o carieră bazată pe înșelăciune. Protopopul se indignă și plecă fără să-i dea mâna, iar doamna Bologa plânse o săptămână întreagă, rugîndu-se Atotputernicului să-i întoarcă băiatul pe calea cea bună. Apostol se hotărâse de mult să urmeze filozofia. Auzind aceasta, indignarea protopopului se înteți și, ca să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vorbi pe urmă numai de reflectorul rușilor, prinse să arate pe hartă, să măsoare, să combine cifre și formule... Bologa îl asculta din ce în ce mai mohorât, fără să mai rostească un cuvânt. Glasul căpitanului, în care bâlbâia numai frica, începu să-l indigneze. Se stăpânea, simțind însă cum i se infiltra ura în sânge, cum îi alerga prin toate vinele, ca o otravă. Se uita pe hartă și vedea numai degetele căpitanului, ținând compasul și mișcîndu-se de ici-colo, desenând o umbră ciudată, în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Spune și d-ta, doamnă, că doar ești femeie înțeleaptă și ai văzut multe în lume, spune: se poate? Întrebarea găsi pe doamna Bologa nepregătită. În adâncul sufletului era mulțumită că Apostol a ajuns la vorbele ei. Purtările Martei o indignaseră pe ea, care niciodată n-a cunoscut cochetăria. Nu că ar fi bănuit-o de lucruri prea grele, dar pe nevasta feciorului ei n-o putea vedea decât ca o ființă de jertfă, cum a fost și dânsa. Să-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]