3,661 matches
-
către o periferie sacră, care devine, dintr-odată și pentru puțin timp, centrală pentru individ, un axis mundi al credinței sale; mișcarea În sine, ca simbol al communitas, care se schimbă În timp, ca o antiteză a Încremenirii specifice structurii; individualitatea promovată Împotriva mediului instituționalizat etc. Dar, pentru că este voluntar, pentru că nu este un mecanism social obligatoriu care marchează tranziția unui individ sau grup de la un statut la altul, În sfera profană pelerinajul ar trebui conceput mai ales ca un fenomen
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
procesului literar contemporan din Republica Moldova și din România, statutul estetic al imaginii poetice și al liricii de inspirație socială și națională, aspectele artei poetice la unii scriitori, evoluția sistemului imagistic, metaforic și simbolico-mitologic, relația dintre adevărul vieții și adevărul artistic, individualitatea creatoare și tipologia eroului liric, diversitatea formulelor și a stilurilor poetice, rolul „autoexprimării” în lirică și măiestria literară ș.a., chestiuni abordate în volumele Marginalii critice (1973), Metafora poetică și semnificațiile ei în poezia sovietică moldovenească (1974), Conștiința civică a poeziei
DOLGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286818_a_288147]
-
V, a fost un fenomen intern, în primul rând, datorită "roirii" unor comunități în apropierea vechilor orașe sau în alte zone, generalizarea ruralizării, transformarea limbii latine în lingua franca. Creștinismul latinofon a fost nu numai un mijloc de păstrare a individualității etnice, lingvistice și religioase, dar și o cale de integrare a celor de altă credință sau etnie. Paradoxal, migrațiile barbare s-au soldat cu triumful romanității creștine. Într-o vreme când misionarismul imperial cunoștea sub Justinian mari reușite, epocă de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
organismul latin-romanic al limbii române sunt cunoscute (vezi mai sus). Care este însă locul și ordinea elementelor străvechi, autohtone, anteromane și preslave, provenite din substratul tracic ? Alături de specificul fondului romanic, este necesar a sublinia cealaltă realitate străveche, semnificativă și importantă, individualitatea și specificul elementelor moștenite nelatine, autohtone. Studiul lor etimologic-comparativ indică o fizionomie proprie, o sumă de trăsături fonetice, morfologice și semantice pregnante, deosebitoare, ce ilustrează originalitatea și vechimea indo-europeană, ca și exclusivitatea lor românească, până ce majoritatea cuvintelor s-au integrat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pentru unii) trebuie abandonată integral, definitiv. Astfel, în prezent, este limpede că strămoșii românilor n-au locuit împreună cu strămoșii albanezilornu a existat un contact sau o conviețuire între români și albanezi, în evul mediu, în dreapta Dunării! Un aspect însemnat este individualitatea limbii române în perioada anterioară influenței slave, așa cum spunea Pușcariu: "faptul că găsim în cele patru dialecte un număr mare de împrumuturi de la slavi ne arată că străromânii au conviețuit cu slavii nu năvălirea slavilor i-a împrăștiat pe români
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Mongolia. Muzica populară, civilizația, cultura, concepția despre lume sunt orientale-tipul antropologic secuiesc este predominant mongoloid. Trebuie să urmărim prefacerile ce au cunoscut triburile cabare, după înfrângerea din 955, și cum au putut secuii să păstreze numele tribului cabar principal și individualitatea lor etnică. După unele opinii, numele tribului conducător al uniunii cabare a fost sikul, iar al celorlalte două, Tarkany și Varsany. De-a lungul secolelor s-a păstrat un singur nume de trib, acela conducător, sikul-ultimele două triburi au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Istoria Românilor, vol. III, p. 367-368. 34. Ibidem, p. 368-369; D.R.H. B, I, p. 3-11și D.R.H. D, I, p. 21-24. 35. Istoria Românilor, vol. III, p. 370-374; A. Lukacs, Țara Făgărașului în evul mediu (sec. XIII-XVI), București, 1999; I. Lupaș, Individualitatea istorică a Transilvaniei, în vol. Studii, conferințe și comunicări istorice, București, 1928, p. 49-72; Idem, Voievodatul Transilvaniei în secolele XII-XIII, în AARMSI, XVIII, 1936, p. 83-114; I. Moga, Voievodatul Transilvaniei. Fapte și interpretări istorice, în AIIN 1, 1945, p. 55-148
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
extremitatea nordică a Moldovei, în vecinătatea Haliciului, populația românească a conviețuit vreme îndelungată cu rutenii, ceea ce a lăsat urme în română și ucraineană. Unii istorici admit că în nord-estul Moldovei, grupuri izolate de slavi, neasimilați de români, și-au menținut individualitatea etnică până la întemeierea statului, în 1359. Dar de-aici nu se poate deduce că, înainte de descălecat, în regiunile nord-estice ale Moldovei ar fi predominat o populație slavă. Cele mai sudice regiuni locuite de populația slavă răsăriteană se aflau în bazinul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
națională despre originea Țării Românești, București, 1924. Lăzărescu Em., Despre voievodul român din 1307-1308 amintit în cronica lui Ottokar de Styria, în AARMSI, 27, 1944-1945, p. 309-323. Lukacs A., Țara Făgărașului în evul mediu (sec. XIII-XVI), București, 1999. Lupaș I., Individualitatea istorică a Transilvaniei, în Studii, conferințe și comunicări istorice, București, 1928, p. 49-72. Idem, Voievodatul Transilvaniei în secolele XII-XIII, în Mem. Sect. Ist. Acad. Rom., XVIII, 1936, p. 83-114. Idem, Un voievod al Transilvaniei în luptă cu regatul ungar: Ladislau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a instituției literare. Alte modele sunt D. Popovici, T. Vianu și G. Călinescu. În demersurile sale, C. adoptă o dublă perspectivă: a „aproapelui”, prin close reading, și a „departelui”, adică a proiectării fenomenului pe coordonate din ce în ce mai largi; a operei ca individualitate distinctă și a literaturii ca sistem ori ca „versant colectiv”. În Studii de literatură română modernă, acest spirit se manifesta în marginile determinismului marxist, însă ale unui determinism lax și suplu. Culegerea reunește studii de tip monografic (despre I. Budai-Deleanu
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
unor autori și cărți (multe sunt ediții critice sau volume de inedite). O secțiune Pro domo, cu interviuri, este utilă în înțelegerea formației și evoluției istoricului și teoreticianului literar. Atras deopotrivă de concretețea fenomenului (rebel verificărilor conceptuale prin haotica-i individualitate) și de ordinea conceptelor, Paul Cornea oscilează între plenitudinea criticii și altitudinea abordării teoretice, postulând necesara lor coexistență și realizând această coexistență nu prin interferarea critică-teorie, ci prin alternarea lor în lucrări succesive [...] Oscilația între fenomen și concept (salutară în
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
autor postmodernismul a fost un proiect de natură estetică și - exact de aceea - unul eminamente politic. În plus, postmodernismul central și est-european trebuie privit ca o provocare globală, adresată delimitărilor și rupturilor de orice fel: dintre cultural și politic, dintre individualitate și lume, dintre cuvinte și fapte. Din unghiul de referință ales de autor, elementul dinamic care a mediat reașezarea raporturilor dintre poetic și politic, dintre practica literară și reformismul ideologic, dintre conștiința est-europeană a defazării temporale față de Occident și strategiile
CORNIS-POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
fi schițat prin traducerile sale o panoramă a poeziei letone și de a fi selectat și tradus din cei mai reprezentativi lirici ruși ai secolului al XX-lea. Tălmăcirile sale se caracterizează printr-o acuratețe poetică remarcabilă, surprinzând și redând individualitatea tonului fiecărui autor în parte, oricât de diferiți ar fi fost aceștia. După o carieră strălucită de traducător, C. surprinde publicul, dezvăluindu-și prin volumul Trident (2002) alte două ipostaze - de poet și prozator original, influențat subtil, cel puțin în
COVACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286457_a_287786]
-
gazetar fără egal. Poetul, în schimb, era parțial cunoscut, cu precădere în rândurile boemei intelectuale. El nu are nici o carte. Dureros îndoit de sine și orgolios, văzând în poezie o experiență intimă, aproape o taină, aștepta urmărind „perfecționarea izolată a individualității”; mitul lui era o unică, exclusivă, scriere. La 47 de ani, scoate Cuvinte potrivite (1927). Volumul, în intenție reprezentativ, e o selecție care va marca temele sale. Cele o sută de poeme, inegale, dar izbitoare prin originalitate, au împărțit critica
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
a Amintirilor din casa morților (1912) de Dostoievski, cu ecouri în Poarta neagră și Flori de mucigai. Întâmplător, a tradus din Tristan Bernard (Cafeneaua cea mică, 1912) și D. I. Fonvizin (Neisprăvitul). A. este în aproape tot ce a scris o individualitate creatoare viguroasă, inconfundabilă, prin opțiuni, atitudini, stil. Unitatea amplei sale opere, de la poezia lirică la romane și utopie, de la pamflet și tablete la poemul în proză și de la portrete la ideile despre scris, rămâne cea dată de un echilibru instabil
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
un militant energic care, alături de alții, avea de reprezentat interesele românilor în Dieta din Sibiu și în Parlamentul din Viena. În vremea dualismului austro-ungar, proclamat în 1867, adept al direcției pasiviste, el susține afirmarea cât mai sistematică și completă a individualității naționale românești. Se mută la Sibiu și editează ziarul „Observatoriul” (1878-1885), unde publică mai ales studii istorice și sociologice. Participă, în 1881, la înființarea Partidului Național Român, ajungând în 1884 președinte al partidului. Cărturarul era unul dintre cei care contribuiseră
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
nevoia adaptării la o nouă viață (de pildă, a ruralilor la urbanitate) și plasate, de cele mai multe ori, la nivelul conștiinței lor. De aici, recurgerea frecventă la analiza psihologică și mai ales la tehnica introspecției ca mod de definire a unor individualități. Perspectiva adoptată este cea realistă, nu fără pulsiuni poematice și suavități discrete. Literatura pentru copii scrisă de B. este ingenioasă, atractivă, relevând imaginație și adecvare la destinatar. SCRIERI: Pariu cu viitorul, Timișoara, 1989; Întâmplări mari și mici pentru nepoți și
BIRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285743_a_287072]
-
a lui C., de teolog și de pedagog. Foiletonistica a facilitat, neîndoielnic, apropierea lui de literatură, dar tot ei i se datorează unele habitudini ce își pun amprenta pe scrisul său. Personajele schițelor și nuvelelor din primele volume nu au individualitate, gesturile, întâmplările pe care le trăiesc se desfășoară grăbit, previzibil, spre teza finală. Fără putere de creație, neglijând analiza resorturilor lăuntrice, C. izbutește mai bine în memorialistică. Mai multe texte din Amintiri constituie evocări ale unei copilării petrecute în decorul
CIURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
Luceafărului, se conjugă „omul interior” cu „omul cosmic”. Concepută după o schemă riguros tradițională și academică, Literatura română între 1900-1918 (1970) realizează o panoramă a mișcării literare naționale din primele două decenii ale secolului al XX-lea, oprindu-se asupra individualităților scriitoricești (poeți, prozatori, dramaturgi) și critice, asupra curentelor și revistelor reprezentative, punând în relief valori în genere ignorate. Continuând o preocupare mai veche (Portrete și reflecții literare, 1967), C. perseverează în a medita pe marginea literaturii, a dimensiunii ei lăuntrice
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
pe dale, închizând ochii. Simțeam în mine densitatea vibrantă a tuturor acelor vieți. Și, fără să încerc să-mi formulez gândul, am murmurat: - Ghicesc climatul zilelor și morții lor. Și misterul acelei nașteri la Biarritz, în 26 august 1861. Inimaginabila individualitate a acelei nașteri, tocmai la Biarritz, în ziua aceea, cu mai mult de un secol în urmă. Și simt fragilitatea chipului dispărut în 10 mai 1969, o simt ca pe o emoție trăită intens de mine însumi... Viețile acelea necunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lor, ci prin întreg felul lor de a fi. Chiar dacă nu au trăsături care să-i deosebească de media generală, ființele umane nu sunt totuși identice, deoarece există o scrie întreagă de particularități care identifică fiecare personalitate ca pe o individualitate. Ceea ce îi deosebește pe oameni între ei este, în mare măsură, rezultatul dezvoltării lor diferite în cursul vieții, și nu numai felul lor de a fi înnăscut. Comportamentul diferă în funcție de familie, de școală, de profesie și de ceilalți indivizi, cu
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
W. Stern a contribuit la clarificarea problematicii persoanei prin lucrările filosofice și psihologice (dintre 1924-1926). Psihologia sa „personalistă” consideră că persoana umană este: a) existență (unitate în multiplicitate); b) activitate (cauzalitate imanentă), care apare în forma unei finalități; c) specificitate (individualitate, originalitate). Persoana ca realitate este activă în raport cu mediul ambiant, între cauză și efect se interpune persoana, ceea ce face imposibilă echivalența de forță dintre cauză și efect. Importanța cea mai mare în producerea reacției o are persoana (tendințele sale vitale) și
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
nu este numai starea sa de boală, ci și atitudinea față de aceasta. Dacă psihologia lui homo naturans este o psihologie a adâncurilor (abisală), psihologia lui homo humanus sau homo spiritualis este o psihologie a altitudinilor (a înălțimilor).” 2.2.2. Individualitate și individualizare Un aspect important asupra căruia considerăm necesar să insistăm este următorul: în multe cazuri reacția „personalității” domină mecanismele fiziologice elementare, influența directă (nemijlocită) putând fi anulată de o reacție indirectă, mijlocită, de sens contrar. Un postulat al psihologiei
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
considerăm necesar să insistăm este următorul: în multe cazuri reacția „personalității” domină mecanismele fiziologice elementare, influența directă (nemijlocită) putând fi anulată de o reacție indirectă, mijlocită, de sens contrar. Un postulat al psihologiei medicale (sau al medicinii psihologice) este importanța individualității și a individualizării. Alfred Adler aduce argumente în acest sens, analiza pornind de la experiența sa de oftalmolog consultant, situația de supracompensare a defectelor fizice prin tensiune psihologică sau prin exercițiu (bazat pe dorința de a învinge complexele de inferioritate) de
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
permite stabilirea unei conduite terapeutice medicale individualizate, în funcție de aceste coordonate psihologice. În acest sens prezentăm clasificarea și descrierea pe care K. Leonhard a făcut-o personalităților accentuate. K. Leonhard diferențiază între însușirile „firii” omenești care duc la simple variații ale individualității de cele propriu-zis accentuate ca manifestare a tendințelor spre anormalitate. Personalitățile anormale prezintă dificultăți în adaptare la cerințele vieții în lipsa unor împrejurări exterioare favorabile. Personalitățile accentuate prezintă interes pentru clinicianul de orice specialitate, deoarece prezintă dificultăți în adaptarea la boală
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]