11,224 matches
-
bunica am alergat. Acu doi ani am bătut o pe maică-mea, e o curvă, ea s-a recăsătorit și am trei surori vitrege... Când am pocnit-o nu le venea să creadă. Păi cum?!: Îmi dădea ea mie aur inele și cercei doar ca să stau cu ea? Da până atunci nici nu am existat, nu? aveam bani și... de? De taică-meu nici nu are rost să vorbesc... e un pierde-vară, un gunoi pentru mine, nu dau nici doi bani
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
un poem. nouă în primul loc: armonie: se aud strigătele de rut ale vulturilor harpagornis, primăvara, în dimineața roz a lacului tău secret, kanas, lacul paletei dumnezeului adevărat, se aud rugile din bisericuța-mariitale-speranțe, vocile solemne ale veverițelor-călugăr, albinuțele superpolenizatoare, cu inelele aurii și argintii ale trupurilor elastice, lucrează intens, cu gurița înfiptă în pistilul petuniilor tale magice, sandalele tale zburătoare au încălțat picioarele din față ale tigrului alb qilin, tigrul prosperității grădinii tale suspendate, să îl facă să se trezească, furnicile
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
sunt întinse tocmai bine de vânt, se aude scârțâitul lemnului corabiei ca un ciripit prelung, cineva a pus masa, cu somoni mari și purceluși de lapte, cu vin roșu de douro, cu cartofi aurii strălucind, cu ștergare albe prinse în inele de argint, cu suporturi de tacâmuri cu forme de animale, pe punte o zărești pe prințesa ta strălucitoare, părul i se lasă în adierea brizei, ea nu te privește pe tine, ci largul apei, tu ești însă liniștit, zâmbești. visul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a II-a, Vol. II, partea I, București, p. 387. footnote>. Niculaki Stolnicul însemna în izvorul său de cheltuieli următoarele: „în zilele lui Barnovski, când m-am pârât cu Spătarul Dumitru, cheltuit-am 12 zloți și lui Gavrilaș Vornicul un inel de aur de 10 galbeni”; și mai departe: „o sabie ferecată cu argint dat-am lui Aslan Vornicul când am scos Corlătăștii și Stejărenii preț de 12 unchii”. Iar dintr-un document din 24 mai 1503, aflăm că Danciu din
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
e continuarea sau, mai bine zis, consecința celor ce au fost mai înainte. - Înseamnă că cele 25 de caiete abia alcătuiesc o verigă? Cam așa, în raport cu lanțul inițial. Veriga asta însă, la rândul ei, alcătuită din alte multe și felurite inele, este și ea o viață. - Atunci lasă-le pe celelalte! - Nu pot, de ele depinde, nu s-a putut desprinde niciodată. Am încercat. Poate de aceea, Eugenia Ionescu își începe biografia încă de la etimologia așezării de origine, Câmpina, care vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
un cuvânt, toate au adormit într-o Sodomă păcătoasă. Femei trecute, obosite, jigărite, ca niște gloabe. Lângă ușă stă una cât un munte cu o rochie roșie plisată mărunt de la subțiori, cercei și mărgele cât pumnul. Pe fiecare deget un inel de aur. Își pipăie poșeta. Simte o arsură în palmă. Zece mii de lei, are zece mii de lei în poșetă, o avere. Zece mii ca să scape de copil. Am aranjat totul, tu trebuie doar să te prezinți". O mânca pușcăria dacă se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să vadă dacă ochii plini de vioiciune ai băiatului lor drag săgetau pe vreuna dintre multele fete ce zburdau, de dimineața până seara, prin fața corturilor. În șatra lui Iorgu Stănescu nu era nici un băiat ca Vișinel, cu părul galben numai inele, cu ochii albaștri ca floarea de cicoare și care promitea a fi cu picioarele bine înstăpânite pe pământ. Vișinel era bine zidit, ca un atlet, demn de a deveni în anii ce veneau un stâlp de nădejde al șatrei. Multe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
geamurile sau înțepate cauciucurile. Revin la dezvoltarea mea somatică, mult îmbunătățită datorită practicării, în paralel cu celelalte sporturi amintite, a unor exerciții de gimnastică la două aparate confecționate și amplasate în curtea noastră. Este vorba despre bara fixă și de inele, aparate la care, împreună cu Sorin Buciu îVentzi) și Lala alcătuiam o echipă redutabilă, căci ne învârteam ca prâsnelul și stăteam fixați în cruce secunde bune. Totuși, talia de numai 1,70 mi-a fost un handicap ulterior, simțit din plin
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
stă Întins cuminte lângă celălalt. Glezna Îmi este julită. M-am ridicat aiurit. Soneria se aude iar. Pe noptieră am găsit o revistă veche. Răsfoiesc la Întâmplare. Un braț acoperit cu o mănușă neagră, de nailon. Chenare cu brățări și inele de tot felul. Buze pline, arcuite, rujate ispititor. Pe cealaltă pagină e o femeie cu părul blond, superb. Femeia are mâinile Înlănțuite de gâtul unui individ Îmbrăcat În costum de tergal alb, cu dungi verticale. Același costum pe care l-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de iarbă verde. Accepta totul cu o bucurie neînțeleasă. Spun aproape orice, pentru că exista un lucru la care nu renunța niciodată, făcându-mă să pricep că „nu se poate”. Pe unul dintre degetele sale groase de la mâna stângă avea un inel delicat, un inel sidefiu, cu reflexe de ametist. A refuzat să-mi spună de unde-l avea, schimbând cu diplomație subiectul. Și, pentru că Îmi plăcea mult inelul acela, i l-am cerut cu nerușinare. L-am vrut al meu. Și am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Accepta totul cu o bucurie neînțeleasă. Spun aproape orice, pentru că exista un lucru la care nu renunța niciodată, făcându-mă să pricep că „nu se poate”. Pe unul dintre degetele sale groase de la mâna stângă avea un inel delicat, un inel sidefiu, cu reflexe de ametist. A refuzat să-mi spună de unde-l avea, schimbând cu diplomație subiectul. Și, pentru că Îmi plăcea mult inelul acela, i l-am cerut cu nerușinare. L-am vrut al meu. Și am făcut-o Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu se poate”. Pe unul dintre degetele sale groase de la mâna stângă avea un inel delicat, un inel sidefiu, cu reflexe de ametist. A refuzat să-mi spună de unde-l avea, schimbând cu diplomație subiectul. Și, pentru că Îmi plăcea mult inelul acela, i l-am cerut cu nerușinare. L-am vrut al meu. Și am făcut-o Într-un mod barbar, Încercând să i-l smulg hoțește (așa procedam câteodată, când el Întârzia, mai mult din glumă, să-mi dea vreun
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de mine). Milu, Însă, și-a retras mâna cu o nefirească iuțeală, m-a săgetat cu privirea (o priviri străină mie până atunci), spunându-mi cu o voce dură, pe care nu i-o știam: cere-mi orice, domnule, dar inelul ăsta nu pot să ți-l dau sub nici un chip! Și cu niciun preț! Apoi și-a coborât capul În piept și a tăcut smerit mult timp după aceea. În jocurile noastre, Milu lăsa Întotdeauna inițiativa pe seama mea: el era
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
curățenie. Un zgomot discret Îmi Întinse privirea spre geam. Spre geamul dincolo de care am văzut două siluete albe, prelungi, ținându-se de mână și ridicându-se, cu o zbatere de aripi, spre Înălțimi... Pe marginea ferestrei, luminând, am descoperit un inel sidefiu, cu reflexe de ametist, lângă o pietricică rotundă, de un purpuriu straniu, care mi se aprinse ușor În palme. 87 Războinicul domn M. Ia seama, luminăția-ta, i-o Întoarse Sancho Panza, că ăștia care se văd aicea nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ochilor. La picioarele noastre se afla o făptură stranie, cu ochii extrem de mari, de un albastru intens, fosforescent, cu un chip luminos, pudrat parcă de un polen din cel mai fin, cu reflex ivoriu. Un păr sideral, galbenviu, Încovoiat În inele subțiri, Îi Încadra fața. Mâinile și picioarele prelungi, firave și moi, păreau de lână trandafirie. Dinspre umeri se iveau două aripi mari, nemaivăzut de mari, de un alb transparent, sticlos. Aripile (dintre care una frântă) erau pe alocuri arse, carbonizate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
în sufragerie... aici e teritoriul meu. Nici acum n-ați aflat? Bărbații se conformară, docili. Oricum, în casa lor, în ordine ierarhică, gradul cel mai mare îl deținea Ina, așa că trebuia s-o asculte. Victor îi promisese Olgăi, o dată cu oferirea inelului de logodnă, o viață plină, confortabilă, lipsită de griji, în care să nu fie privată de nimic, dar în primul rând de dragostea lui. Era deosebit de atent în comportament și limbaj. Îi aducea flori ori de câte ori venea acasă, o săruta din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ceva de la cele masculine; croiul pantalonilor părea că imită coriul pantalonilor bărbătești; desigur, se manifesta și reversul: bărbații parcă preferau pantalonii mulați pe corp, mai mult decât neîncăpători în partea din față de sub abdomen, ca cei femeiești, pletele, brățările, lănțișoarele, inelele, subțirimea vocii, etc. Și nu numai atât: comportamentul fetelor era tot mai masculin și invers, cu scopul de a ieși parcă din încorsetarea sexului cu care se născuseră. În toată zăpăceala aceea care prefigura încă din anii ’60 năstrușnicul final
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai degrabă s-ar fi odihnit decât să fi scris la mașină. Apoi se așeza totuși pe scaunul liber de lângă bibliotecară și stătea la taclale cu aceasta, povestind nimicuri femeiești: despre îmbrăcăminte (ce a mai apărut nou prin magazine), despre inele, cercei, despre dantele și volănașe, despre desuurile la modă atunci, despre concediu, despre plajă ca un hoby suprem sau despre mâncăruri. Când dădea cu ochii de mine, afișa pe față un soi de mirare nesigură, amestecată cu bucurie nepremeditată exclamând
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din moment ce praful fusese înlăturat încă din ziua spargerii, de zeci de ori. Mă consolasem cu ideea că așa a fost să fie. Mă bucuram că făptașul nu mă golise de alte valori, cum ar fi fost banii, timbrele, frânturile de inele, fiindcă inele întregi încă n-aveam, etc. În definitiv ceea ce suportam eu cel mai greu nu era altceva decât gestul. Gestul cuiva de a mă umili, de a mă atenționa că voi fi de-acum încolo monitorizat, că nu voi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fusese înlăturat încă din ziua spargerii, de zeci de ori. Mă consolasem cu ideea că așa a fost să fie. Mă bucuram că făptașul nu mă golise de alte valori, cum ar fi fost banii, timbrele, frânturile de inele, fiindcă inele întregi încă n-aveam, etc. În definitiv ceea ce suportam eu cel mai greu nu era altceva decât gestul. Gestul cuiva de a mă umili, de a mă atenționa că voi fi de-acum încolo monitorizat, că nu voi putea face
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
temă cu descendența protagonistului nuvelei: cum că provenea dintro familie nobilă valahă din comitatul Maramureș, că era răsrăsstrănepotul lui Giulea, cel care își îngropase propria mână, tăiată de unul Bogdan de la Vișeu, adică, spune textul, mâna cea dreaptă împodobită cu inelul greu de argint cu semnul cornului de cerb pe el, cu alte cuvinte, fapte ce se întâmplaseră prin veacul al XIV-lea când lui Giulea îi fusese arsă casa și chiar și biserica, fără rușine, ca să-l lase fără icoane
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
potrivite în care putea fi adăugat câte ceva referitor la cele două momente cheie din viața lui: unul care focaliza în jurul primei întâlniri a lui Mihai cu seniorii, când contesa de atunci întorcându se cu calul, îi aruncase mănușa și un inel; altul, momentul punctului culminant și, în sfârșit, altul, cel al deznodământului când Mihai este castelan de Hust. Iată-l-îmi spun-tânăr întâmpinând grupul de vânători străini, aroganți mai apoi, om matur, echilibrat, energic, cu răbdare de regizor. Într-una din scene, cea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca și cum ar fi fost firesc să i se arate astfel o doamnă atât de mare. Doamna: - M-ai privit. Să-ți aduci aminte de mine, și-și scoase mănușa de piele de căprioară și i-o aruncă, apoi unul din inele, făcu semn și alaiul porni imediat. > Poate că totuși Mihai nu avusese atunci suficientă răbdare-mă trezesc cu un oftat, murmurând. Trebuie să știi să guști din momeală-zice într-un târziu dl. Valy-Numai, atenție! La un milimetru ai să dai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Contesa de Bethlen? - mă decid cumva să ridic sprâncenele. Da. De contesa de Bethlen - părea că rostește Valy apăsat numele personajului-De ea e vorba, castelane. Sau crezi că numai fosta contesă, mama ei, ți-ar fi putut arunca mănușa și inelul, la începutul acțiunii nuvelei? N-am să uit detaliile pe care le face naratorul: cu o îndemânatică mișcare a frâului făcu să se rotească roibul cu stea albă în frunte, pe care călărea, așa că tânărul să o poată vedea și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ori pe parcursul războiului, ori în anii puterii populare, nu le putea uita niciodată. Dând drumul povestirii, trebuia să nu se grăbească și să asculte răbdător tot ce spunea despre seturile de pahare, despre un lampadar înalt, de statură umană, despre inelele, istorice și ele, pe care le cărase anchetatorul care făcea ce făcea și apărea tot când erau ei la masă, ca mâncarea să nu le aterizeze firesc în stomac, ci, imaginar, într-un fel de buzunar plasat paralel cu stomacul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]