1,103 matches
-
Zona geografică ce constituie în prezent Transilvania a fost locuită în mileniul I, î.Hr., de un popor de origine indo-europeană, cunoscut sub denumirea de daci - preponderent în izvoarele latine. Dacii vor constitui nucleul statului carpato-dunărean Dacia, în tot timpul existenței acestuia, respectiv de la începutul domniei regelui Burebista (82 î.Hr.) până la cucerirea imperială romană din anul 106. Capitala statului dac a
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
vorbită de partea cealaltă a Golfului Finlandei, și este una dintre puținele limbi europene de origine ne-indo-europeană. În ciuda unor suprapuneri cauzate de împrumuturi, ca origine, estona și finlandeza nu sunt înrudite cu limbile învecinate, suedeza, letona și rusa, toate limbi indo-europene. Rusa este încă vorbită ca a doua limbă de estonii cu vârste între 40 și 70 de ani, întrucât rusa era limba oficială a Estoniei ocupate de sovietici între 1944 și 1991 și era predată ca limbă de studiu obligatorie
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
Slovaciei și Poloniei. Denumirile sub care mai sunt cunoscuți sunt multiple: ruși carpatini, rușini, rușini carpatini, rușini ucraineni, ruteni, ruteni transcarpatini. Originea rutenilor este și astăzi neelucidată. Este evident că rutenii fac parte din ramură slavilor, desprinsa din marele trunchi indo-european. Există o teorie care susține că rutenii sunt urmași ai unor populații celtice slavizate. Astfel În Evul Mediu, ei ar fi fost slavizați păstrându-și denumirea etnică de ruteni, la care se adaugă și cea de rușini. Explicația este prezentată
Ruteni () [Corola-website/Science/301424_a_302753]
-
partea de sus a hărților reprezintă marginea nordică a zonei reprezentate. Atributele „boreal”, „septentrional” și „arctic” se referă la direcția sau zona nordică (pe Pământ). Direcția opusă nordului se numește „sud”. „” poate însemna: Cuvântul „nord” își are originea în particula indo-europeană „ner”. El se regăsește și în limbile franceză și germană. Declinația magnetică este diferența (unghiulară) dintre nordul magnetic (așa cum este el indicat de o busolă necorectată) și nordul geografic; de obicei această diferență poate fi ignorată (este destul de mică); dacă
Nord () [Corola-website/Science/300149_a_301478]
-
(cunoscută și ca teoria kurganelor, modelul kurganelor) este una dintre teoriile privind originile indo-europene, potrivit căreia oamenii aparținând unei culturi arheologice numite „cultura kurganelor” (din care făceau parte sau și culturile precedente) localizată în stepa nord-pontică au fost, cel mai probabil, vorbitorii limbii proto-indo-europene. Termenul este derivat din cuvântul turco-tătar "kurgan" ("курган") și corespunde
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
în stepa nord-pontică au fost, cel mai probabil, vorbitorii limbii proto-indo-europene. Termenul este derivat din cuvântul turco-tătar "kurgan" ("курган") și corespunde cuvintelor românești "gorgan" sau "tumul" (), o movilă ridicată deasupra unui mormânt. este scenariul cel mai larg acceptat al originilor indo-europene. O teorie alternativă este aceea a („Anatolian Urheimat”). Teoria culturii gorganelor a fost formulată în anii 1950 de cercetătoarea americană de origine lituaniană (Marija Gimbutiene), care a definit această cultură ca fiind caracterizată de patru perioade succesive, cea mai precoce
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
propusă pentru prima dată în 1956 în lucrarea "The Prehistory of Eastern Europe, part 1" ("Preistoria Europei răsăritene"), a reprezentat o sinteză interdisciplinară de pionierat în arheologie și lingvistică. Teoria gorganelor propune ca patrie primordială (Urheimat) a vorbitorilor de limbi indo-europene stepele nord-pontice și de la Marea Caspică și pleacă de la premisa că în această zonă erau vorbite câteva dialecte ale limbii proto-indo-europene (PIE). Potrivit acestui model, cultura gorganelor s-a răspândit treptat în tot spațiul stepelor nord-pontice și de la Caspica, cultura
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
Gimbutas, cum ar fi cultura amforelor globulare spre vest. Aceste culturi hibride sunt la originea emigrării protogrecilor spre Peninsula Balcanică și a culturii nomade indo-iraniene, spre est, în jurul anului 2500 î.Hr. Imposibilitatea lui J. P. Mallory de a demonstra migrarea indo-europeană spre vest a fost citată de lingvistul Kortland ca argument pentru a conchide că evidențele arheologice sunt inutile dincolo de ceea ce poate fi motivat dintr-un punct de vedere lingvistic. Începând din 1990 noi evidențe arheologice provenind din culturile preistorice din
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
ceramic pledează pentru o locuire anterioară epocii bronzului cu o continuitate până în prima vârstă a fierului inclusiv. Demne de semnalat sunt descoperirile arheologice întâmplătoare, care atestă prezența celților în acest areal geografic. Celții făceau parte din marea familie a popoarelor indo-europene. Ei au migrat masiv din nordul Europei, în Balcani in secolul al IV-lea î.d.H. În jurul anilor 335 î.d.Hr. pătrund în Câmpia Tisei și podișul Transilvaniei. De exemplu, în peștera Mișidului din Bălnaca s-au descoperit piese
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
Crișului Repede. Din acest loc se putea controla întreaga zonă, deoarece comerțul cu sare și piese de bronz se făcea cu ajutorul plutelor pe Criș de către populația tracă a secolelor XIV-X î.d.Hr. Tracii făceau și ei parte din popoarele indo-europene care s-au așezat, cu precădere,pe teritoriile Europei de Est. Din neamul tracilor se trăgeau triburile dacilor și ale geților, așa cum afirmă istoricii din antichitate. De la această cetate hallstattiană, adică din prima vârstă a epocii fierului, la nici 100
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
epigrafice de pe diverse obiecte, ceramică, oglinzi, inscripțiile murale în necropole și pe sicrie, principalele texte cunoscute până în prezent sunt: Din punctul de vedere al clasificării limbii etrusce, în baza cercetărilor făcute până în prezent, etrusca nu face parte din familia limbilor indo-europene. Posibilele legături cu anumite familii lingvistice sunt incerte. Se pare ca etrusca se înrudea cu limba de pe insulă Lemnos de dinainte de colonizarea greacă antică și cu limba retica, ipoteza fiind că etrusca făcea parte din grupul limbilor tyrsenice vorbite în
Etrusci () [Corola-website/Science/298568_a_299897]
-
(numită și rromani sau țigăneasca; autonim: "rromani ćhib") este limba vorbită de romi. Limba face parte din grupul indic, ramura indo-ariană a limbilor indo-europene, fiind similară cu limbi precum punjaba și hindi. În toată lumea, sunt aproximativ 4,8 milioane de vorbitori de români, țara cu cei mai multi vorbitori fiind România (273.500 de persoane), urmată de Slovacia (253.943). Alte țari unde numărul de vorbitori
Limba romani () [Corola-website/Science/298730_a_300059]
-
român, fiindcă ar arăta predispoziția românilor pentru creștinism. Această idee se află în opoziție cu opinia mai multor cercetători mai recenți cu metode mai științifice care afirmă că religia geților ar fi fost politeistă, precum erau și religiile celorlalte popoare indo-europene și că geții nu reprezintă excepția istorică. În afară de discuția despre monoteismul sau politeismul geților mai există o a două discuție care privește caracterul htonic, subpământesc, sau uranian, celest, al zeității. Toate discuțiile despre pornesc de la un text al istoricului antic
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]
-
al cercetașilor. Prin anii 1870 svastica a ajuns binecunoscută în Europa prin descoperirile arheologice ale lui Heinrich Schliemann, cel care a descoperit simbolul în situl vechii cetăți a Troia și cel care a asociat-o cu vechile migrații ale popoarelor indo-europene (ariane) . După înființarea Partidului Muncitoresc German Național-Socialist ("NSDAP"), svastica a fost asociată însă, în marea parte a lumii occidentale, cu fascismul, rasismul, nazismul, Al Doilea Război Mondial și Holocaustul. Utilizarea de către naziști derivă de la mișcarea naționalistă germană timpurie "völkisch", pentru
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
dar paralelă a simbolismului religios este considerată a fi explicația cea mai plauzibilă. Indiferent de origini, în general, svastica a avut conotații pozitive în istoria timpurie a omenirii, cu excepții mai ales în Africa și America de Sud. Descoperirea grupului de limbi indo-european în anii 1790 a întețit efortul arheologilor de a lega preistoria popoarelor europene de cea a arienilor (indo-iranieni). Ca urmare a descoperirii, printre ruinele Troiei a unor obiecte purtând svastică, Heinrich Schliemann s-a consultat cu doi sanscritologi proeminenți din
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
indo-iranieni). Ca urmare a descoperirii, printre ruinele Troiei a unor obiecte purtând svastică, Heinrich Schliemann s-a consultat cu doi sanscritologi proeminenți din vremea sa, Emile Burnouf și Max Müller, ajungînd la concluzia că svastica a fost un simbol specific indo-european. Ulterior, descoperirea motivului svasticii printre rămășițe hitite și ale vechiului Iran au părut să confirme teoria. Ideea a fost preluată de numeroși scriitori și svastica a devenit populară în Occident, apărând în multe forme, din anii 1880 până prin anii 1920
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
Popoarele germanice sunt un grup istoric de triburi și popoare indo-europene, cu originea în Europa de Nord, identificați prin folosirea limbilor germanice, care au apărut din germana comună, în timpul epocii preromane a fierului. Popoarele germanice din epoca romană a fierului și din perioada migrațiilor prezintă o cultură materială uniformă și credințe religioase relativ
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
vorba de o "reciprocitate lingvistică", aceasta nefiind îndeajuns pentru a se putea vorbi de o lingvistică balcanică, cum se vorbește de "lingvistica romanică" sau "lingvistica germanică". Limbile care au în comun anumite proprietăți aparțin mai multor ramuri distincte ale limbilor indo-europene: Însă nu toate aceste limbi au același număr de proprietăți în comun. De aceea, ele se împart în trei categorii: Lingvistul finlandez Jouko Lindstedt a calculat în 2000 un „factor de balcanizare”, care dă fiecare limbi un scor proporțional cu
Uniunea lingvistică balcanică () [Corola-website/Science/299076_a_300405]
-
numele diferite ale aceluiași popor celtic în literatura de specialitate și inscripții iese în evidență un segment celtic continental, cu numele având rădăcina "boio-". Există două derivări importante din această parte de denumire, ambele indicând că acest cuvânt are origine indo-europeană: un cuvânt PIE "*gwowjeh³s" cu rădăcina "*gʷou-" „vacă” (cuvânt înrudit cu latinul "bos, bovis" „vită, bou”) și unul cu sensul „războinic”. Ceea ce ar pleda în favoarea ipotezei că tribul boilor s-ar fi autoconsiderat inițial a fi fost fie trib de
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
Sursele arheologice nu sunt suficiente ca să ne dea o idee satisfăcătoare despre credința etruscilor. Religia romană arhaică se întemeia pe un panteon divin și pe o mitologie puternic înrâurită de mitologia greacă. Georges Dumézil a subliniat existența unei “ideologii tripartite” indo-europene în triada romană Iupiter (care reprezenta suveranitatea), Marte (care reprezenta funcția războinică) și Quirinus (care reprezenta funcția nutritivă și protectoare). Vechiul sacerdoțiu roman cuprinde regele (rex sacrorum), flaminii celor trei zei mari (flamines maiores: flamen Dialis, flamen Martialis și flamen
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
Roma și alte grupări religioase specializate, cum erau fețialii, preoții salieni, Frates Arvales - ocrotitori ai ogoarelor, Lupercii (lupa = lupoaică) desemnau sexualitatea dezlănțuită. Este zeul luminii și al fenomenelor cerești: vântul, ploaia, tunetul, al furtunii și al fulgerului. Este de proveniență indo-europeană, din Dyaus Pitar sau Părintele zilei la triburile indo-europene (care nu erau altceva decât traci emigrati). La ei DYAUS(ZIUA) era zeul cerului. Il are drept corespondent în mitologia greacă pe Zeus. Este soția credincioasă a lui Jupiter, simbolizând zeița
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
preoții salieni, Frates Arvales - ocrotitori ai ogoarelor, Lupercii (lupa = lupoaică) desemnau sexualitatea dezlănțuită. Este zeul luminii și al fenomenelor cerești: vântul, ploaia, tunetul, al furtunii și al fulgerului. Este de proveniență indo-europeană, din Dyaus Pitar sau Părintele zilei la triburile indo-europene (care nu erau altceva decât traci emigrati). La ei DYAUS(ZIUA) era zeul cerului. Il are drept corespondent în mitologia greacă pe Zeus. Este soția credincioasă a lui Jupiter, simbolizând zeița Lunii. Ca zeiță a Lunii, ea s-a contopit
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
secolului ÎI d.Ch., ca și alte triburi geto-dacice. i aparțin mării grupe tracice și sunt traci în aceeași măsură ca si geto-dacii. Numele tribului este important din punct de vedere lingvistic și istoric, putându-se face comparație cu marea familie indo-europeană. Atestați de Ptolemeu printre cele 15 triburi dace, costobocii au apărut distinct în istorie după cucerirea Daciei de către români, ca fiind un trib aparținând așa-zișilor „daci liberi” (necuceriți de români). Majoritatea istoricilor au argumentat originea dacă a costobocilor, dar
Costoboci () [Corola-website/Science/299920_a_301249]
-
înrudite, vorbite de popoarele slave (ruși, ucraineni, bieloruși, polonezi, bulgari, cehi, croati, slovaci, sârbi etc.), care trăiesc în special în Europa Centrală și de Est, în Balcani și în partea de nord a Asiei. Ele formează o ramură a limbilor indo-europene. Termenul „limbi slavice” este în prezent considerat învechit, dar mai poate fi găsit încă în multe lucrări de specialitate. Termenul „limba slavonă” se referă strict la limba slavă bisericească și literară, care s-a dezvoltat în Rusia, Serbia și Bulgaria
Limbi slave () [Corola-website/Science/299386_a_300715]
-
ingriene au fost balto-finice dar acum nu mai sunt vorbite. Limbile sami nu fac parte din grupa limbilor balto-finice - relația lor cu aceste limbi este mai îndepărtată. Ca toate limbile fino-ugrice, limbile balto-finice nu au nici o relație genetică cu limbile indo-europene, deși au fost influențate de diverse limbi baltice, slavice și germanice.
Limbi balto-finice () [Corola-website/Science/298859_a_300188]