984 matches
-
Călătoarea Elena Marin Alexe De ce în fața încercării mă simt tot mai debusolată și parcă-i tot mai greu pe cale, iar viața-mi pare așa ingrată? Amarul curge fără preget, de dimineață până-n noapte, iar dinspre Tine drag Isuse, aud tot mai puține șoapte. Deși mă lamentez în taină cu greu îmi plec genunchii Doamne, observ că umăru-mi coboară spre-a bătrâneței grele toamne. Pe fruntea
C?l?toarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83382_a_84707]
-
uimire cele trei coloane ale aparițiilor misterioase, nici n-aș fi crezut că Iisus Cristos și Fecioara Maria sè fi vizitat atât de des pèmântul și sè se fi arètat oamenilor aproape în mai toate zonele globului! Și totuși, oamenii, ingrați și necredincioși, vèd, dar nu cred, aud, dar nu se încred, ce animale involuate! Sè le tot repeți aceleași lucruri și lor sè nu le între odatè în cap lecția divinè! Incredibil, constatând cè și în zilele nostre aparițiile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
studiind emanațiile trupului sèu și analizându-le olfactometric, sè determine cu exactitate compoziția și mișcèrile sufletului mateian?! Ceea ce mi se pare, însè, neobișnuit este faptul cè cei din jurul meu nu sesizeazè nici o schimbare, pe Șerban l-am investit cu rolul ingrat de a testa, ori de câte ori ne întâlnim, variațiile de miros, dar el, adulmecându-mè că un câine, exagerând și, amuzat de noile mele obsesii, declarè emfatic, Nu simt nimic! sau, alteori, Iar ai exagerat cu parfumul! Din pècate, desi îmi este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
oferea o lecție. Mă simțeam umilit. Oul învață pe găină cum se ciugulește viața. Și m-am ascuns îmbufnat într-un loc în care, nici maeștrii ei spirituali nu ar fi putut să mă găsească. Acum să te văd, personaj ingrat, cum ai să aprinzi chibritul dacă fosforul este la mine. Flacăra sunt eu, Autorule, îmi zise râzând, aducându-mă de mână lângă singurătatea ei. Ea pâlpâie nevăzută, aprinsă demult. Nici eu nu-i mai văd scânteia de la o așa depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
beat clampă; N-a dat la noi de un vampir, În schimb, l-a supt de bani o...vampă! Evoluție Din alte vremi prea mult frustrate, Ajung azi cu dezinvoltură De la centuri de castitate, Chiar pe șoseaua de centură! Ipostază ingrată Vai, ce ingrată ipostază... Deși nicicând n-am fost un crai, Azi multe fete îmi cedează! (Desigur, locul în tramvai). Cuplu asimetric Bunic i-ar putea fi, deși Perechea lor are un rost: Ea-i floarea celei ce va fi
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
a dat la noi de un vampir, În schimb, l-a supt de bani o...vampă! Evoluție Din alte vremi prea mult frustrate, Ajung azi cu dezinvoltură De la centuri de castitate, Chiar pe șoseaua de centură! Ipostază ingrată Vai, ce ingrată ipostază... Deși nicicând n-am fost un crai, Azi multe fete îmi cedează! (Desigur, locul în tramvai). Cuplu asimetric Bunic i-ar putea fi, deși Perechea lor are un rost: Ea-i floarea celei ce va fi, El umbra celui
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
de toamnă, un furnicar disciplinat, un conglomerat viață-mișcare, greu de urmărit. Fereastra prin care redactorul -șef privește face ca lucrurile să capete o distanță constantă, apărându-l de atingerea, chiar de palparea lor. Se știe că orașele mari sunt spații ingrate, ce Îi Împing adesea pe locuitorii lor la gânduri sumbre, sinucigașe, la trăiri supradimensionate, la trufie excesivă, dar și la sentimente de zădărnicie pe care ți le dau mișcarea de neoprit și aerul livid pe care-l respiri. Redactorul-șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ea pe stradă. Bomboanele de ciocolată pe care i le aducea Hermann Christei și pachetele de prăjituri pregătite de patronul șchiop al cofetăriei pentru cea mică, doar pentru că era sora irezistibilei Klara. Ah, cât putea să o enerveze rolul ăsta ingrat și de câte ori a plâns din cauza lui! Îl aprobă, dând din cap, fără un cuvânt, cu ochii după mașină. * —Familia Dobrotă era, În copilăria noastră, printre cel mai bine situate din oraș, iar eu aveam În casa lor un statut ambiguu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Colegiul Național „C.D. Loga” Timișoara profesor coordonator Alecsa Carmen Iat-o, îmi zâmbește larg, liber și inocent! Bun venit, adolescență! Nu știu dacă am intrat cu dreptul sau cu stângul în acest antreu al formării mele ca om, numit vârstă ingrată sau de aur, vârstă a marilor elanuri sau a cunoașterii de sine. Am trecut pragul, timid, nesigur, plin cu teama de a nu fi înțeles sau luat în seamă, de a nu fi banal, suficient de frumos fizic și interior
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
la Brad, care a făcut dragoste cu mine chiar în dimineața asta înainte să se ducă la birou și cum am stabilit să ne vedem mai târziu. Mă gândesc la viața pe care am lăsat-o în urmă, la munca ingrată de la Kilburn Herald, și mă gândesc la ce-ar spune prietenii mei dacă m-ar putea vedea acum. Cu toate că a trecut mai puțin de o săptămână, știu că m-aș putea obișnui cu asta. Cum să mă întorc acolo, înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de grijă! —Hmmm! Un zâmbet atotștiutor a înflorit pe buzele nerujate ale lui Josephine. Și cine le poartă de grijă? —Bărbații. —De ce? Pentru că bărbații sunt puternici. Bărbații trebuie să aibă grijă de ceilalți. Dar tu te afli într-o poziție ingrată, nu-i așa, John Joe? l-a întrebat ea în timp ce în ochi i se aprinsese o luminiță ciudată. Fiindcă deși și tu ești bărbat și ar trebui să le porți de grijă celorlalți, preferi ca alții să-ți poarte ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
astfel de judecăți. Adevărul sufletesc e așa de complicat că, neputincios, eu n-am nici o părere. Că în preajma mea și-a îmbogățit mintea, asta e adevărat. Dar dacă pentru ea această îmbogățire era ceva artificial, atunci de ce s-o numesc ingrată! Și să-i cer recunoștință? Cum voi putea ști eu dacă o puneam în curent cu toate observațiile mele ca s-o învăț pe ea sau numai ca să mă clarific pe mine? Poate însă că pentru dânsa n-a fost
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ce mult îți place muzica. - Nu cu prețul acesta!- Și din dorința de a împărți cu tine ce am mai scump. - Gesturile frumoase se fac pe ascuns, nu te lauzi mereu cu ele. - Tu mă forțezi la astfel de mărturisiri, ingrată ai fost totdeauna. - N-ai avut nici un merit ca să procedez altfel. - Acum găsești că tot ce-ai făcut a fost admirabil! - Nu tu ești acela care ar trebui să judeci! - De ce s-au mai întîmplat, Doamne, atâtea grozăvii, dacă nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pentru noi boala lui, dacă Viky ar fi sănătoasă! Și acum de-abia avem timpul să-l observăm. Ce s-ar mai agita Viky pentru el! Chiar ar fi în stare să cheme doctorul, să-l examineze. Am fost niște ingrați cu Ahmed, nici nu l-am mai băgat în seamă. Ai observat ce mare s-a făcut? Cavaler adevărat! Nu trebuie să-l închidem în cameră, poate din cauza asta tânjește. Îi luăm coada și i-o întindem, ca să ne amuzăm
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Cu atât mai bine! Ne-a făcut să înțelegem cât se poate de limpede că ne-a trădat. Dacă nu se întâmpla asta, s-ar fi putut să nu sosească niciodată ziua în care să-l dobor pe acest trădător ingrat. De astă dată, va trebui să curățim Fukushima de toți oamenii care nu știu ce înseamnă loialitatea. Dezlănțuindu-și furia, Katsuyori bombănea de unul singur, în timp ce calul îl purta mai departe. Dar vocile indignate ale celor care-l însoțeau - glasuri ale nemulțumirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
decât o minciună, și care să reprezinte cumva satul Kyzyl-Oj, locul unde m-am născut. Da. Exact. Sunt un kirghiz. Pe de altă parte, el. Bogdan. Poetul de curte rus, ajuns prin nu mai știu ce împrejurare în această postură ingrată, cu ceva talent, dacă nu mă-nșel, și cu ceva volume publicate prin bunăvoința străvechiului și celebrului meu bunic Angestaitn, artizanul istoricei victorii de la Pennemunde, dacă iar nu mă-nșel. Mă enervează superioritatea lui niciodată afișată, dar evidentă, înțelepciunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de speranță, lucru care i se păru de bun augur. Îi părea imposibil să mai schimbe ceva din situația dezastruoasă în care ajunsese, în care distrugerea unui magazin superb din postura de Moș Crăciun îl adusese în situația mult mai ingrată de a fi distrus de cel mai urât magazin din lume, culmea, tot în postură de Moș Crăciun, dar o credință ciudată în șansa lui îi lumină cumva sufletul și mintea. Răzbunarea magazinului? îi trecu deodată un alt gând năstrușnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu cartea reportajelor de război în mâna sufletului, îl confirmă deplin pe sensibilul autor, Virgil Gheorghiu, întrebându-se cum este posibil ca unii cetățeni ai unuia din vechile popoare ale lumii să se manifeste atât de cinic, perfid, răzbunător, laș, ingrat, de neînțeles, a cărui vitejie crede că se naște mai degrabă din frică decât din dragostea de moarte probată de înaintașii noștri și de japonezii care îl au de principiu în existența lor întru demnitate. A întâlnit în unele cărți
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
stat și l-a ascultat suspinând, i-a numărat oftaturile, i-a mân gâiat cu rugăciunile ei naive respirația grea, dureroasă, și l-a Închipuit bătut, trântit la pământ, strigând după ajutor, suferind - și nu chinuit de remușcări, de vinovăția ingratului, care Îi ardea carnea, care Îl arăta exact așa cum era, poltron și neputincios. Noroc că a doua zi, duminică, se putea odihni; de Înseninare sau de uitare nici nu putea fi vorba. Totuși, luni trebuia să fie În stare să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Adevărul e că Îmi făceam Într-adevăr „griji“, Începusem să simt pentru el un fel de milă bărbătească, trecuseră ani buni În care Îmi redobândisem o parte din scrupule, ani de singurătate... Iar apariția acestei femei mă readusese În postura ingrată de câine-lup intrat În concurs, mă reinvestise cu mizeria unui timp la care nu mă mai gândisem, pe care Îl uitasem, ca pe o ființă pe care o lăsasem de izbeliște tocmai din cauza acestei singurătăți neiertătoare, care mușcă din orice
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
prefăcea el, cu „prietenie“, că Îi acordă Încredere pe considerentele amintirii, amintirea nu e o monedă de schimb decât pentru judecata de apoi, dacă ar fi să glumim. Degeaba Îi promitea el marea cu sarea, Vasile nu avea decât opțiunea ingrată de a Împlini rugămintea lui „Dumnezeu“, altminteri unde să fugă, să se ascundă, și la urma urmei pentru ce? — Ăsta mi e destinul, Își zise, și noaptea i se păru că Îl aprobă cu tot Întunericul ei. Eu nu exist
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
genere vorbele nouă iau un înțeles abstract, cele vechi păstrează înțelesul concret; afară de acele vorbe nouă de-a căror sunete e legat un înțeles cu totul material și cari n-au sinonim în limba românească. Să vedem*. Mulțumitor, nemulțumitor - grat, ingrat. Mulțumitor și nemulțumitor mie mi se pare că și-au desemnat deja cercul lor strict de însemnînță. Ele ating subiectul, ele ating cu desăvârșire individualitatea, eul subiectului, pe când obiectul ca atare poate să fie ingrat. Un tată are mulțămirea de-
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Să vedem*. Mulțumitor, nemulțumitor - grat, ingrat. Mulțumitor și nemulțumitor mie mi se pare că și-au desemnat deja cercul lor strict de însemnînță. Ele ating subiectul, ele ating cu desăvârșire individualitatea, eul subiectului, pe când obiectul ca atare poate să fie ingrat. Un tată are mulțămirea de-a iubi pe copilul său cu toate că copilul e ingrat, un poet sau un pictor sunt mulțămiți de operele lor deși ele, ingrate, nu li aduc neci onoare, neci bani adeseori. În fine gratitudinea implică o
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și-au desemnat deja cercul lor strict de însemnînță. Ele ating subiectul, ele ating cu desăvârșire individualitatea, eul subiectului, pe când obiectul ca atare poate să fie ingrat. Un tată are mulțămirea de-a iubi pe copilul său cu toate că copilul e ingrat, un poet sau un pictor sunt mulțămiți de operele lor deși ele, ingrate, nu li aduc neci onoare, neci bani adeseori. În fine gratitudinea implică o datorie din partea obiectului, mulțămirea defel. Mulțămirea e internă, ea e pentru sine însăși - originară
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
starea de agricultor, e o stare grată dar nemulțămitoare, pe când cugetarea cea grea a filozofiei, fără a-ți aduce onoare sau bani, se-ntîmplă să te mulțămească pe deplin cu toată ingratitudinea lucrărei. Mulțumire or nemulțumire sunt fenomene psicologice - grat și ingrat sunt cu desăvârșire etice -. Omul trebuie să fie mulțumit or nemulțumit involuntariu, astfel cum // trebuie să vadă pentru că vede, cum trebuie să fie pentru că este. Nu așa gratitudinea. Omul poate să fie grat, dar poate să fie și ingrat - după cum
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]