2,015 matches
-
consumului-lume din care nu numai că au fost eliminate culturile antagonice, dar în care etosul consumerist tinde să reorganizeze ansamblul comportamentelor, inclusiv pe cele ce nu țin de schimbul de mărfuri. Puțin câte puțin, spiritul consumului a reușit să se infiltreze până și în raporturile cu familia și cu religia, cu politica și cu sindicalismul, cu cultura și cu timpul liber. Totul se petrece ca și cum, de-acum înainte, consumul ar funcționa asemenea unui imperiu fără timpi morți și cu contururi infinite
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
emergența unei „societăți postpublicitare”. Totuși, în același timp atinge apogeul și valul publicitar, devenind din ce în ce mai explicit și mai ambițios în năzuințele sale. Ce spațiu mai scapă astăzi prezenței mărcilor, când ele sunt vizibile pe îmbrăcăminte și pe ecranele calculatoarelor, se infiltrează în conversațiile telefonice și invadează atât locurile publice, cât și spațiile private? Campaniile de promovare erau naționale; ele vizează acum o piață planetară canibalizată de marile mărci și de normele mărfii-spectacol. Să fie vorba de un recul al publicității „clasice
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
căror succes se datorează forței impactului publicitar. Tradițiile și-au epuizat influența: în locul lor avem publicitatea și puterea ei de a promova norme consumative, de a influența un număr crescând de comportamente individuale și colective. În stadiul III, publicitatea se infiltrează în toate interstițiile vieții, invadează toate continentele, pune stăpânire pe toate sistemele de referință, joacă pe toate registrele. Chiar dacă sistemul de promovare ce ocolește mass-media restructurează politicile de comunicare, nu e mai puțin adevărat că publicitatea pare mai omniprezentă și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
despre crimele împotriva umanității. Au reușit chiar să inverseze responsabilitățile, transferându-le africanilor un sentiment de vinovăție, care apare în discuțiile despre sclavie și în prezentarea acesteia ca o problemă economică globală. Experții occidentali au înfățișat corupția ce s-a infiltrat în toate păturile publice din statele africane și printre oamenii săi politici drept singurul factor responsabil de nivelul de sărăcie și de disperare la care se află astăzi continentul. Întrebarea care se pune aici este cum ar putea patruzeci de
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
minimală, rezumându-se la explicațiile necesare pentru o corectă interpretare a documentelor. Aspectul colaborării nu poate fi negat: el a existat în toate cultele. Cel mai simplu argument este acela că nu poți controla cu adevărat un mediu dacă nu infiltrezi în interiorul lui informatori care să furnizeze detalii cât mai amănunțite. Dosarele studiate au fost alese în mod aleatoriu, fără intenția de a viza dosarele unor personalități din domeniu. În arhivele CNSAS există un număr foarte mare de dosare ale oficianților
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
contră, asupra acțiunilor prin care deservenții cultelor sprijineau regimul, pentru a putea da sugestii asupra rezolvării unor probleme sau chiar pentru a rezolva situații conflictuale, împuternicitul trebuia să fie familiar cu organizarea, structura, administrarea, ierarhia cultului. El trebuia să își infiltreze oameni în structura de conducere a cultului sau să-i folosească în mod adecvat pe cei existenți, trebuia să speculeze orice tensiune existentă între deservenți, între aceștia și ierarhie, între credincioși și deservenți. Atribuțiile sale erau cele ale unui intermediar
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
secte contravin „politicii partidului și statului nostru de formare a conștiinței socialiste și comuniste”, dar Securitatea nu avea nevoie să demonstreze, ci să reprime. Pentru aceasta s-a folosit metoda divide et impera. A semănat disensiuni între conducătorii sectei, a infiltrat informatori care au pledat pentru aderarea la cultele recunoscute și legale. Notă privind secta „Penticostali de ziua a 7-a”, 10.11.1975: „Această sectă ilegală și-a făcut apariția în țara noastră în anul 1969. Secta ilegală „Penticostali de
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
dictator. Vârfurile clericale au beneficiat de un statut privilegiat, ele intrând în atenția compartimentelor profilate pe spionaj și contraspionaj” . Securitatea a acordat o atenție deosebită forurilor conducătoare ale Bisericii. Liderii acesteia au beneficiat de instructaje complexe, urmând apoi să fie infiltrați în diferite acțiuni organizate de Securitate. „Ei au început să fie instruiți în ideea de a fi trimiși în străinătate [...] spre a culege informații, a desfășura activități de propagandă naționalist-comunistă, a realiza misiuni de dezinformare, a intoxica diverse personalități din
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
au început să fie instruiți în ideea de a fi trimiși în străinătate [...] spre a culege informații, a desfășura activități de propagandă naționalist-comunistă, a realiza misiuni de dezinformare, a intoxica diverse personalități din emigrație cu diverse date false, a se infiltra la postul de radio «Europa Liberă», în conformitate cu programul «Eterul», și pentru a cosmetiza imaginea șifonată a României și a protipendadei comuniste de la conducere. În cadrul pregătirii lor, s-au inclus și diverse cursuri de politică, organizate de Academia «Ștefan Gheorghiu», de
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
crede că e plămădit din ceară”. Pruncul n-a țipat niciodată. O fi mut? O fi surd? Copilul va țipa doar în clipa morții mamei sale... Odată cu această dramaturgie a imposibilității închiderii și izolării spațiului uman, permanent amenințat și „locuit”, „infiltrat” de un invizibil înrudit cu moartea, se operează o veritabilă deplasare dinspre frontiera ce desparte viața de moarte către ultimele hotare, către pragurile locuinței umane. Nu încape îndoială că o piesă ca Interior reprezintă în opera lui Maeterlinck cea mai
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ținea dreaptă în picioare și nu fusese culcată încă în pământ. Nu avem nevoie, prin urmare, de o artă fluidă, ci, dimpotrivă, de una foarte dură, dar înzestrată cu puterea stranie de a pătrunde pe teritoriile morții, de a se infiltra ca o apă prin zidurile poroase ale împărăției umbrelor”. În esența ei, arta mijlocește dialogul dintre lumea vie și lumea moartă. Tot ca și Kantor, Genet consideră că viața omului nu-și capătă înțelesul deplin decât privită dinspre regiunile morții
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
momente de așteptare, proasta dispoziție, plictiseala, tristețea se estompează datorită trăirii speranței nerăbdătoare a regăsirilor. Alice așteaptă cu nerăbdare vești de la prietenul ei, un cuvânt, un telefon, o scrisoare. Relația cu imaginea oedipiană paternală a putut fi prelucrată, ea nemaifiind infiltrată de sentimentul vechi de culpabilitate. Relația de dragoste ocupă locul vacant după o perioadă de plictiseală și de proastă dispoziție. Condensarea relației cu un prieten/prietenă și a relației de dragoste se observă la această „primă iubire” (Daymas-Lugassy, 1980), bruscă
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
spectator, mă regăsisem, pentru întâia oară, de partea supraveghetorilor, în timp ce, în viață, petrecusem ani în șir de partea celor supravegheați. Și, încet-încet, îmi reveneau amintirile acelor intime întruniri familiale despre care părinții mei descoperiseră, cu ani mai târziu, că fuseseră „infiltrate”, că printre prietenii apropiați fusese strecurat un informator. Cine anume? Încep bănuielile. Cum să le reziști, cum să nu te lași prins în capcană și să identifici vinovatul pe baza unor presupuneri, poate înșelătoare? Și cum să uiți acea spaimă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
punctuală, determinată de imperativele securității naționale și, implicit, de sentimentul unei vulnerabilități care motivează o asemenea decizie: deoarece o democrație nu este, prin definiție, un stat polițienesc, ea se consideră o posibilă pradă a unor adversari gata oricând să o infiltreze și împotriva cărora trebuie să-și ia măsuri de apărare. Pentru o democrație, supravegherea este legată de o amenințare concretă și identificată. Supravegherea generalizată dispune astăzi de imensele resurse oferite de accesul la Internet, la această rețea de informații a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Shakespeare, cât și la Marivaux, decizia de a supraveghea pe cineva produce o doză de necunoscut, căci travestirea pusă în slujba obținerii de informații justifică recurgerea la camuflarea identității și la șiretlicuri menite să disimuleze sexul, pentru a se putea infiltra teritorii și a se apropia de personaje altminteri intangibile. În fiecare comedie a lui Shakespeare, travestirea se explică, în primul rând, printr-o misiune de spionaj, care nu este altceva decât o ipostază a supravegherii. Spectatorul asistă, mai întâi, la
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
există regimuri, comuniste sau fasciste, a căror lozincă - „Supravegheați totul!” - permite, în ciuda ridicolului de care se acoperă uneori, ca informația, rezultat al supravegherii, să fie folosită la nevoie, adică pentru condamnarea arbitrară a vinovatului desemnat dinainte. La așa ceva servesc informatorii infiltrați peste tot și arhivele care furnizează încontinuu un inepuizabil material ce va sta la baza atâtor și atâtor acuzații de trădare. Havel sesizează ridicolul activității scriptice cotidiene, dar nu semnalează amenințarea permanentă pe care o constituie arhivarea tuturor acestor scripte
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
o dovadă de netăgăduit a cărei producere îi este încredințată Dorinei, care preia astfel comanda operațiunilor. Slujitorii, am spus-o deja, participă din plin la acțiunile de supraveghere locală, familială, supraveghere de proximitate: fiind personaje „secundare”, ei reușesc să se infiltreze mai ușor și să contracareze apărarea inamicului. Specificul spionului este acela de a trece neobservat, de a nu se afla niciodată în centru și de a manevra întotdeauna de undeva de la margine. Odată imaginat, dispozitivul are nevoie de aprobarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
convingeri, am spune chiar al acestei credințe, ei sunt gata să se sacrifice plătind prețul eliberării. Bernarda Alba știe acest lucru și, de aceea - García Lorca ne-o sugerează -, ea sfârșește prin a ucide nu pe iubitul care s-a infiltrat în fortăreața ei, ci pe copila ei cea mai mică și cea mai revoltată, care, în cele din urmă, se spânzură. Bernarda Alba știe că, dacă nu o face, puterea ei se năruie, iar mama-tiran acceptă să suporte consecințele faptei
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
mare la București, după cum Își amintește fostul ofițer KGB Oleg Gordievski, Încât el Îi dădea „sfaturi” lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, dar Îi și controla activitatea (prin intermediul șefului de Cabinet Mihail Gavrilovici și al șefului gărzii personale Valerian Bucikov, doi agenți sovietici infiltrați În PCR). Probabil că tocmai ca o recunoaștere a contribuției lui Fedicikin la crearea agenturilor NKVD și apoi a instituțiilor represive din România și Bulgaria, portretul acestuia va fi așezat după moarte la loc de cinste În Camera Memoriei de la
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
administreze o pedeapsă exemplară În fața acestui colectiv din care fac parte”10. Pentru cazul În care mai putea exista vreo urmă de inițiativă Împotriva ordinii prestabilite, lângă minele din Valea Jiului au fost așezate unități militare, iar comunitatea minerilor a fost infiltrată cu securiști și cu delincvenți de drept comun. Două elicoptere supravegheau Valea Jiului, declarată zonă interzisă până la 1 ianuarie 1978. Pretextul prezenței acestor elicoptere, o măsură de prevenție cu vizibilitate mult peste efectul celorlalte măsuri, pare să fi fost făcut public
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
tablou ce-l reprezenta pe Ceaușescu și arderea lui, Împreună cu câteva steaguri ale Partidului Comunist Român. La apariția armatei și a pompierilor, mulțimea Începe să se disperseze, fiecare protestatar Încercând să se retragă neobservat. Dar angajați ai Securității erau deja infiltrați printre demonstranți, reținând chipurile participanților și, după cum va reieși În timpul anchetelor, fotografiind sau filmând. Pentru cei ce nu au fost arestați chiar În momentul În care plecau de la demonstrație, zilele ce treceau deveneau tot mai tensionate. Seria de ședințe de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
abordare critică a corpului virtual prezintă numeroase puncte pozitive, având în primul rând un rol important în contrabalansarea discursurilor utopice. Ele sunt voci critice cu un impact răsunător pe zone locale de interes, cu toate că reușesc, prin nișele respective, să se infiltreze în rețeaua ideologică a globalismului. În contextul postmodern în care metanarațiunile nu mai pot opera, astfel de voci alternative, alături de alte tipuri de rezistență ideologică, sunt singurele forme discursive care pot crea o diferență. Această componentă teoretic-critică a studiului de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
asupra genelor umane cu interesele controlului asupra societății și pieței, problemele etice cu criteriile estetice. Astfel, declinul conceptelor de mecanism, determinism și reductivism coincide cu revirimentul noțiunilor de organicitate artificială, societate în rețea, democrație digitală etc. Viziunea cibernetică nu se infiltrează doar în structurarea ADN-ului uman sau în patternurile autoorganizaționale ale vieții și inteligenței artificiale (ca demonstrare a coincidenței dintre organic și inorganic - vezi Lauretis, 2003Ă, ci și în teoriile sociale, economice sau politice prin cercetarea legăturii dintre evoluția natural-artificială
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
umane se produce ca o reacție în lanț în cadrul sistemelor închise om-mașină, simultan cu proliferarea promiscuității, a obscenității și a obezității (ca „extaz al trupului”Ă. În aceste condiții, alteritatea nu poate să fie decât virusul (virtualulă computațional, care se infiltrează și dăunează identității și corporalității în același mod în care virusul biologic afectează organismul. Dacă susținătorii domeniului vieții artificiale aduc virusului electronic o conotație pozitivă, filosoful simulacrului condamnă virusul tehnologic de intruziune nu doar în lumea telecomunicațiilor, ci și în
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
manipulării și prin contrapractici ale diferenței și ale pluralității. Corpul începe să nu mai aibă doar un caracter organic-tehnologic, ci să dobândească un caracter social-politic; cu toate acestea, perspectiva întrupării spațiale nu este pierdută din vedere, ci continuă să se infiltreze în toate ipostazele cultural-contingente ale spațiului virtual. Cu toate că perspectiva foucaultiană a spațiului și a corpului sociale este lipsită de vederi fenomenologice, îndreptându-se mai degrabă înspre conceptul de construct discursiv-poststructuralist, maleabil și manipulabil, corporalitatea nu-și poate pierde calitățile fizic-biologice
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]