6,831 matches
-
ăla mare între scânduri, n-o să te mai poată scoate nimeni de acolo, așacă cel mai bun lucru pe care poți să-l faci este să pescuiești și să încerci să-ți amintești cât mai multe despre Infinitul Ocean al Infinitelor Insule. Nu prea am ce să-mi amintesc, pentru că știu destul de puține lucruri despre el, răspunse acesta cu sinceritate. Dar o să fac tot ce-mi stă în putință ca să-mi împrospătez memoria. Din păcate, era deja un om sfârșit, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trebuie să ne-ngrijim decât să găsim mijlocul de a reveni în acest punct. Dacă asta a fost poartă noastră de ieșire, asta trebuie să fie și poartă noastră de intrare. Restul zilei, cu o mare care părea o versiune infinită a lagunei din Bora Bora, căci nici cel mai mic val și nici cea mai slabă adiere de vânt nu-i încrețeau suprafață, se scurse într-un calm absolut și într-o tăcere aproape totală; s-ar fi putut crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Noaptea navigam, iar ziua dormeam. Ploaia îmi asigura apă de băut și, în curând, începură să-și facă din nou apariția Mahi-Mahi, deci aveam și ce mânca. Clatină din cap, râzând parcă de el însuși. Atunci am ajuns la Pământul Infinit 1. — Deci există cu adevărat? se miră RoonuíRoonuí, nevenindu-i să creadă. Vechile povestiri vorbeau de el, dar niciodată n-am bănuit că ar putea fi adevărate. Ei bine, sunt adevărate, întări Miti Matái, cu un ton care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nord, paralel cu țărmul, si care nu-mi permitea să manevrez piroga. În depărtare se puteau zări munți imenși, toți albi. Chimé din Farepíti ridică mâna cu timiditate și întreba nedumerit: Cum e posibil ca în fața noastră să se întindă Infinitul Ocean al Infinitelor Insule și, totuși, în direcția opusă, să se ridice Pământul Infinit? — De fapt, Pământul Infinit se ridică de jur împrejur, îi explică Navigatorul-Căpitan. Aceste pământuri trebuie să fie cele care marchează sfârșitul lumii și care împiedică apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
țărmul, si care nu-mi permitea să manevrez piroga. În depărtare se puteau zări munți imenși, toți albi. Chimé din Farepíti ridică mâna cu timiditate și întreba nedumerit: Cum e posibil ca în fața noastră să se întindă Infinitul Ocean al Infinitelor Insule și, totuși, în direcția opusă, să se ridice Pământul Infinit? — De fapt, Pământul Infinit se ridică de jur împrejur, îi explică Navigatorul-Căpitan. Aceste pământuri trebuie să fie cele care marchează sfârșitul lumii și care împiedică apă oceanelor să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se puteau zări munți imenși, toți albi. Chimé din Farepíti ridică mâna cu timiditate și întreba nedumerit: Cum e posibil ca în fața noastră să se întindă Infinitul Ocean al Infinitelor Insule și, totuși, în direcția opusă, să se ridice Pământul Infinit? — De fapt, Pământul Infinit se ridică de jur împrejur, îi explică Navigatorul-Căpitan. Aceste pământuri trebuie să fie cele care marchează sfârșitul lumii și care împiedică apă oceanelor să se reverse. Lua un vas din cele pe care le foloseau femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
strămoșii noștri au pornit de aici, din marginea vestică, în timp ce eu am ajuns în partea cealaltă, în marginea estică. —Adică ai ajuns până la capătul lumii? — Bănuiesc că da, admise el cu absolută naturalețe. Iar noi, daca am traversa în întregime Infinitul Ocean al Infinitelor Insule, am ajunge la marginea cealaltă a lumii? — Îmi imaginez că ar fi posibil. Ridică din umeri, dorind să arate că toate acestea nu erau decât presupuneri. E clar că lumea trebuie să se termine undeva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pornit de aici, din marginea vestică, în timp ce eu am ajuns în partea cealaltă, în marginea estică. —Adică ai ajuns până la capătul lumii? — Bănuiesc că da, admise el cu absolută naturalețe. Iar noi, daca am traversa în întregime Infinitul Ocean al Infinitelor Insule, am ajunge la marginea cealaltă a lumii? — Îmi imaginez că ar fi posibil. Ridică din umeri, dorind să arate că toate acestea nu erau decât presupuneri. E clar că lumea trebuie să se termine undeva și probabil că acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
toate acestea nu erau decât presupuneri. E clar că lumea trebuie să se termine undeva și probabil că acela este locul unde se termină. Dar de ce trebuie să se termine? întreba Vetéa Pitó. De ce n-ar putea fi cu adevarat Infinită? — Pentru că în fiecare zi soarele apare pe la est, trece pe deasupra noastră, dispare pe la vest și trece pe dedesubt, iar a doua zi reapare prin est. Și dacă lumea ar fi cu adevarat infinită, soarele nu ar putea face asta. Făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
De ce n-ar putea fi cu adevarat Infinită? — Pentru că în fiecare zi soarele apare pe la est, trece pe deasupra noastră, dispare pe la vest și trece pe dedesubt, iar a doua zi reapare prin est. Și dacă lumea ar fi cu adevarat infinită, soarele nu ar putea face asta. Făcu o nouă pauză. Nici luna și stelele. —Ai putea să apreciezi cât de mare este lumea, de vreme ce ai ajuns până la marginea ei răsăriteana? întreba Roonuí-Roonuí. Nu, răspunse el sincer. Dar cele mai vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ar trasă câte un cerc la patruzeci de mile în jurul fiecărei insule din Pacificul de Sud, întinderea apelor cu adevarat puștii s-ar reduce considerabil. Dar era evident că Marara nu se mai află în Pacificul de Sud, ci în Infinitul Ocean al Infinitelor Insule, la peste cinci grade la nord de ecuator, pe punctul de a simți, dinspre pupă, contracurentul ecuatorial, precum și alizeele emisferei boreale, temutul Ha’aipiti Fă’arúa, un vânt rece și capricios, cu care cei din Bora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un cerc la patruzeci de mile în jurul fiecărei insule din Pacificul de Sud, întinderea apelor cu adevarat puștii s-ar reduce considerabil. Dar era evident că Marara nu se mai află în Pacificul de Sud, ci în Infinitul Ocean al Infinitelor Insule, la peste cinci grade la nord de ecuator, pe punctul de a simți, dinspre pupă, contracurentul ecuatorial, precum și alizeele emisferei boreale, temutul Ha’aipiti Fă’arúa, un vânt rece și capricios, cu care cei din Bora Bora nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai mulți că noi... Suspina. Asta fără să mai punem la socoteală aportul băieților, femeilor și chiar al bătrânilor... Avem de partea noastră factorul surpriză, răspunse Roonuí-Roonuí. Din câte am auzit despre ei, se consideră neamul cel mai puternic din Infinitul Ocean al Infinitelor Insule și își impun legea atacând, omorând și jefuind, fiindcă sunt convinși că vecinii lor din primele două Cercuri nu vor îndrăzni niciodată să treacă la represalii... Zâmbi, arătându-și dinții în mod amenințător. Dar de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
noi... Suspina. Asta fără să mai punem la socoteală aportul băieților, femeilor și chiar al bătrânilor... Avem de partea noastră factorul surpriză, răspunse Roonuí-Roonuí. Din câte am auzit despre ei, se consideră neamul cel mai puternic din Infinitul Ocean al Infinitelor Insule și își impun legea atacând, omorând și jefuind, fiindcă sunt convinși că vecinii lor din primele două Cercuri nu vor îndrăzni niciodată să treacă la represalii... Zâmbi, arătându-și dinții în mod amenințător. Dar de data asta au mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Bora, simți că toate orele acelea interminabile în care studiase stelele, pana i se împăienjeneau ochii, nu fuseseră în zadar. Însă nu putu să nu se întrebe dacă se simțea în stare să găsească drumul de întoarcere prin acel ocean infinit și se ruga, în mintea lui, zeului Taaroa să nu i se întâmple nimic aceluia care într-adevăr știa să ducă navă la liman. Tapú Tetuanúi reușise să-și facă o idee destul de clară despre stelele care traversau cerul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe care ar fi făcut-o. Erau, din nou, prizonierii propriilor prizonieri, însă acum se aflau într-un spațiu atât de limitat, ca deseori se surprindeau învârtindu-se de colo colo, ca niște animale în cușcă. Zilele deveniseră insuportabile. Nopțile, infinite. Nici macar dansurile și glumele femeilor nu-i mai înveseleau, căci le repetaseră de atâtea ori încât deveniseră insuportabile, mai ales că, după moartea uneia dintre ele, părea să le fi dispărut și lor cheful de cântat sau de râs. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
avut ocazia să le vadă. Depărta iarăși mâinile, cu eternă lui logică dintotdeauna. Ei știu că numai noi avem obiecte făcute din bucăți de soare și de luna, așa că ar fi în stare să urmărească oglindă asta pana la Pământul Infinit. Tapú Tetuanúi îl privi stupefiat și, după câteva clipe, clatină din cap, ca și cum s-ar fi întors dintr-un somn lung și spuse foarte serios: Ce idei poți să ai! Cum naiba poți să fii atât de deștept? Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se îndrăgostise cu adevarat de stele și de ocean, o dragoste care depășea orice altă pasiune, căci senzația de pace și de grandoare pe care băiatul o simțea atunci cand contemplă ore întregi cerul înstelat, care se reflectă într-un ocean infinit, nu admitea comparație cu scurtă plăcere pe care i-o dădea contactul cu o femeie, chiar dacă aceasta femeie era frumoasă și pasionala Maiana. Bora Bora avea deja un nou Navigator Căpitan, desi trebuiau să mai treacă ani de zile până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-se în mare și strigând înnebunita: —Octar!!... O mulțime de rechini se aruncară imediat asupra ei. Navigatorul-Căpitan al insulei Bora Bora, acela care ajunsese la capătul lumii, în locul în care apă se transformă în munți albi, acela care zărise Pământul Infinit și care se aventurase până în inima Infinitului Ocean al Infinitelor Insule, muri, în pace cu sine însuși și cu zeii lui, două zile mai tarziu. Nu dați vină pe Anuanúa, fură ultimele lui cuvinte. Ea n-a făcut altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rechini se aruncară imediat asupra ei. Navigatorul-Căpitan al insulei Bora Bora, acela care ajunsese la capătul lumii, în locul în care apă se transformă în munți albi, acela care zărise Pământul Infinit și care se aventurase până în inima Infinitului Ocean al Infinitelor Insule, muri, în pace cu sine însuși și cu zeii lui, două zile mai tarziu. Nu dați vină pe Anuanúa, fură ultimele lui cuvinte. Ea n-a făcut altceva decât să asculte porunca lui Tané. Îi zâmbi cu amărăciune discipolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
temperaturi scăzute. Din această cauză, filmele și hârtiile profesionale se păstrează în frigidere speciale. 5. Iluminarea în fotografietc "5. Iluminarea în fotografie" Lumina este o radiație electromagnetică ce se caracterizează prin lungimea de undă măsurată în nm (nanometri). Din spectrul infinit de radiații electromagnetice, ochiul uman poate percepe doar o mică parte, numită spectru vizibil, care cuprinde radiațiile cu lungimi de undă cuprinse între 400 și 700 nm. Radiațiile cu lungimi de undă mai mici de 400 nm pot fi ultraviolete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
un chițcăit și abia atunci realiză că, în afară de vrăjitoarea cea rea, mai exista un pericol, mult mai real și mai palpabil decât primul: șobolanii. Părul i se zburli de spaimă, se ridică într-o clipită și coborî scara. Deschise, cu infinită grijă, ușa magaziei și păși tiptil afară. Lumina zilei dispăruse. Nu-i veni să creadă. Stătuse singură și îngrozită în locul acela înfiorător până înserase și nimeni nu venise s-o caute. Năvăli în camera lui Dan atât de indignată, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu toții îmbrăcați în cămăși albe. Fetele purtau fustițe bleumarin, plisate, băieții pantaloni de aceeași culoare. Trompetele răsunară, armata de însoțitori amuți și toate privirile se îndreptară spre grupurile de copii. Salutul tineresc înflăcără inimile școlarilor. Rând pe rând, cu o infinită mândrie, învățătoarea atârnă fiecăruia, la gât, cravata roșie de pionier. Tivită în culorile tricolorului, trecută prin inel, această flamură din pânză simboliza un obicei al vremii pe care copiii nu se oboseau să-l deslușească. Candoarea din sufletele lor primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îngrozitoare pe chip. În momentul când credeai că sunt gata să reușească, le vedeai căzând grămadă pe spate. Se ridicau anevoie, icnind, cu mândria șifonată. Dar chinurile nu se sfârșeau aici. Urma coșmarul șpagatului. Picioarele se depărtau încet, cu o infinită grijă și alunecau ușor pe covor. În clipa în care "V"-ul întors pe care-l formau devenea dureros, chinul și dorința nu mai erau de nici un folos. Picioarele nu voiau să se depărteze mai mult de atât și pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cât de mult suferea așteptându-l, cât se săturase de acele zile goale, pe care nu știa cu ce să și le mai umple. Escu nu putea pricepe de ce se plictisea așa de tare, când avea atât de învățat și infinite posibilități la îndemână de a-și petrece timpul liber. Nu înțelegi, Ștefan. Nu-mi doresc să colind străzile singură ca o femeie fără căpătâi, să cheltui banii prin magazine, ori să mă întind în "Tudor" la bârfe interminabile și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]