972 matches
-
a cădea”. Dacă rădăcina se termină cu două consoane sau cu vocală lungă + "t", marca infinitivului se adaugă cu ajutorul unei vocale de legătură: "hall" → "hallani „a auzi”, "dönt" → "dönteni „a decide”, "állít" → "állítani „a afirma”, "hűt" → "hűteni" „a răci” (tranzitiv). Infinitivul se folosește în general pentru a exprima o acțiune subordonată unui verb impersonal sau efectuată de același subiect care efectuează și acțiunea verbului regent, deși acțiunea subordonată poate fi exprimată și în acest caz de un mod personal (vezi Propoziția
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
pentru a exprima o acțiune subordonată unui verb impersonal sau efectuată de același subiect care efectuează și acțiunea verbului regent, deși acțiunea subordonată poate fi exprimată și în acest caz de un mod personal (vezi Propoziția completivă de scop). Dacă infinitivul are funcția de subiect, există două situații: Infinitivul are câteva valori speciale: Acest timp al participiului se formează cu sufixul "-ó/-ő " adăugat la rădăcina/tema verbului: "olvasó „care citește”, "néző „care privește”. Rădăcinile unor verbe se scurtează la participiul
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
impersonal sau efectuată de același subiect care efectuează și acțiunea verbului regent, deși acțiunea subordonată poate fi exprimată și în acest caz de un mod personal (vezi Propoziția completivă de scop). Dacă infinitivul are funcția de subiect, există două situații: Infinitivul are câteva valori speciale: Acest timp al participiului se formează cu sufixul "-ó/-ő " adăugat la rădăcina/tema verbului: "olvasó „care citește”, "néző „care privește”. Rădăcinile unor verbe se scurtează la participiul prezent: "mosolyog" „a zâmbi” → "mosolygó" „care zâmbește”, "érdemel
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
gramatica limbii române): Verbul szokott este un auxiliar de aspect, exprimând faptul că o acțiune se efectuează în mod repetat, obișnuit. Are particularitatea de a avea numai formă de indicativ trecut, dar înțeles de prezent: Se asociază cu verbe la infinitiv: "Esténként olvasni szoktam" „Seara obișnuiesc să citesc”, "Unatkozni szokott a hangversenyen" „De obicei se plictisește la concert”, "Nem szoktunk későn ebédelni" „Nu obișnuim să luăm prânzul târziu”. Verbul talál are, când este folosit cu sens lexical deplin, sensul „a găsi
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
întâmplă să ne certăm”, "Még el találsz esni" „Riști să cazi”, "Nehogy meg találd érinteni azt a drótot!" „Nu cumva să atingi sârma aia!” Verbul tetszik (sensul său deplin fiind „a plăcea”) este un verb auxiliar pragmatic. Se construiește cu infinitivul, subiectul fiind totdeauna destinatarul comunicării. Este utilizat numai la persoana a treia, aceeași la care sunt pronumele personale de politețe, fiind și el o marcă a politeții, mai degrabă față de persoane mai în vârstă decât vorbitorul. Are numai conjugare nedefinită
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
a dori”, "látszik" „a se vedea”, "lehet" „a fi posibil”, "megkísérel" „a încerca”, "óhajt" „a dori”, "próbál" „a încerca”, "sajnál" „a regreta”, "szándékozik" „a intenționa”, "szeretne" „a dori”, "tud" „a putea, a ști, a se pricepe”. Toate se construiesc cu infinitivul: Tot în categoria verbelor de modalitate intră și adjectivul "szabad" „permis” folosit ca nume predicativ: "Neked is szabad beleszólnod" „Și tu ai voie să-ți spui cuvântul” În limbajul familiar poate primi și unele sufixe specifice verbului: "Szabadjon megjegyeznem, hogy
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
posibilitatea echivalării sintagmei din care fac parte cu un verb: "levelezést folytat „a întreține o corespondență” = "levelez" „corespondează”, "beszédet tart „a ține un discurs” = "beszél" „a vorbi”, "javítást végez" „a efectua o reparație” = "javít" „a repara”. Formele nominale ale verbului (infinitivul, participiul și gerunziul) sunt considerate părți de vorbire aparte în gramaticile limbii maghiare, de aceea sunt tratate la fel și când au funcția de element copulativ. Practic numai infinitivul și gerunziul verbului "van/lesz" „a fi” sunt folosite cu această
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
a efectua o reparație” = "javít" „a repara”. Formele nominale ale verbului (infinitivul, participiul și gerunziul) sunt considerate părți de vorbire aparte în gramaticile limbii maghiare, de aceea sunt tratate la fel și când au funcția de element copulativ. Practic numai infinitivul și gerunziul verbului "van/lesz" „a fi” sunt folosite cu această funcție: "Szeretnék gazdag lenni" „Aș vrea să fiu bogat(ă)”, "Beteg lévén, nem tudott elmenni" „Fiind bolnav(ă), n-a putut pleca”. Postpozițiile sunt cuvinte funcționale care constituie unul
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
hogy utazzam el" „Mă sfătuiește să plec în călătorie”, "Megkérhetem rá, hogy csukja be az ablakot?" „Pot să vă rog să închideți fereastra?” "Azt javasolom, hogy halasszuk el a döntést" „Propun să amânăm decizia”. În general, în cazul verbelor la infinitiv subordonate altui verb sau construite cu un verb auxiliar, ordinea elementelor este prefix + verb la un mod personal + verb la infinitiv: Meg kell tiltani" „Trebuie interzis”, El lehet olvasni" „Se poate citi”, Fel tudsz menni egyedül is" „Poți urca și
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
închideți fereastra?” "Azt javasolom, hogy halasszuk el a döntést" „Propun să amânăm decizia”. În general, în cazul verbelor la infinitiv subordonate altui verb sau construite cu un verb auxiliar, ordinea elementelor este prefix + verb la un mod personal + verb la infinitiv: Meg kell tiltani" „Trebuie interzis”, El lehet olvasni" „Se poate citi”, Fel tudsz menni egyedül is" „Poți urca și singur”, Ki fogom javítani a hibákat" „Voi corecta greșelile”. Există și excepții: În afară de intercalarea unui verb, există și cazuri în care
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
ori se adresează persoanei a doua ("Vidd le a szemetet!" „Du jos gunoiul!”), uneori persoanei întâi plural: "Menjünk egy kicsit gyorsabban!" „Să mergem puțin mai repede!” Poate fi și o propoziție neanalizabilă având ca termen principal un substantiv sau un infinitiv care exprimă o injoncțiune: "Futás!" „Fuga!”, "Felállni!" „În picioare!” Propoziția interogativă este de mai multe feluri: O categorie aparte de propoziție interogativă este cea care completează o propoziție enunțiativă, fiind constituită dintr-un cuvânt propoziție, de exemplu un cuvânt de
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
Pentru exprimarea existenței, verbul poate fi uneori subînțeles la persoana a treia singular ("Itt a nyár!" „A venit vara!”, "Hol a könyvem?" „Unde mi-e cartea?”), aceste propoziții fiind structural incomplete. Sunt și propoziții în care termenul principal este un infinitiv, predicatul exprimat prin verbul "lehet" putând fi subînțeles: "Innen látni (lehet) a Balatont" „De aici se poate vedea Balatonul”. În cazul acestui tip de predicat, sensul lexical (noțional) este purtat de o parte de vorbire nominală (numele predicativ), ce reprezintă
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
la imperativ (cu valoarea conjunctivului din română). Este o construcție din maghiara dialectală din Transilvania, adoptată de limba comună, în care este mai frecvent sinonimul ei sintactic "el kell mennünk", propoziție unde predicatul este "kell", "mennünk" fiind subiectul, exprimat prin infinitiv cu sufix posesiv care se folosește și pentru obiectul posedat. Un exemplu de predicat nominal dublu este în propoziția "Most aztán gyors kell legyél" „Ei, acuma trebuie să fii rapid(ă)”. Predicat multiplu este considerată o grupare de două sau
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
gyerekek aranyosak, kedvesek voltak" „Copiii au fost drăguți, amabili”. Subiectul poate fi exprimat prin mai multe părți de vorbire, în primul rând cele nominale, care pot fi numai la cazul nominativ: Funcția de subiect poate fi îndeplinită și de un infinitiv: După structură, subiectul poate fi: Unele predicate nu necesită să fie puse în relație cu un subiect, deci acesta este ∅: "Alkonyodik" „Se înserează”, "Fagy" „E ger”, "Havazik" „Ninge”. Predicatul se acordă în număr și persoană cu subiectul. Această parte de
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
Această parte de propoziție corespunde în gramaticile limbii române complementului direct, fiind totdeauna la acuzativ. Ca formă, obiectul este de cele mai multe ori marcat, adică este prevăzut cu desinența de acuzativ, "-t" (vezi exemplele de mai sus, în afară de cel exprimat prin infinitiv). Obiectul poate fi și nemarcat, în mod facultativ, în următoarele situații: Obiectul exprimat prin infinitiv este totdeauna nemarcat. 1. Din punctul de vedere al determinării: 2. Din punct de vedere semantic se poate vorbi de: Denumim aici cu termenul „complemente
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
Ca formă, obiectul este de cele mai multe ori marcat, adică este prevăzut cu desinența de acuzativ, "-t" (vezi exemplele de mai sus, în afară de cel exprimat prin infinitiv). Obiectul poate fi și nemarcat, în mod facultativ, în următoarele situații: Obiectul exprimat prin infinitiv este totdeauna nemarcat. 1. Din punctul de vedere al determinării: 2. Din punct de vedere semantic se poate vorbi de: Denumim aici cu termenul „complemente” clasa numită în gramaticile limbii maghiare "határozók", care cuprinde toate tipurile de complemente ce corespund
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
nu fie considerat(ă) neglijent(ă)”. Predicatul acestei subordonate este la modul imperativ cu valoarea corespunzătoare conjunctivului românesc. Dacă subiectul principalei este același cu al propoziției de scop, aceasta poate fi transformată în complement de scop exprimat prin verb la infinitiv: "Azért mentem a piacra, hogy vásároljak" „M-am dus la piață ca să fac cumpărături” → "Vásárolni mentem a piacra" „M-am dus la piață pentru a face cumpărături”. Această subordonată corespunde cu acea completivă indirectă din gramaticile românești care este echivalentă
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana. Acolo unde există, infinitivul are în general cel puțin o parte din următoarele caracteristici
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]
-
În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana. Acolo unde există, infinitivul are în general cel puțin o parte din următoarele caracteristici: Aceste caracteristici nu pot însă fi folosite pentru a defini infinitivul, întrucât și alte forme verbale au aceleași proprietăți. Astfel infinitivul poate fi definit precis numai în cadrul fiecărei limbi în
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]
-
exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana. Acolo unde există, infinitivul are în general cel puțin o parte din următoarele caracteristici: Aceste caracteristici nu pot însă fi folosite pentru a defini infinitivul, întrucât și alte forme verbale au aceleași proprietăți. Astfel infinitivul poate fi definit precis numai în cadrul fiecărei limbi în parte, dar nu și în general în toate limbile în care apare. ul în limba română este un mod impersonal și
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]
-
a preciza timpul, numărul sau persoana. Acolo unde există, infinitivul are în general cel puțin o parte din următoarele caracteristici: Aceste caracteristici nu pot însă fi folosite pentru a defini infinitivul, întrucât și alte forme verbale au aceleași proprietăți. Astfel infinitivul poate fi definit precis numai în cadrul fiecărei limbi în parte, dar nu și în general în toate limbile în care apare. ul în limba română este un mod impersonal și în general nepredicativ (vezi mai jos Predicativitatea infinitivului). Exemple de
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]
-
proprietăți. Astfel infinitivul poate fi definit precis numai în cadrul fiecărei limbi în parte, dar nu și în general în toate limbile în care apare. ul în limba română este un mod impersonal și în general nepredicativ (vezi mai jos Predicativitatea infinitivului). Exemple de verbe la forma de infinitiv: "a spune", "a lucra", "a coborî". În lucrările românești de gramatică, infinitivul este ales ca forma reprezentativă a verbelor și folosit pentru a vorbi despre acestea în modul cel mai general, atunci când nu
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]
-
numai în cadrul fiecărei limbi în parte, dar nu și în general în toate limbile în care apare. ul în limba română este un mod impersonal și în general nepredicativ (vezi mai jos Predicativitatea infinitivului). Exemple de verbe la forma de infinitiv: "a spune", "a lucra", "a coborî". În lucrările românești de gramatică, infinitivul este ales ca forma reprezentativă a verbelor și folosit pentru a vorbi despre acestea în modul cel mai general, atunci când nu interesează o formă particulară a verbului. Dicționarele
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]
-
toate limbile în care apare. ul în limba română este un mod impersonal și în general nepredicativ (vezi mai jos Predicativitatea infinitivului). Exemple de verbe la forma de infinitiv: "a spune", "a lucra", "a coborî". În lucrările românești de gramatică, infinitivul este ales ca forma reprezentativă a verbelor și folosit pentru a vorbi despre acestea în modul cel mai general, atunci când nu interesează o formă particulară a verbului. Dicționarele explicative românești sau cele bilingve folosesc tot forma de infinitiv în cuvintele-titlu
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]
-
de gramatică, infinitivul este ales ca forma reprezentativă a verbelor și folosit pentru a vorbi despre acestea în modul cel mai general, atunci când nu interesează o formă particulară a verbului. Dicționarele explicative românești sau cele bilingve folosesc tot forma de infinitiv în cuvintele-titlu, adesea omițând particula "a". Prin comparație, limba aromână nu are decât forme de infinitiv lung ("căntare", "durnjire"), iar verbele sunt date în cuvintele-titlu ale dicționarelor în forma de indicativ prezent, persoana I singular: "lucredzu", "cunoscu" etc. ul românesc
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]