2,142 matches
-
egoiști și raționali, amorali și asociali. Societatea nu poa-te și nu trebuie să fie redusă la o piață. Chiar la sociologii cei mai individualiști, cum sunt Max Weber și W. Pareto, punerea în lumină a îngustimii cîmpului de validare a individualismului raționalist îi deschide tocmai spre dimensiunea propriu-zis sociologică a operei lor. Slăbiciunea relativă a sociologiei ca disciplină provine din faptul că ea nu a reușit să definească in mod clar și limpede alte premise decît cele individualiste. Ea încearcă diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cărora Claude LéviStrauss le-a demonstrat unitatea metodologică profundă? La rîndul lor, autori ca Alain Touraine, Cornelius Castoriadis 47 sau Claude Lefort încearcă, susținînd noțiunea de subiect colectiv, să tempereze tensiunea dintre afirmarea libertății de alegere, de la care se revendică individualismul și abordarea holistă, care consideră că alegerile sunt înscrise în întregul social, care are a priori un sens și o acțiune specifică. Din perspectiva funcționalismului lui Malinovski, individualismul metodologic ar trebui să întindă mîna abordărilor societare care garantează independența maximală
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
să tempereze tensiunea dintre afirmarea libertății de alegere, de la care se revendică individualismul și abordarea holistă, care consideră că alegerile sunt înscrise în întregul social, care are a priori un sens și o acțiune specifică. Din perspectiva funcționalismului lui Malinovski, individualismul metodologic ar trebui să întindă mîna abordărilor societare care garantează independența maximală a indivizilor, chiar cu prețul pierderii sensului comunității și așa-zisului "bun social". Funcționalismul privilegiază, în egală măsură, valori ca spiritul de ordine, coeziunea socială, afirmînd că e
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
precum diferențierea și afirmarea identităților specifice. Important ar fi ca societățile și indivizii să-și pună identitatea lor singulară la egală distanță de confuzia cu ceilalți, ca și de înstrăinarea absolută care ar interzice orice raport cu aceștia. Opoziția dintre individualism și holism este cea mai acută în plan normativ. În opinia noastră, deficiența individualismului, pe acest plan, constă în faptul că individul nu poate fi sursă a normelor colective. La polul opus, holismul eșuează în clarificarea propriului punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
-și pună identitatea lor singulară la egală distanță de confuzia cu ceilalți, ca și de înstrăinarea absolută care ar interzice orice raport cu aceștia. Opoziția dintre individualism și holism este cea mai acută în plan normativ. În opinia noastră, deficiența individualismului, pe acest plan, constă în faptul că individul nu poate fi sursă a normelor colective. La polul opus, holismul eșuează în clarificarea propriului punct de vedere normativ, căci e greu de crezut că o instituție sau o normă ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
preferințele individuale ca derivate și subiective. Ele ar trebui studiate plecînd de la locul de naștere al individului. În opoziție, neoclasicii consideră că numai indivizii sunt reali, firmele individuale și consumatorii individuali, nu și grupurile sau societățile. Fundamentul lor psihologic este individualismul metodologic. Pentru instituționaliști, instituțiile de-termină un spectru de alternative între care indivizii au de ales. Acești cercetători caută, în general, probe referitoare la normele de comportament sau la relațiile de putere, deci la structura instituțională și la contextul cultural
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de reprezentare a intereselor diferitelor țări ș.a. (P. S. Schmitter, G. Lehmbruch, S. D. Berger, P. I. Katzenstein, F. L. Pryor și alții)57". În aceeași mișcare a istoriștilor contemporani, mai pot fi menționați adepții "econo-miei convențiilor". Aceștia sunt, totodată, adepți ai individualismului metodologic, iar lucrările lor dezvoltă ca și ale comportamentaliștilor teorii privind piața, firma, raționalitatea, organizarea, accentul principal căzînd pe piață și firmă, care funcționează în baza unor "convenții constitutive", a unui cadru comun care permite analize intersau trans-disciplinare (economice, sociologice
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Policy Sciences, Aldine, New York, 1982; Drosnin M., La Bible: le code secret, Robert Laffont, Paris, 1997; Dyke C., Philosophy of Economics, Prentice-Hall, New-York, 1981; Dumont L., Homo aequalis. Genèse et épanouissement de l'idéologie économique, Gallimard, Paris 1977; Eseu asupra individualismului. C.E.U. Press, București, 1998; Duncan R. W., Markets, Entrepreneurs and Liberty. An Austrian View of Capitalism, Wheatsheaf Books, Sussex, 1984; Edwards R, Gordon D. M., Reich E., Segmented Work. Divided Workers, Cambridge, England, Cambridge University Press, 1982; Elster J.
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
économique, în Encyclopédie économique, vol. I, Economica, Paris, 1992; Méthodologie économique. P.U.F., 1955; Gray J., Dincolo de liberalism și conservatorism, Editura ALL, București. 1998; Hahn, F., Hollis M., Philosophy and Economic Theory, Oxford University Press, Oxford, 1979; Hayek F. A., Individualism and Economic Order, Routledge and Kegan Paul, London, 1952; Studies in Philosophy, Politics and Economics, The University of Chicago Press, Chicago, 1967; Constituția libertății, Institutul European , Iași, 1996; Droit, législation et liberté, P.U.F., Paris, 1980; Hausman D.M., Filosofia
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Mediu 104 2.2. Epoca modernă 107 2.3. Originile Economiei politice 111 2.4. Fundamentele Economiei politice 117 2.4.1. Interesul, între știința politică și cea economică 117 2.4.2. Conceptele economiei politice 120 2.4.3. Individualism versus holism în economia politică 122 3. ECONOMIE POLITICĂ ȘI IDEOLOGIE 126 3.1. O concepție falsă despre Economia politică 128 3.1.1. Formarea spiritului științific 128 3.1.2. Speculație filosofică și raționament științific 129 3.1.3
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
36 Annick de Souzenelle, L'Egypte intérieur ou les dix plaies de l'âme. Albin Michel, Paris, 1991. p. 15. 37 Marie Madeleine Davy, Enciclopedia doctrinelor mistice, vol.1, Editura Armacord, Timișoara, 1997. p.7. 38 Louis Dumont, Eseu asupra individualismului. C.E.U. Press, București, 1998, p. 140. 39 Id., p. 143. 40 Alisdair Mac Intyre, op. cil., p. 15. 41 Id., p. 17 42 Kelvin Knight, Revolutinary Aristotelism, în Iain Hampsher Monk and J. Stanyer ed. Contemporary Political Studies. The
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
copiii afirmă că simt pentru părinții lor în primul rând sentimentul iubirii. W.R. Burr și colaboratorii săi (1993) au elaborat un model al iubirii familiale care include următoarele componente: altruismul reciproc, prietenie, recompense și schimburi mutuale, angajare altruistă și individualism. Conform concepției lor, caracteristicile iubirii necesare funcționării armonioase a individului și a familiei sunt: orientarea spre ceilalți, acțiune, caracterul ei necondiționat și durabil. Complexitatea iubirii familiale și parentale nu are probabil egal, ca bază a dezvoltării armonioase a copiilor și
Arta de a fi părinte by Prof. Alina Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1390]
-
Oricum, statul însuși nu are o politică coerentă de oportunități egale și de reducere a inegalităților de șanse. Toate acestea se întâmplă pentru că, dintre cei implicați în instituțiile de învățământ de la noi, puțini văd dimensiunea sociologică a educației și pentru că individualismul și evitarea responsabilității sociale, materializate în formule de genul „eu îmi fac treaba, alții să se ocupe de asta”, ating cote paroxistice. Dacă problemele individualismului sau ale implicării civice nu se pot rezolva foarte ușor, cea a culturii sociologice în
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
implicați în instituțiile de învățământ de la noi, puțini văd dimensiunea sociologică a educației și pentru că individualismul și evitarea responsabilității sociale, materializate în formule de genul „eu îmi fac treaba, alții să se ocupe de asta”, ating cote paroxistice. Dacă problemele individualismului sau ale implicării civice nu se pot rezolva foarte ușor, cea a culturii sociologice în sistemul de învățământ este soluționabilă fără cheltuieli prea mari, oricum ridicole în comparație cu efectele sociale imaginabile. Cifrele brute, reflectând ponderea activităților din educație în ansamblul vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
cei din școala acreditărilor, printre primii critici „din interior” ai utopiilor meritocratice și funcționaliste (Collins, 1979), diplomele, spre exemplu, nu arată competențele profesionale sau educative ale individului, ci sugerează în termeni foarte generali niște calități ale persoanei. Conflictualiștii, dar și individualismul metodologic vor relua cu vigoare întrebările lăsate fără răspuns de către funcționaliști. 3. Funcțiile școlii astăzitc "3. Funcțiile școlii astăzi" O analiză sumară a literaturii de specialitate ar sugera că nici acum sociologia - și în special sociologia educației - nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
critici metodologice. • Modelele teoretice și empirice care afirmau atingerea unui grad înalt de meritocrație atins în societățile occidentale avansate au fost supuse la critici conceptuale și metodologice. • Sociologul francez Raymond Boudon interpretează fenomenele de mobilitate și de stratificare de pe pozițiile individualismului metodologic. Creșterea inegalităților sociale cu fiecare treaptă de învățământ este explicată prin agregarea deciziilor individuale de investire în instrucție, decizii determinate de resursele disponibile ale familiilor și de utilitatea subiectivă a fiecărei diplome. Distribuția inegală a resurselor duce la calcule
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
livrate prin diverse conținuturi ale învățământului - lecții de educație civică sau alte lecții cu impact la nivelul conștiinței și identității civice, cum sunt cele de istorie sau literatură. Valorile-cheie pe care un asemenea sistem le promovează implicit sunt cinismul și individualismul. Încrederea în ceilalți și spiritul de cooperare vor fi considerate slăbiciuni și luate în derâdere, la fel ca și adeziunea la anumite sisteme axiologice care promovează solidaritatea, altruismul sau compasiunea. Noii eroi ai copiilor formați în sisteme corupte nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
În anii comunismului, corupția era un subiect tabu. Ea era doar o racilă a societății capitaliste, de care noua orânduire era scutită prin simpla forță a organizării sale. Democrația socialistă, cel mai echitabil regim, nu putea fi lovită de bolile individualismului și ale arivismului care, nu-i așa, sunt tipic burgheze. Evident că, odată cu ieșirea din scenă a stalinismului și cristalizarea oligarhiei comuniste, corupția, care în principiu avea ca miză accesul la pozițiile de control ale sistemului - atât la nivel politic
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
este cel mai important element al teoriei lui Pierre Bourdieu, întrucât permite indicarea relațiilor dintre poziția socială și acțiunile indivizilor (adică specificarea raporturilor dintre nivelurile macro și micro ale realității sociale), ca și concilierea între determinismul ce absolutizează structurile și individualismul centrat pe opțiunile actorilor. Numeroase sunt definițiile habitusului în opera lui Pierre Bourdieu. Dintre acestea, vom reproduce o definiție din lucrarea Simțul practic. Habitusurile sunt sisteme de dispoziții durabile și transpozabile, structuri structurate predispuse să funcționeze ca structuri structurante, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
reguli și, fiind toate acestea, orchestrate în mod colectiv fără a fi produsul acțiunii organizatoare a unui dirijor (2000, pp. 82-83). Prin conceptul de habitus, Bourdieu le redă agenților autonomia, capacitatea de acțiune și cunoaștere fără a cădea în păcatul individualismului și relativismului. Habitusul este un simț practic, un sistem dobândit de preferințe, de principii de viziune și diviziune (ceea ce se numește de obicei gust), ș...ț structuri cognitive durabile (care sunt în esență produsul încorporării structurilor obiective) și ș...ț
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
în mare măsură (fără 2% care sunt declarați fără religie) sunt mai dedicați din punct de vedere religios, pot să pună un accent mai mare pe valorile asociate cu evitarea riscului și pot să valorizeze mai puțin valorile asociate cu individualism și realizarea sinelui, de exemplu, libertatea în gândire și acțiune (Roccas, 2005). "În februarie 2007, a avut loc, la Sibiu, o întâlnire a investigatorilor principali a EVS din fiecare țară europeană. Unul dintre sociologii olandezi prezenți a remarcat cu surprindere
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
Sociologie, Ed. ALL, București. 67. Giddens, A. (1985), The Nation-state and Violence, vol. 2 din A contemporary Critique of Historical Materialism, Polity Press, Cambridge. 68. Gavreliuc, A. (2011), Psihologie interculturală, Ed. Polirom, Iași. 69. Gavreliuc, A. (2011), Româniile din România / Individualism autarhic, tipare valorice transgeneraționale și autism social, Ed. Universității de Vest, Timișoara. 70. Gavreliuc, A. (2012), Cercetări asupra tiparelor valorice și atitudinale, în Rotariu, T.; Voineagu, V. (coord.), Inerție și schimbare / Dimensiuni sociale ale tranziției în România, Ed. Polirom, Iași
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
Fiecare decident dispune de toate atributele dreptului de proprietate pe care le exercită cum dorește, în interes exclusiv individual, dar care trebuie să coopereze în cadrul pieței pentru armonizarea intereselor divergente<footnote Rezultă un sistem care realizează o economie bazată pe individualism, utilitarism și liberalism, compatibilizate prin mecanismele concurențiale ale pieței. Sistemul economiei cu piață concurențială este deci tipul de organizare a economiei în care raportul dintre cerere și ofertă determină principiile de prioritate în producerea bunurilor, metodele de organizare și de
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
și Îl trăiește așa cum se cuvine. Tot Nichita este Însă nevoit să afirme: eu nu admir misterul, Îl creez. Este o afirmație a orgoliului creator tipică pentru artistul ca și pentru sufletul faustic al occidentalului. Sfâșiat de accese acerbe de individualism, omul Înstrăinat simte că totul, lumea Întreagă, Îl neagă. Este adevărat, uneori, În clipe de adâncă reverie, până și Camus, care teoretizează omul absurd, resimte acea blândețe fără de margini a unui peisaj care Îl neagă fără mînie și Îl Împacă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și trăirismul slav, sintetizate în mod sui-generis în spiritualitatea noastră. Unele articole din perioada interbelică rămân de actualitate prin semnalul de alarmă pe carel trag asupra pericolului pe care-l reprezintă comunismul prin tendința de omogenizare și capitalismul care exaltă individualismul, ambele forme fiind potrivnice modelului social pe care-l oferă, după părintele Stăniloae, Sfânta Treime, unde particularitățile Persoanelor nu amenință nicidecum comuniunea desăvârșită a Ființei. Aceste câteva date succinte asupra vieții și personalității teologului în discuție arată, după opinia noastră
Caleidoscop by Gabriel Dumitru Teodorescu, Mihai Cristian Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93250]